Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Ce nu fac copiii la şcoală

4
8 Jun 2016 21:13:59
Mircea Vasilescu

Până de curând, schimbarea programei şcolare la gimnaziu a stârnit oarecari dezbateri şi emoţii. Acum, apele s-au liniştit. Aşa încât – dat fiind că în curând începe vacanţa – încerc să arunc o piatră în apă: să recapitulez situaţiunea şi să pun sare pe rană.

Aşa-zisa dezbatere publică a fost dominată de numărătoarea orelor. Pe bună dreptate, intenţia iniţială de excludere a latinei a generat reacţii: nu se poate, într-o ţară romanică, să treci prin şcoală fără să ai habar de latină. În rest, lumea s-a certat pe numărul de ore (considerate prea puţine la diverse materii). Profesorii tind să-şi apere teritoriul, aşa că am auzit multe declaraţii de tipul “e imposibil să predai materia X în atât de puţine ore”. Or avea dreptate, nu zic nu. Alţii (părinţi, activişti civici etc.), în virtutea dorinţei de noutate şi de adaptare la lumea de azi, consideră că sunt necesare discipline noi (drepturile copilului, educaţie economică, educaţie sexuală şi altele). Or avea şi ei dreptate. Dar toată lumea pare să uite o realitate cruntă: un elev de gimnaziu are 6-7 ore pe zi. Dacă adăugăm încă 2-3 ore necesare pentru pregătirea temelor, se cheamă că un copil de 11-14 ani munceşte mai mult ca un adult; mai mult decât cele 8 ore prevăzute de codul muncii şi câştigate după ani întregi de lupte sindicale. Cui îi pasă? Celor care cer încă o oră la materia lor? Celor care vor materii noi, peste cele deja existente?

Avem, care va să zică, nişte copii care învaţă foarte multe lucruri. Ar trebui să iasă untul din ei, cum se zice în popor. Dar, în ciuda programei extrem de încărcate, ies din şcoală fără să afle o sumedenie de lucruri utile în viaţă şi necesare pentru profilul lor uman. Pun sare pe rană şi mă întreb – fără vreun scop, doar aşa, ca să-i pun pe cititori pe gânduri – dacă viitorilor cetăţeni care vor trăi în societatea cunoaşterii nu le-ar fi necesare şi alte cunoştinţe şi un alt tip de formare.

Bunăoară, ei vor trăi într-o lume globalizată, deschisă, dar în şcoală învaţă foarte puţin despre această lume. Literatură universală – aproape deloc (cu excepţia unor clase de liceu din profilul umanist). Istoria muzicii – foarte puţin, mai ales din zona clasică, dar mai deloc din sfera muzicilor noi (mă rog, au depăşit suta de ani), de la blues şi jazz încoace. Istoria artelor? Pe ici, pe colo, la orele de educaţie estică, li se mai spune câte ceva. În general, mai nimic din sfera “studiilor culturale”. Nimic despre cinematografie (de-aia nu ştiu apoi să se uite la un film); nimic despre teatru. Nimic – deşi, chipurile, s-a introdus o materie opţională pe tema asta – despre mass media. Într-o lume dominată de mass media, copiii trec prin şcoală fără să li se explice măcar noţiunile esenţiale despre presă, televiziune, radio, publicitate şi tot ce mai înseamnă sistemul media contemporan. Într-o lume care comunică enorm, elevilor li se spun foarte puţine lucruri despre comunicare – şi acelea reduse la accepţia veche, minimală, de “comunicare scrisă şi orală”. Dar istoria sportului cum vi se pare? N-ar fi interesante nişte ore despre marii sportivi din trecut (unii dintre ei – adevărate modele umane), despre marile echipe, despre ideea de performanţă şi despre depăşirea limitelor? Ca să nu mai vorbim de “educaţia tehnologică”: e o materie care se face în gimnaziu, nimic de zis. Dar ce plicticoase trebuie să li se par lecţiile despre “materiale şi tehnologii” ori despre “tehnici de preparare a hranei” unor copii care au telefoane cu internet şi pot găsi oricând pe youtube filmuleţe care explică mult mai interesant orice subiect.

N-aş vrea să se înţeleagă că propun încărcarea orarului elevilor cu şi mai multe ore, astfel încât să se facă loc şi domeniilor despre care este vorba mai sus. Nu. Pur şi simplu mă gândesc că elevii trec prin şcoală fără să afle o mulţime de lucruri utile şi interesante, care le-ar construi personalitatea în acord cu lumea pentru care se pregătesc. Căci, indiferent de numărul de ore destinat fiecărei materii, mi se pare că una dintre problemele acute ale sistemului educaţional din România (dar şi din alte ţări, căci sistemele educaţionale sunt, prin natura lor, conservatoare) este fixarea lui într-un model uman şi existenţial depăşit. Pregătim adulţii anului 2030 cam cu aceeaşi structură a disciplinelor din 1930. Într-o lume tot mai dinamică, în care principala problemă este adaptarea, copiii noştri vor fi dezavantajaţi de acest model în care predomină mai degrabă nemişcarea.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Radu Gheorghe
9.06.2016, 13:37:40

Speram sa gasesc mai multa sare in mai multe rani pentru ca invatamintul pre-universitar este plin de pustulele, cicatricile si traumatismele reformei perpetue pe care o strabate de 25 de ani. Urmaresc postarile din presa pe tema asta deoarece am copii de scoala si ma iau cu miinile de cap de fiecare data cind discut cu ei despre scoala. dar sa revin la rani: 1. material prea mult pentru virsta elevilor; 2. notiuni si cuvinte noi cu duiumul la fiecare lectie, la fiecare materie; 3. rezulta un mod de predare la clasa aiuritor, li se toarna tot acest material pe git astfel ca predomina cantitatea si nu calitatea transmiterii cunostintelor; 4. aprofundarea acestor cunostinte devine imposibila avind in vedere cantitatea excesiva; 5. verificarea insusirii acestor cunostinte se face aproape exclusiv prin testarea de tip grila; aproape ca nu se mai raspunde la tabla; 6. in verificarea insusirii cunostintelor predomina aspectul cantitativ si nu cel calitativ, copiii trebuie sa reproduca nu sa inteleaga sau sa descopere cauzalitati, conexiuni, analogii etc; 7. lipsa viziunii si deci a finalitati in alcatuirea programei scolare, pina la urma ce trebuie sa stie un copil la terminarea scolii primare, scolii generale si a liceului(?); 8. in final constatam ca 95% din absolventii care iau examenul de bacalaureat se comporta ca niste zombi, sunt imuni la orice incercare de prezentare noua; nu au logica, nu sesizeaza cauzalitati implicatii etc, sunt artistic imuni aproape inumani, de cele mai multe ori nu comunica cu autoritatea pentru ca o percep drept potential periculoasa si se refugiaza in mediul virtual, infractional sau antisocial, incurajati fiind si de trendurile media tintite subtil de grupurile mass-media si de retail. Vor mai fi si altele, lista ramine deschisa...

+3 (3 voturi)
popa andrei
10.06.2016, 00:29:03

Radu Gheorghe V-aş răspunde ca şi domnului Vasilescu, copiii la şcoală fac orice, în afară să înveţe. Trebuie să daţi mănuşile jos din mâini dacă vreţi să vorbiţi cinstit despre învăţământul românesc de astăzi. Iar noi ca naţiune – trebuie să renunţăm la ochelarii de cal care ne-au fost legaţi cu sila la ochi

+1 (1 vot)
cornel jurja
12.06.2016, 20:03:28

Din toate consideratiile , cea de la ounctul 7 este cea mai consistenta. Intradevar , ca sa nu punem caruta inaintea cailor , mai intai trebuie sa definim obiectivul final al fiecrui ciclu de invatamant.Apoi in raport de acest obiectiv trebuie stabilita curicula. Ce materii trebuie parcurse, care este volumul cunostintelor care trebuie asimilate si intelese la fiecare materie , in ce an de studiu trebuie introduse materiile respective , si pe parcursul a cati ani de studiu trebuie atins obiectivul la materia respectiva.Problemele ridicate in articol cu privire la presa, radio, televiziune,educatie civica, sport pot fi tratate incepand cu prima clasa de la gimnaziu la orele de dirigentie, sub forma unor discutii si numai cu titlu informativ , fara a fi evaluate cunostintele.Cu privire la educatia sexuala aceasta cred ca terbuie facuta diferentiat pe sexe,tot la ore de dirigentie incepand cu ultima clasa din gimnaziu. Apoi cu privire la evaluare cred ca ar trebui sa se renunte la note si sa se treaca la o apreciere pe baza de calificative. (A,B,C, D) evaluarea sa se faca de doua ori pe an si in fisa raport asupra evaluarii sa se inscrie modul in care elevul a ajuns la acel calificativ, efortul depus pentru aceasta si progresul fata de ultima evaluare.De aici se poate vedea evolutia elevului pe intreaga perioadaDe exemplu un elev care are la materia X calificativul A obtinut cu un efort mic si care are o evolutie escendenta fata de ultima evaluare inseamna ca poate fi apreciat la sfarsit cu Foarte bine. si asa mai departe.La sfarsitul fisei de evaluare trebue ca fiecare profesor sa inscrie considerentele pentru care s-a obtinut calificativul respectiv si ce masuri trebuie sa ia elevul pentru a-si mentine sau ridica nivelul de pregatire.Cred ca un asemenea sistem de evaluare ar fi mult mai obiectiv daca pentru calificativele respective s-ar stabili si niste standade.Astazi cu sistemul de notare , care este subiectiv, un 10 obtinut in mediul rural nu este egal cu unul obtinut intr-o scoala de la oras.Asemenea diferente sunt si intre scolile din mediul urban.De aici si frutarea unor elevi si parinti care considera ca elevul are cunostinte conform obiectivului stabilit dar este notat inferior de un profesor exigent fata de altul cu cunostinte egale sau mai putine si neconsolidate dar notat de un profesor mai putin exigent.Pe sistemul propus se obliga cadrul didactic sa justifice evaluarea , la fel cum in justitie judecatorul motiveaza sentinta.Apoi consider ca ar trebui scoasa din programa ora de religie si inlocuita cu 2-3 lectii de istoria religiilor laorele de istorie , aceste lectii nefiind luate in calcul la evaluare.Cine vrea sa faca educatie religioasa sa o faca la biserica, la casa de rugaciuni, la moschee sau sinagoga , in raport de cultul pe care il adopta din familie.

+1 (1 vot)
Adriana Sandiuc
10.06.2016, 11:04:33

Ce se invata astazi la scoala, nu are nici o relevanta c bunul simt se preda copiilor inca de acasa, continua la scoala, ei nici in adolescenta,nici la maturitate nuu ce se v-a intampla dupa adolescenta!!In primul rand ,ei nu invata reguli elementare de comportament in societate Ne intrbam de multe ori ce invata elevii la scoala?? de ce la maturitate avem atatia oameni nestiutori de carte? carora le lipseste ,bunul simt ,demnitatea ,cinstea ,corectitudinea?? Multe din acestea se invata de la parinti ,in primii ani de viata,apoi scoala formeaza o parte de educatie ,acestia devin maturi ,si au caracterele adultilor!! Odata ce societatea ofera exemple tot negative de comportament ,acesti tineri fara orizont,copiaza cu fidelitate ce le ofera societatea!!Daca cei adulti ,cu putere in stat ,fura ,mint ,isi incalca promisiunile,nu au demnitate ,onoare ,traiesc bine, tineretul copiaza aceste modele!!Avem tineri invatati ,avem si f.multi fara cultura ,aroganti,,dar sant prea multi,pentru o societate care se vrea sa fie condusa de oameni integri!!Scoala cu programele mereu modificate ,nu ajuta cu nimic societatea si pe elevi sa fie pregatiti pentru viata!! Dupa 12 ani de scoala ,tanarul aproape matur nu are nici o pregatire!! este la cheremul parintilor !!Ce persprctiva le ofera societatea ,sistemul scolar/! nimica!!Prostia,violenta,minciuna,hotia,omorurile, cresc zi de zi ,unde tinerii sant inplicati!!Asta dorim?! ,

+2 (2 voturi)
Modifică Setările