Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Cine-şi bate joc de copiii noştri bulversându-le adolescenţa

2
4 Jul 2019 12:01:38
Doina Papp

Că învăţământul nostru e prost ştim de vreo câteva decenii. Că nimeni nu se atinge de o curriculă şcolară învechită în ciuda atâtor avertismente vedem, simţim şi protestăm degeaba tot de vreo câteva decenii. Dar că se mai inventează în fiecare an alte şi alte strategii de tortură psihică la adresa copiilor şi părinţilor este peste puterile de înţelegere şi suportare ale unui om normal.

În acest an, examenul de capacitate - care nu are structura aberantă de la noi nicăieri în lume, ca să nu mai vorbim de faptul că e plasat la vârsta fragilităţii maxime, 14, 15 ani - se întinde pe durata unei luni întregi. 18 iunie-18 iulie. Miezul verii şi al căldurilor toride, când Bucureştiul e un cuptor. Mobilizaţi pe baricade sute de absolvenţi I-VIII împreună cu familiile lor trebuie să stea agăţaţi de porţile şcolilor şi de telefoane ca să afle ce nu se poate ştii, de fapt, pentru că actul final şi decisiv aparţine unui calculator buclucaş care le va decide soarta. Unora chiar dramatic!

Tot în acest an, noul ministru, veşnica Doamnă Andronescu, anunţa cu vreo lună două înainte de examene că umblă la numărul de locuri la liceele teoretice pentru că, după ce într-un alt mandat al domniei sale a desfiinţat tehnologicele, s-a updatat şi a hotărât să le înfiinţeze din nou şi avea nevoie de locuri. Doar că nu i-a mers şi din cauza protestelor beneficiarilor a renunţat. Aparent, fiindcă a dat pe la spate ucaz să se facă o altfel de departajare. Subiectele au fost în consecinţă grele, cu cerinţe care în anumite cazuri ar fi necesitat trei ore, nu două, punând astfel în dificultate mulţi copii. Chiar şi la limba română, unde în şcoala românească nu se apreciază creativitatea, se cere şi se corectează după baremuri. Apare astfel necesitatea meditaţiilor (această adevărată industrie paralelă scolii) pentru că doar profesorii care predau obiectul au habar de chichiţele şi schemele obligatorii la verificarea cunoştinţelor. Vorba vine verificare, fiindcă adesea te întrebi ce se urmăreşte prin aceste examene? Să se dovedească cunoştinţele sau mai degrabă ce nu ştie elevul? Şi de ce, doamne, iartă-ne, atâta schematism şi rigiditate în felul de a înţelege învăţarea şi rostul scolii.

Prin alte părţi, cu care când vine vorba să ne comparăm ne simţim persecutaţi, elevilor li se cer eseuri aproape la fiecare obiect, tocmai pentru a-i învăţa să gândească. Cu capul propriu. Şi să se exprime. Dar noi nu avem nevoie de gândire personală. Nici la obiectele prin excelenţă creative. Nici matematica, nu e aia adevărată, adică soră cu filozofia, ci una mai pedestră, unde contează câte pagini umpli pe zi cu calcule şi formule de ţi se face lehamite. Aşadar, cu tot acest bagaj de experienţă, după luni de alergat din meditaţie în meditaţie, vine şi vara fierbinte a examenului. O lună!!!!!!

Întâi probele. Alte şcoli. Camere de supraveghere. Stres maxim. Pe urmă 4-5 zile de corectare cu alte emoţii. Rezultate. Contestaţii, alte 4-5 zile de corectare cu concluzii bizare uneori şi apoi şi ziua faimoaselor opţiuni, când părinţilor li se pune în mână un catastif cu sute de scoli, adrese şi coduri. Acele coduri pe care dacă le-ai greşit arunci în aer tot. S-a întâmplat, am auzit de un tătic care a făcut infarct. Fiindcă de aceste fişe cu opţiuni sunt responsabili părinţii. (Oare toţi se pricep să le completeze?)

Oameni buni, nu ştiu cine a inventat acest program diabolic. În anii când ne-am procopsit cu acest sistem informatic au mai fost, dacă ne aducem aminte, şi alte asemenea revoluţii. Prin sănătate. Şi ştim cu ce efecte. Şi să nu te gândeşti atunci la afaceri dubioase! Sau e doar prostie. Pentru că altminteri orice om de bună credinţă poate conchide că modul acesta de repartizare computerizată nu poate da solicitantului nici cea mai mică impresie de opţiune liberă despre ceea ce va urma, indiferent că e premiant sau undeva mai jos pe listă. Biet copil, eşti la mâna hazardului, a butonului, care mai greşeşte poate şi el, că s-a mai văzut! Nu poţi să-ţi alegi şcoala, ce dacă e la mama dracu' faţă de adresa de domiciliu, nu poţi să alegi profilul pe care-l doreşti. Trebuie să te  mulţumeşti cu ce iese din calculator. Cu ce vrea tovarăşa ministru de azi, că ăla de ieri voia altceva. Şi uite aşa începe, dragă adolescentule,  noua ta viaţă de licean. Fii optimist!

Şi ne mai plângem că avem abandon şcolar, că absolvenţii de liceu sfârşesc la tejgheaua vreunui magazin sau că-şi iau lumea în cap numai să nu mai audă de învăţământul din România. Aferim!

Doina Papp,
în numele tuturor indignaţilor care cer normalizarea vieţii de elev în şcoala românească a anului 2019

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Sorin Ionascu
4.07.2019, 22:09:09

In vremea tineretii autoarei nu era capacitate, ci treapta 1 si treapta a doua. E drept, nu durau cate o luna, ci cateva zile. Dar era legea tot sau nimic, pentru ca la liceele "bune" erau cativa pe loc, iar cei ce nu reuseau erau, eventual, redistribuiti la cele mai proaste, unde ramaneau locuri. La treapta a doua pur si simplu ramaneai pe afara, cu 10 clase, chiar daca picai cu nota mare. Si atunci erau necesare meditatii, ca nu prea se facea la clasa tot ce trebuia ca sa poti lua bine-mersi un examen doar cu ce invatai acolo si ce lucrai singur acasa. Atunci parea ceva normal, azi totul e o catastrofa uriasa, care ii distruge pe copii. Oare copiii de azi sunt doar niste mimoze care se inchid la orice atingere? Si daca da oare din ce cauza? Biologic nu ne-am schimbat radical in 30 de ani. Nu contest ca sistemul romanesc de invatamant e prost si a devenit o struto-camila care pastreaza prea mult din epoca comunista dar are si o gramada de inovatii nu tocmai fericite intotdeauna. Autoarea insa plange de se rupe insa nu vine cu nicio idee concreta, cu nicio solutie. Da, stiu, fiecare ar trebui sa aleaga, dar e necesara o selectie, pentru ca altfel unele domenii ar fi suprasolicitate si - de multe ori - supraincarcate de oameni care nu au nicio disponibilitate inspre ele, altele ar ramane deficitare. Scoala romaneasca functioneaza oricum prost si singura sansa de a putea face o selectie e o testare a abilitatilor si cunostintelor elevilor. Orice formula de testare are plusurile si minusurile ei, sustinatori si detractori. Nu poti face fericita pe toata lumea, din pacate, nici macar cu Ecstasy.

Arsene Lupin
26.07.2019, 03:15:01

Termenul de tortura psihica este bine plasat ,in contextul actual. El se poate generaliza in toate ramurile vietii ,sociale ori de familie ,economice ,cultural artistice ,pe langa invatamant . Solutia de principiu este foarte simpla ,dar nu va fi deloc aplicata oficial ,tocmai datorita acelui termen initial de care am vorbit.Si anume : In ipoteza unor profesori deschisi la minte ,care ar putea foarte bine sa si existe uneori ,ar trebui ca acestia ,pe langa notele corecte acordate ,sa faca si o evaluare pur subiectiva a aptitudinilor ,a dorintelor interne ale elevilor .Deoarece mereu capacitatea este strans legata de nazuinta interioara.Nu cred ca elevii ,idealisti fiind ,se gandesc mereu la bani.Ei isi doresc sa se remarce intr-un domeniu oarecare.Scoala nu-i poate pregati pentru meserie ,nu exista si nu va exista interes ,de asemenea nici facultatile; normal ar fi ca ,sfatuiti de persoane competente si bine informate asupra pietei muncii ,elevii sa opteze pentru cea mai potrivita cariera ,care i-ar solicita in cel mai sanatos mod ,functie de tipologia lor intelectuala.Ar intra bine mersi in paine ,asta intr-o economie functionala ,si s-ar putea pregati pentru mai departe in meseria lor ,prin studiu individual ,experienta practica ,si ,de ce nu ,pe baza unui potential sistem de invatare specific si interior fiecarei branse alese (care si el ar trebui sa existe si sa fie pus la punct). Sistemul actual forteaza memoria ,te obliga sa fii papagal fara drept de opinie si chiar esti luat serios in vizor daca esti peste politrucul respectiv care iti este profesor.Scuze exceptiilor. Deci se poate invata frumos ,pe baza de pedagogie pozitiva si recunoasterea reala a talentelor ,dar aceasta intr-o societate functionala ,ceea ce la noi nici nu a existat ,nici nu exista ,dar poate pe viitor ,gratie lui Dumnezeu ,va aparea. Acum se poate spune ca multi profesori ar fi buni ,duc lupta cu nonvaloarea ,dar fiind facuti functionari publici in mod fortat nu au dreptul la opinie personala ,faptica ,deci nu prea pot actiona. Se mai pot schimba lucrurile daca elevii vor invata cum sa invete eficient ,micsorand astfel efortul depus.Dar tocmai aceasta materie ,a invatarii eficiente nu se studiaza ,din cate stiu ,in scoli. In rest consider ca toti invataceii trebuie sa-si procure cartile de baza ,romanesti ori straine ,din materia de interes ,si sa o invete complet ,la nivelul celor mai simple chestiuni ,probleme ,indiferent de programa din scoli. Cu o buna initiere din partea profesorilor autentici ,acest lucru este perfect posibil. Toate bune! Doamne ajuta!

Modifică Setările