Ce NU conţine proiectul Legii Educaţiei

Noul proiect al Legii Educaţiei conţine prevederi multe şi mărunte. Locul unora dintre ele într-o lege generală e discutabil. Puteau fi plasate foarte bine în legislaţia secundară, regulamente, metodologii etc. Aşa stufoasă şi eteroclită va fi greu de înţeles şi aplicat. Unele prevederi sunt salutare, altele nu ţin cont de evoluţia sistemelor de educaţie din toată lumea.

Grav este faptul că de prevederi esenţiale, absolut necesare pentru creşterea calitativă a sistemului educaţional, nu se spune nimic.

Le-am enumerat şi altă dată, le mai aduc în atenţie încă odată, fără speranţă că se va uita cineva la ele.

Provocările la care trebuie să răspundă o nouă lege a educaţiei sunt:

• Abandonul şcolar masiv, 25% la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, având drept cauză prăpastia dintre scoală şi piaţa muncii, dintre ce invaţă elevii în şcoală şi cerinţele angajatorilor.
• Nu se construieşte un curriculum adecvat pieţei muncii şi contextului economic, social,  provocărilor la care trebuie să răspundă societatea, pe baza unui concurs naţional, deschis cadrelor didactice, pornind de la harta competentelor pe care le aşteptăm de la elevi.
• Rata de promovare extrem de scăzută la examene de absolvire, dovadă a faptului că sistemul nu ţine cont de diferenţele dintre tineri, nu le oferă variante (trasee educaţionale), pe care să-şi valorifice resursele, înclinaţiile şi talentele.
• Învăţământul pune în continuare accentul pe dimensiunea teoretic-conceptuală şi ignoră componenta aplicativă, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă.
• Nu se instalează un sistem de evaluare standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice ce generează teste tip grilă,  care să măsoare progresul şcolar al elevilor.
• Nu se pornesc motoarele motivării salariale, bazate pe performanţă şi rezultatele muncii.
• Nu se propune şi realizează un management performant, bazat pe concurs şi competenţe, menţinându-se politizarea şi numirile fără concurs, pe criterii politice.
• Frecventa schimbare a miniştrilor şi legislaţiei distrug continuitatea, înţelegerea şi aplicarea legilor, în sisteme inerţiale şi conservative.
• Nu se aplică finanţarea pe baza calităţii şi performanţei proceselor, astfel că zeci de licee cu promovare zero la bacalaureat sunt în funcţiune de ani buni.
• În evaluarea din învăţământul superior nu se aplică  criteriul “rata absolvenţilor intraţi în piata muncii, în specialitatea studiată şi nivelul salarizării.

Fără aceste măsuri radicale şi altele asemenea, actualul proiect va avea soarta celorlalte legi. Dacă va fi implememtat, nu vor trece 2-3 ani şi va fi schimbat, spre disperarea cadrelor didactice, a tinerilor şi părinţilor lor.

Vom fi în continuare coada Europei la testele PISA, întrecuţi de ţări mult mai modeste numeric, economic şi cultural, nu vom avea o piaţă a muncii de calitate care să atragă investitori, adică nu vom avea o economie performanta şi competitivă.

Tinerii performanţi îşi vor căuta de lucru în afara ţării şi astfel se închide un cerc vicios de care nu mai scăpăm de 25 de ani.

Şi toate acestea pentru că decidenţii din educaţie nu înţeleg rostul şi sensul evoluţiei sistemului, sunt doar politruci prăfuiţi, ajunşi pe funcţii din interese de partid. 

Conform altor opinii, actuala clasă politică are interesul ca masa de alegători să rămână în continuare în ignoranţă, pentru a fi mai uşor manipulată iar voturile cumpărate la costuri cât mai mici.

Nenorocirea este că nici nu se întrevede vreo evoluţie pozitivă în domeniul educaţiei şi formării profesionale.

Niciun partid sau forţă politică relevantă nu-şi propune un program pentru educaţie care să schimbe fundamental cadrul actual, ţinând cont  cel puţin de direcţiile propuse.

Peste 3-5 ani, la o nouă lege a educaţiei, discuţiile vor fi aceleaşi, fără speranţe de a se schimba ceva.