Ce se întâmplă cu şcoala, oameni buni?

Cât de ipocriţi putem fi ca naţiune? În fiecare an apar la TV perlele de la bac sau de la examenul de capacitate! Mi se pare o mare prostie şi o mare mizerie acest lucru, pentru că practic râdem de viitorul nostru! E o atitudine care ne defineşte ca naţiune! Mă enervează chestia asta!

În viaţa mea n-am fost un tocilar. Nu am putut să tocesc, deşi m-am chinuit de multe ori. Şi am avut parte de multe examene până acum! Şi probabil o să mai am. La unele dintre ele am preferat să copiez. Da, am copiat la liceu şi am plagiat la facultate. Aşa am fost obişnuit, aşa am văzut la colegii mei, aşa făcea toată lumea. Şi eu eram unu din ăia mai sârguincioşi, care dintr-o anumită etică morală, nu o făcea aşa de des. Nu am respectat aproape niciodată: nici materia care îmi era turnată pe gât, nici profesorul care o făcea. Probabil de aia am rămas repetent într-a 9-a!  

Când găseam însă profesori sinceri, care puneau pasiune, care îţi explicau într-un mod creativ şi nonconformist, care nu respectau curricula sau încercau să se apropie destul de puţin de ea, mă implicam total, eram numai ochi şi urechi. Alţi profesori se impuneau prin stil, prin vorba, prin atitudine şi nu îndrăzneai să ieşi din vorba lor, pentru că îi respectai, pentru că erau buni şi aveau ştaif. Alţii, ca să nu zic majoritatea, urmăreau clar să treacă cât mai repede ora. Ţin minte că prin liceu aveam o profă, care mă enerva că la fiecare oră de limba şi literatura română, lua cartea şi citea ce scria acolo despre opera lu’ X sau Y. Adică, nu înţelegeam de ce să mai scriu o dată în caiet, ce puteam citi din carte? Şi a continuat ani buni asa! La un moment dat, am întrebat-o de ce face asta. Nu mai ştiu ce mi-a răspuns, dar cert e că m-am luat în gură cu ea şi i-am zis: Dvs aţi ajuns profă de română pentru că soţul dumneavoastră e inspector şcolar. Ghiciţi care a fost nota la următoarea teză la română? 1. Mă gândesc că sunt puţini care se pot lăuda cu nota 1 în teză. 

Pentru bac am învăţat ca lumea şi am reuşit să mă clasez printre primii, însă am ajuns la facultate unde sistemul era asemănător. Mă astup când aud nostalgicii „pe vremea noastră, era altcumva”. Era identic, doar că acum accesul la informaţie, democraţia prost înţeleasă şi sistemul de valori promovat de societate e altul. Dar de ce sistemul de valori e altul, oare societatea actuală nu e clădită pe spatele ălora care au teminat atunci bacul?

Acum realizez că o întreagă societate s-a clădit aşa. Unii s-au făcut că predau, alţii că învaţă. Generaţii întregi au mimat asta. Şi ai ajuns în câmpul muncii, unde ai încercat să mimezi cât mai bine, până la pensie. Şi atunci am ajuns unde am ajuns: o ţară de mimi, care nu a produs aproape nimic!

Da! Nu pune nimeni preţ pe şcoală. Pentru că ea te pregăteşte pentru nimic. Termini şi te trezeşti matur, dar fără nicio experienţă. Nu te ia nimeni, niciunde. Trebuie să cunoşti pe cineva sau să dai o şpagă. Altfel, nu se întâmplă nimic. Şi atunci, de ce să îţi baţi capu` la şcoală? Oricum, taică-tu sau maică-ta trebuia/trebuie să te rezolve după ce terminai/termini, cu o pilă, o şpaguţă acolo unde trebuie! Generaţii întregi nu au respectat şcoală şi profesorii, iar sistemul era şi este  construit să nu fie productiv şi, din păcate, e la fel şi în continuare! 

Textele lui Mihai Maci  „Cum produce scoala tâmpiţi” şi „De ce produce şcoala tâmpiţi” sunt edificatoare. Este o relaţie în dublu sens. Şi atunci de ce ne mirăm că apar perlele respective la examenele de capacitate sau la bac? În fiecare an televiziunile se distrează şi amuză de incapacitatea sistemului de învăţământ, publicând perlele elevilor de la capacitate sau la bac. De ce? Nu e haios deloc!  Râdem în loc să construim, facem mişto în loc să reformăm! 

Peste sistemul actual de învăţământ adăugăm un pic de Capatos, un pic de Acces Direct, amestecăm cu personaje gen Bianca şi Bote şi iese societatea în care trăim, fin zugrăvită de antologia manelelor realizată de Vintila Mihailescu: „Manelism politic”.

Aşadar, ce facem cu şcoala, oameni buni?

O idee despre cum ar putea să arate un sistem de învăţământ mai performant este făcută de Sir Ken Robinson, pe platforma TED. Urmăriţi un clip ajuns la peste 25 de milioane de vizualizări:

PS: Această luare de poziţie este una subiectivă şi arată experienţa pe care am avut-o eu, descriind sistemul din perspectiva mea. Nu vreau să generalizez sau să fiu pus la zid, deşi sunt convins că o să am parte de comentarii negative.