Şcoală

articolul anterior articolul urmator

De ce sunt elevii nefericiţi?

100
4 Aug 2016 03:12:04
Mircea Vasilescu

Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, a vorbit recent despre unele cercetări care arată că peste 70% dintre elevi se simt singuri la şcoală, nefericiţi şi în stres continuu. Aşa că îndrăznesc să tulbur vacanţa pentru a încercă nişte răspunsuri la aceată întrebare simplă: de ce sunt elevii nefericiţi la şcoală?

Însuşi faptul de a pune problema în aceşti termeni mi se pare, în situaţia societăţii româneşti, un lucru bun. În general, despre elevi se vorbeşte în termeni de „rezultate”: la evaluările naţionale, la bac, la tot felul de examene. Nu prea se pune întrebarea dacă ei se simt bine la şcoală, dacă le place. Or – după cum tot repeta regretatul profesor Solomon Marcus – dacă elevii nu se simt fericiţi la şcoală, tot efortul e degeaba: educaţia „nu prinde”, copiii învaţă din obligaţie şi abia aşteaptă să scape. „Copilul stă 35 de ore la şcoală, nu 20, ca în Finlanda. Imaginaţi-vă că staţi 7 ore pe zi într-un loc şi sunteţi singur, neajutat şi nefericit. Şi sunteţi adult” – a mai spus dl profesor Mircea Dumitru. Din păcate însă nu prea face nimeni acest exerciţiu simplu de imaginaţie. 

Aşadar, la întrebarea „de ce sunt elevii nefericiţi la şcoală?”, răspunsul simplu şi scurt ar fi, cred, acesta: din cauza noastră, a adulţilor. Când vine vorba despre educaţie, toată lumea vorbeşte – într-o lemnoşenie greu de scos din vocabular şi din minte – despre „sistem”, ca şi cum sistemul ar fi făcut din carton, nu din oameni. De-a lungul tranziţiei, miniştrii şi politicienii s-au împăunat cu „reformele”, experţii au tot vorbit despre „învăţământul centrat pe elev”, dar a ieşit prost. Elevilor li se cer rezultate, cresc cu spaima evaluărilor naţionale şi a examenului de bac (ale căror reguli s-au tot schimbat din mers, ceea ce reprezintă un stres suplimentar).

Prin formula „învăţământul centrat pe elev” se înţelege că bietul şcolar e un soi de obiect, o mică maşinărie care trebuie să producă rezultate, premii şi coroniţe, nicidecum un om, o fiinţă care are dreptul de a se simţi bine la şcoală.

Profesorii sunt deşelaţi de birocraţie, aproape dezumanizaţi de tot mai multele cerinţe, necăjiţi din cauza salariilor mici şi a lipsei de recunoaştere socială a importanţei pe care o are meseria lor. Şi, desigur, vor ca elevii lor să aibă rezultate – pentru că în funcţie de ele sunt evaluaţi. Părinţii de la oraş pun presiune pe copiii lor – le cer performanţe, note bune, să „prindă” un liceu ca lumea etc. La ţară, şcoala nu prea mai contează, aşa că oamenii sunt sceptici: doar vreo 2-3 % dintre copiii din mediul rural ajung la facultate, iar la televizor se văd oameni „de succes” care au ajuns ce-au ajuns fără prea multă şcoală (sau în ciuda ei). Mi-e teamă, aşadar, că prin formula „învăţământul centrat pe elev” se înţelege că bietul şcolar e un soi de obiect, o mică maşinărie care trebuie să producă rezultate, premii şi coroniţe, nicidecum un om, o fiinţă care are dreptul de a se simţi bine la şcoală. Nu spun că nu e nevoie de performanţe şi rezultate, dar drumul către ele poate fi parcurs ceva mai calm şi mai frumos, nu sub presiune, nu cu stresul birocratizării pe cap, nici cu toate sucelile şi schimbările ambalate, an de an şi ministru de ministru, sub denumirea de „reformă”.

An de an, ţărişoara se încinge, cu mic, cu mare, cu televiziuni şi Facebook cu tot, pe tema rezultatelor de la bac şi a „procentului de promovabilitate” (corect ar fi „procentul de promovare”, dar asta e altă discuţie). Tonurile sunt, în general, dramatice, se discută despre cifre, situaţii, cauze, „sistem” şi alte chestiuni tehnice. În rest – mai nimic. An de an, se instalează tot mai solid în conştiinţa publică ideea că „ăsta e sistemul” şi n-ai ce-i face, trebuie să ne „acomodăm”.

De fapt, n-a avut loc o reformă adevărată a educaţiei, căci nu s-a găsit răspunsul clar la o întrebare esenţială: ce vrem să scoatem din elevii noştri, la terminarea şcolii? Ce fel de oameni, cu ce fel de valori, cu ce fel de alcătuire sufletească?

„Dacă nu înţelegem că şcoala trebuie făcută pentru elev, şcoala nu va însemna nimic. Un episod traumatic” – a mai spus dl profesor Mircea Dumitru. Suntem încă, se pare, în plin vers bacovian: „Liceu, cimitir al tinereţii mele...”. Dacă aşa stau lucrurile, de vină suntem noi, adulţii de azi, că nu ştim ce vrem pentru copiii noştri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Dorin Saramet
4.08.2016, 10:50:49

Problema este mult mai amplă decât se arată aici. Profesorii sunt frustrați pentru că elevii vin la școală nemotivați și, mai ales, pentru că părinții doresc ca acești copii să devină cu toții manageri sau avocați. Există grupe de lucru la minister și la președenție care încearcă să îmbunătățească acest ”sistem”. La fel și la președenție. Din păcate presa nu se implică aproape deloc în învățământul profesional sau la școlile de meserii și arată din sistem doar copii care se bat sau înjură sau profesori șpăgari. În loc să facă un lobby puternic pentru ca acești tineri să iasă pregătiți pentru viață. Și cum ar putea ieși pregătiți dacă nu știu nicio meserie?

+9 (15 voturi)
L Lara
4.08.2016, 11:31:09

Intr-adevar, problema e mult mai complicata si, cred, isi are radacinile in situatia generala a societatii romanesti macinata de coruptie, mediocritate, "hai ca merge si asa" etc. In plus comparatiile care se fac intre sistemul educational romanesc si cele straine ( foarte la moda este comparatia cu Finlanda!) sunt exagerate. Oricine citeste un studiu serios despre sistemul de educatie finlandez ( si se gasesc destule pe net, nu trebuie sa cauti mult) afla ca de fapt elevii finlandezi au un numar de ore comparabil cu cel al elevilor romani: intre 19 si 30 de ore in functie de nivel ( primar, colegiu ,liceu). E vorba de ore obligatorii, cursurile optionale nu intra in calcul. In Romania parintii se plang de numarul de ore mare dar nu-i obliga nimeni sa-si inscrie copiii la cursurile optionale, la diverse concursuri scolare cronofage, numai asa ca sa se laude mamitza cu tot felul de diplome fara nici o valoare obtinute de progenitura. Care biata progenitura, normal ca va incepe la un moment dat sa urasca scoala, vazand in aceasta doar un concurs continuu. Copiii trebuie ajutati sa inteleaga ca scoala e in primul rand cunoastere. Revenind la paralela cu Finlanda: idem, saptamanile de vacanta sunt comparabile: 38 de saptamani de scoala si 10,5 saptamani de vacanta de vara! In Romania anul scolar 2015-2016 a insumat 36 de saptamani de scoala. In Danemarca elevii nu au decat 10 saptamani de vacanta pe an, iar in Germania durata totala a vacantelor scolare nu poate depasi 75 de zile. Se poate compara sistemul educational romanesc cu orice alt sistem din tarile dezvoltate, concluzia e ca nu numarul de ore e cauza dezinteresului, apatiei si oboselii elevilor romani, ci o serie de alti factori care au legatura- cum mentiona si autorul- cu familia, profesorii, ce se asteapta de la elevi, modelele de "reusita" pe care le ofera societatea.

-3 (13 voturi)
Vanatorul/d.c.
4.08.2016, 11:32:26

Dorin Saramet Zici: ”Din păcate presa nu se implică aproape deloc în învățământul profesional sau la școlile de meserii și arată din sistem doar copii care se bat sau înjură sau profesori șpăgari” Tu te auzi vorbind..?:) Ce-ai vrea sa le faca presa ”invatamantului profesional”si ”scolilor de arta si meserii”..? Si, fii sincer.. In afara de articolele de la gazeta de perete a ”partidului meu”, tu chiar citesti..si presă..? Spune ”da”..! Uluieste-ma..!:) Oricum nu te cred..Pentru ca daca ai citi si presa..presă, ai sti ca dincolo de faptul ca presa si ”taxeaza” apucaturile de borfasi ale unor elevi sau profesori (si bine face ca le aduce la cunostina publicului..!), aceasta, adica aceeasi presa, dedica in mod frecvent ample articole olimpicilor sau altor elevi exceptionali, promovand si incurajand astfel ideea de performanta scolara obtinuta prin munca cinstita (studiu serios, pregatire asidua, reala).

-6 (12 voturi)
Vanatorul/d.c.
4.08.2016, 11:34:12

”..presa ”taxeaza” si apucaturile..”

-5 (9 voturi)
Vanatorul/d.c.
4.08.2016, 10:55:31

”De ce sunt elevii nefericiţi?” Din cauza ca trebuie sa mearga la scoala:) Nu glumesc:) Elevii percep scoala ca pe o..obligatie (toti am perceput-o asa). Si chiar asa si este : o obligatie. Si-acum, fie vorba intre noi, obligatiile nu fericesc pe nimeni. Cu toate astea, dupa ce ”punem capat” scolii, tot restul vietii ne va fi dor de ea. Pentru ca o buna parte din vietile si sufletele noastre, partea cea mai frumoasa, ceea mai curata, cea mai..frematatoare si cea mai ”razvratita” impotriva regulilor care ne impun tot felul de ..sabloane (de gandire si comportamentale), ramane pentru totdeauna acolo..In scoala.

0 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările