Blestemul educaţiei româneşti: toţi premierii şi miniştrii se cred mai deştepţi decât predecesorii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Iată că de ce ne este frică nu scăpăm. Şi actuala guvernare rade tot ce s-a construit în educaţie şi vine cu o nouă lege, considerând că premierii şi miniştrii anteriori au fost nişte proşti, nişte incompetenţi, şi doar ei, actualii, sunt trimişii proniei cereşti pe pământ, să facă binele pe care n-au reuşit să-l facă alţi 20 de miniştri şi premieri.

Ce se spune într-un comunicat al guvernului:

„Este nevoie de o nouă viziune în domeniul educaţiei, adaptată realităţilor şi cerinţelor actuale... Este imperios necesar să construim cu adevărat «România competentă», iar acest deziderat nu se poate atinge decât prin educaţie. Cred că a venit timpul să ne aşezăm cu toţii la aceeaşi masă şi să găsim acele soluţii care să ne permită să avem o legislaţie funcţională, transparentă şi predictibilă în acest domeniu”

Premierul Sorin Grindeanu a subliniat nevoia de stabilitate în domeniul educaţiei, amintind că, în ultimii 27 de ani, legea educaţiei a fost modificată punctual de 100 de ori, ceea ce nu a oferit un cadru oportun pentru performanţă:

Ne dorim ca prin noua lege să consolidăm un sistem educaţional de calitate, performant şi eficient, pornind de la valorile naţionale şi luând în considerare contextul european în care ne aflăm.

Sunt vorbe pe care le-am auzit de zeci de ori până acum, şi din reformă în reformă, din viziune in viziune, am ajuns unde suntem azi cu educaţia: pe penultimul loc în Europa.

Ce face premierul Grindeanu este modificarea legislaţiei a 101 oară. Atunci de ce îi critică pe predecesorii săi? Dânsul nu face acelaşi lucru? Este deasupra lor intelectual şi profesional? O carte a scris şi dânsul, dar e de negăsit!

Nu există nici o garanţie că actuala guvernare este mai capabilă decât precedentele

Ultima formă a Legii Educaţiei Naţionale, a rezultat în urma efortului Comisiei Prezidenţiale condusă de Mircea Miclea, formată din profesionişti, nu din politruci ai clientelei de partid. Legea a avut la bază studii fundamentale din ţări cu educaţie performantă şi cu îndelungată tradiţie în perfecţionarea sistemelor de educaţie şi formare profesională.

A rezultat legea Miclea-Funeriu, Legea Educaţiei Naţionale, intrată în vigoare în februarie 2011, şi care, începând din 2012 a fost schimonosită de către guvernarea PSD cu peste 100 de OUG-uri. Cum să evaluezi eficienţa şi valoarea unei legi a educaţiei dacă a stat în funcţiune doar un an de zile? Şi oricum, sistemele de educaţie sunt inerţiale şi conservative, sunt necesari 10-12 ani pentru a-şi proba, sau nu, calităţile.

Ce înseamnă schimbarea unei legi?

O lege este însoţită de legislaţie secundară, mult mai amplă şi mai voluminoasă decât legea însăşi. La schimbarea unei legi se schimbă, automat, şi legislaţia secundară (metodologii, regulamente, HG-uri şi Ordine de ministru). Cât timp este necesar pentru ca legislaţia principală şi secundară să fie înţelese şi asimilate de un sistem format din 300.000 de profesori, 4 milioane elevi şi studenţi, alte zeci de mii de salariaţi din personalul auxiliar? Ani de zile! Şi atunci, aruncăm la gunoi tot ce s-a realizat până în prezent, ne aşezăm la masă şi discutăm pe repede înainte, câteva săptămâni, iar la 1 iulie apare o nouă lege, după gustul actualei puteri.

Peste câţiva ani, viitoarea putere o ia de la început, şi tot aşa, până la victoria finală a analfabetismului la noi în ţară. Acesta-i blestemul învăţământului românesc. Ca să-şi justifice existenţa şi pentru că nu ştie să facă nimic altceva, noua guvernare se apucă de făcut legi. La asta „se pricep” foarte bine cu toţii. Următoarele probleme presante şi urgente în educaţie n-au nevoie de o nouă lege. Doar de profesionişti care ştiu ce trebuie făcut.

Ce trebuie urgent rezolvat, nefiind necesară o nouă lege a educaţiei

  • Abandonul şcolar. Cauze, soluţii de rezolvare
  • Curriculumul şcolar şi planurile cadru, aceleaşi de 50 de ani
  • Prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii, învăţământul dual
  • Un sistem de evaluare standardizat şi unitar la nivel de ţară, care să măsoare progresul şcolar al elevilor
  • Salarizarea profesorilor şi managerilor în funcţie de progresul şcolar al elevilor, opţiune ce va duce şi la autoperfecţionarea profesorilor, în dorinţa de a obţine un salariu cât mai bun
  • Depolitizarea managementului
  • Evaluarea externă a universităţilor româneşti
  • Eliminarea „cancerului” reprezentat de plagiate
  • Mai multe trasee educaţionale începând cu clasa a V-a
  • Accentul trebuie pus pe şcoala profesională, sursa unei pieţe a muncii de calitate

Toate aceste obiective, care se cer urgent rezolvate, nu se bazează pe o nouă lege a educaţiei. Avem o lege bună, Legea Educaţiei Naţionale din februarie 2011, care trebuie doar eliberată de balastul OUG-urilor care au măcelărit-o. Este necesară o echipă de profesionişti independenţi de politică, care să ştie şi să dovedească voinţa de a face ce trebuie făcut.

Altfel, peste 3-4 ani o luăm de la început.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite