Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Cine are nevoie de educaţie sexuală

100
14 Jul 2016 02:09:04
Mircea Vasilescu
„Mă întreb dacă nu cumva, mai întâi, e nevoie de educarea părinţilor şi a adulţilor în general. Nu numai în materie sexuală“
„Mă întreb dacă nu cumva, mai întâi, e nevoie de educarea părinţilor şi a adulţilor în general. Nu numai în materie sexuală“

Un deputat a iniţiat acum câteva luni un proiect de lege prin care doreşte „să apere inocenţa copiilor”. Adică să interzică predarea educaţiei sexuale în clasele primare şi în gimnaziu. De curând, peste 100 de organizaţii neguvernamentale şi-au exprimat sprijinul pentru acest proiect de lege.

Legea iniţiată de dl deputat Ninel Peia zice, la articolul I, aşa: „Se interzice predarea către elevii din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial a unor informaţii sau cursuri cu privire la educaţia sexuală fără acordul scris al părinţilor sau tutorelui”. Iar la articolul II, mai zice că nerespectarea articolului I se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Cu alte cuvinte, dacă legea ar intra în vigoare, ar trebuie scoase din manualele de anatomie lecţiile despre aparatul reproducător, căci dacă le predau, profesorii riscă închisoarea. Oricum, legea nu are obiect: în prezent, educaţia sexuală este materie opţională şi se face numai cu acordul părinţilor.

Am putea trece zâmbind pe lângă această nouă iniţiativă legislativă, apărută – ca multe altele – din convingerea intimă (ei, da, intimă!) a parlamentarilor români că, având puterea, pot să „dea o lege” oricând şi despre orice. Dar spiritele s-au încins şi s-au constituit tabere pro şi contra. Alianţa Părinţilor a adunat la un loc peste 100 de ONG-uri care susţin că educaţia sexuală nu trebuie predată în şcoală. De partea cealaltă, încă din toamna anului trecut, zeci de ONG-uri au susţinut introducerea educaţiei sexuale în şcoli, ca materie obligatorie (şi nu opţională, ca acum). În principiu, pentru o democraţie e foarte bine că apar tabere pro şi contra, care îşi susţin deschis punctele de vedere. Dar nivelul discuţiei e cam jos şi adesea trece pe lângă esenţa problemei.

Tabăra „pro” defilează cu nişte argumente rezonabile, dar – mă tem – cam prea „progresiste” pentru biata lume românească tradiţionalistă, conservatoare şi pudibondă. E complicat să preiei nişte argumente care funcţionează foarte bine în Marea Britanie ori în Danemarca şi să le implantezi brusc şi rapid în pământul ţărişoarei noastre. N-ar strica, din partea taberei „pro”, puţină atenţie la nuanţe şi ceva aplecare empatică asupra realităţii româneşti (în care, în materie de educaţie sexuală, Evul Mediu încă se mai plimbă liber prin minţile unora).

În tabăra „contra”, predomină câteva clişee de gândire: ideea că sexualitatea e ceva ruşinos, că educaţia sexuală nu se potriveşte cu valorile noastre creştine şi – mai ales – că la cursurile de educaţie sexuală copiii ar căpăta, înainte de vreme, exclusiv noţiuni despre aspectele fiziologice ale sexualităţii. Ar fi, adică, un fel de ore de pornografie (cuvânt prezent, de altfel, destul de des în luările de poziţie ale celor din tabăra „contra”). Cu astfel de clişee – şi, în general, cu orice clişee şi înţepeniri ale minţii – nu prea poţi dezbate. Nu-i poţi explica nimic rezonabil cuiva care îţi pune în cârcă, scurt şi fără preaviz, toată greutatea tradiţiei şi a valorilor creştine. N-ar strica, din partea taberei „contra”, puţină îngăduinţă – creştinească şi ea! – faţă de nişte oameni care au alte păreri. Şi mai multă atenţie la datele concrete ale societăţii româneşti de azi, care arată aşa cum arată, nu ca în Scripturi.

Mă tem însă că lupta între tabere – care presimt că se va intensifica – o să ne facă să ratăm cu totul substanţa problemei: cine şi cum ar putea să predea educaţia sexuală în şcoli? Părinţii au ei înşişi nevoie de educaţie pe teme sexuale: în timpul comunismului subiectul era tabu, în tranziţie a fost vraişte. Mai ales aspectele sociale, cognitive, emoţionale ale sexualităţii sunt greu de abordat. Şi să fim cinstiţi: câţi părinţi din România ştiu exact despre ce e vorba şi, mai ales, sunt capabili să discute adecvat cu copiii despre toate acestea? Anul trecut, nişte părinţi din Suceava au adresat Inspectoratului Şcolar un memoriu împotriva introducerii educaţiei sexuale în şcoală şi, printre altele, „argumentau” aşa: „preşedinte, prim-ministru, membri ai guvernului, toţi sunt trădători de neam şi patrie, slugile Uniunii Satanice Europene, ale imperiului terorist american, slugile şi oamenii ONG-urilor soroşiste ateiste, sodomite-ateiste”. Cum poţi să discuţi serios vreun subiect cu inşi care au în cap asemenea prostii?

Aşa încât mă întreb dacă nu cumva, mai întâi, e nevoie de educarea părinţilor şi a adulţilor în general. Nu numai în materie sexuală. Mi-ar plăcea un fel de program naţional din care oamenii să înveţe că sunt, înainte de toate, indivizi care trebuie să se respecte pe sine şi să-i respecte pe ceilalţi. După această primă lecţie, celelale ar merge mai uşor.

PS: Iar dacă aveţi impresia, dragi părinţi, că sexualitatea e o chestie la care toată lumea se pricepe, pentru că (într-un fel sau altul) o practică, merită să citiţi o carte, aici.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Marcel Panciu
14.07.2016, 02:46:32

Cînd ziceți „Cu astfel de clișee nu poți dezbate”, nici nu știți cîtă dreptate aveți. Doar că respectivele clișee, ce să vezi, vă aparțin. „Argumente rezonabile” pe de-o parte - partea aia luminată, modernă și progresistă, dar ce să-i faci, n-ai cu cine. Căci de partea cealaltă sînt românii, niște troglodiți, încă se mai bălăcesc prin mocirla Evului Mediu, habar n-au ce bine vrei să le faci. Chiar așa, totu-i alb și negru? Nu simțiți nevoia să strecurați și un pic de gri, așa, să nu miroasă chiar de la o poștă textul a manipulare?

+4 (28 voturi)
Radu Mircea
14.07.2016, 03:45:00

# Marcel Panciu Adevarul nu-i manipulare Panciule . Exact asta-i situatia , Romania rurala este inca in sec XVIII sub influenta trintorului in rochie neagra , care trintor are tot interesul ca turma sa fie proasta pentru a fi usor de manevrat . Trebuie sa constat ca acelasi interes il au si parlamentarii fiindca un electorat cit de cit educat nu i-ar alege niciodata . Directia spre progres nu poate fi decit una . Asociatiile care se afata de traditia crestineasca nu fac decit sa intirzie progresul asa cum biserica ( nu religia ) s-a opus noului inca din cele mai vechi timpuri . Din pacate aceleasi organizatii retrograde se vaicaresc ca romanii sunt priviti ca cetateni europeni de mina a doua si ca Europa are ceva cu noi .

+3 (29 voturi)
Iulian Arion
14.07.2016, 07:07:11

"Exact asta-i situatia , Romania rurala este inca in sec XVIII " Ce să spun, Radule! România Rurală este pe vremea fanarioţilor! Dar mediul urban? În sec. douăş patru? Educaţia prenupţială este o necesitate, dar înainte de căsătorie. Să ştie să nu consume alcool în ultimile 10 zile înainte de conceperea unui copil, să ştie că există alte drepturi şi responsabilităţi în familie etc.

+9 (15 voturi)
Radu Mircea
14.07.2016, 09:24:09

# Iulian Arion Normal ca educatia sexuala trebuie inceputa de la cele mai fragede virste Iuliane . Altfel riscam astazi in , era informaticii , ca progeniturile noastre sa se auto educe din surse total contraindicate . Cei care se opun nu inteleg ca nivelul de inteligenta si cunoastere al copiilor este mult mai mare decit era al lor la aceasi virsta cind mai mergeam la scoala cu tocul cu penita si calimara de cerneala care avea prostul obicei sa se verse in ghiozdan . Eu am vazut primul pix cu bila prin clasa a cincea si pina prin a opta nu l-am tinut in mina .

-4 (22 voturi)
Sorin Ionascu
14.07.2016, 09:54:17

Cu sau fara clisee, omul are, in mare parte, dreptate. Multi copii incep sa cunoasca si sa foloseasca, cu sau (mai ales) fara educatie, "pixul" undeva intre clasa a 5-a si a 8-a, iar parintii sunt cei ce refuza sa invete si sa inteleaga ca "pixul" scrie foarte timpuriu, exagerat cateodata, povesti de dragoste, care, din cauza lor, sunt de multe ori triste. Si asa ajungem la acele plaiuri mioritice in care mama, fiica si bunica isi leagana pruncii la simultan, unii din ei fara sa aiba un tata oficial. Nu e Romania singura pe lume in care asta se intampla frecvent, dar nu e o consolare. Intrebarea e daca vrem sa lasam "pixul" sa functioneze in mod natural si salbatic, fara discernamant, sau sa-i oferim indrumarea necesara pentru ca povestile de dragoste sa aiba rezultate frumoase si final fericit.

+7 (19 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările