Şcoală

articolul anterior articolul urmator

„Dictatura părinţilor“. Ce este şi ce-i de făcut

16
4 Dec 2017 22:48:28
Marian Staş

Numesc „dictatura părinţilor“ forma cea mai aberantă de manifestare, din partea acestora, a erorii fundamentale de atribuire. Pe româneşte: iese la iveală atunci când, conştienţi sau nu de performanţa slabă a copiilor pentru că, pur şi simplu, NU ÎNVAŢĂ pe bune, şi de prestaţia slabă a lor ca părinţi pentru că NU LE PASĂ pe bune, pun tunurile pe profesorii integri şi competenţi care au curaj să le pună în faţă oglinda propriilor lor neputinţe.

Dragi părinţi, vă rog respectuos să auziţi foarte bine ce vă spun EU acum, nu ce vreţi DUMNEAVOASTRĂ să auziţi. M-aş bucura să constataţi, de la bun început, că sunt cel mai acerb adversar al lipsei de profesionalism a profesorilor, acolo unde aceasta îşi face simţită prezenţa nefastă. La aşa ceva am toleranţă zero, fără parti-pris apriori. “Nu facem meditaţii pe bani cu copii de la clasele la care predăm” (copii, cu doi i) este, pentru mine, forma cea mai otrăvitoare de lipsă de caracter şi competenţă a profesorilor copiilor voştri, pe care am denunţat-o public aici (369 afişări, azi) şi aici (26017 afişări – tot azi). 

În limbaj economic, principiul analizei mele are nume: ceteris paribus. În acest text, ipoteza de lucru este că profesorii care predau copiilor dumneavoastră sunt integri (FOARTE integri – deşi a fi integru nu are grad de comparaţie: ori eşti, ori nu eşti!...) şi competenţi (FOARTE competenţi – idem!...) Sper că sunteţi de acord că, în anul de graţie 2017, în sistemul public al Educaţiei din România există, şi nu puţini, profesori integri şi competenţi pe bune – oameni care nu-şi vând indulgenţa pe doi arginţi calpi, doar ca să dea bine şi să nu agite apele conştiinţelor faţă cu adevărul nefardat. Aşadar, vestea proastă pentru dumneavoastră şi copiii dumneavoastră este că, pentru conformitate, acum nu mai aveţi pe cine altcineva da vina. Ce faceţi în acest caz?

(V-)am scris aici, acum trei ani, despre cum funcţionează povestea cu triunghiul erorilor fundamentale de atribuire, în triunghiul elevi-profesori-părinţi. Este în natura noastră umană ca, atunci când lucrurile ne merg nu aşa cum am vrea noi, să dăm vina pe tot ce ne înconjoară, mai puţin pe noi înşine. După cum, la fel, este în natura noastră umană ca, atunci când ne iese, să ne atribuim integral meritele reuşitei noastre.

Să revin la cestiune. Părinţi cu spatele la zid, într-o dublă ipostază dublu inconfortabilă: unu, copiii lor nu învaţă, punct; doi, ei fie nu pot să facă tot (TOT!...) ce au de făcut ca părinţi pentru a remedia situaţia, fie nu vor – fie nu le pasă, tot punct. Vaaai, cum aşa?!... Părinţi cărora nu le pasă de copiii lor – aici, în eterna şi fascinanta noastră mioritică?!...

De fapt, le pasă cu străşnicie de ceva: copiii lor să ia note mari-mari-mari, sau, în cel mai rău caz, de trecere – cu orice preţ!... Nu contează câtă carte ştiu, dă-o-n mă-sa de carte pe bune. NOTA contează. MEDIA contează. POLEIALA contează. Nu substanţa. FORMA, nu FONDUL. Pentru că, în adânc, în fond, rânjeşte, crud, adevărul hidos: cât din cartea pe care copilul nu o ştie pe bune are drept cauză direct corigenţa ori repetenţia mamei, tatălui ori amândurora la disciplina PĂRINTE RESPONSABIL?

Şi atunci începe "ofensiva defulării" - "dictatura", adică. Cum „să facem” să fie bine să fie ca să nu fie rău? O ciocolată? O atenţie? O meditaţie? O... reclamaţie uşoară, poate? Păi, n-ar fi mai simplu aşa: ce-ar fi “să facem” în aşa fel încât copilul să înveţe sistematic, onest, constant? “Să facem” în aşa fel încât copilul să-şi facă temele – la fel, sistematic, onest, constant? “Să facem” în aşa fel încât să luăm feedback-ul corect şi riguros al profesorilor drept fix ceea ce e: o cale prin care şcoala şi familia con-lucrează onest, spre binele copiilor. Păi, şi?... O atenţie, o meditaţie… Nimic? Păi, nu!... Nu tocmai ce ziserăm că suntem integri şi cu niciun chip "nu facem meditaţii pe bani cu copii de la clasele la care predăm"?

Păi, daaa, da’ asta cu învăţatul pe bune e nasol!... Cum adică, nu “trebuie” să memorăm pe de rost teorie şi formule şi “modele de probleme”, cum facem peste tot altundeva? Nu. Cum adică, “trebuie” să învăţăm să gândim şi să ne folosim creierele pentru raţionamente logice? Da. Cum adică, nu putem copia? Nu. Ăăăăă, nasol!... Mami, tati, uite ce-mi face profu' / profa – mă stresează emoţional de mai am puţin şi intru în depresie!... Daaaa? Bineee!... Las' că am io grijă - grrrrhhh!...

Şi, pac, la războiu’ – doar e democraţie, ce mă-sa, şi e dreptul meu să scriu orice mă poate deroba de corigenţa / repetenţia la disciplina PĂRINTE RESPONSABIL!...

Pac, la războiu’, pe româneşte înseamnă aşa: filmăm cu camera ascunsă; înregistrăm fără acordul nimănui; trunchiem convenabil; scriem la director, inspector, parchet, minister, guvern, parlament, aracip, protecţia copilului, avocatul poporului, combaterea discriminării, ziare, televiziuni, twittere, feisbucuri... ; deschidem acţiuni în instanţă; mergem până la Înalta Curte, rezervându-ne dreptul la cireaşa de pe tort pe numele său... CEDO!...

Nu iertăm nimic-nimic-nimic din arsenalul kafkian – orwellian contra naturii profunde a EDUCAŢIEI sistematice, oneste, constante, în loc să optăm pentru alternativa naturală, infinit mai puţin costisitoare şi în interesul major al copilului: asumarea rolului de PĂRINTE RESPONSABIL faţă de COPILUL pe care pretindem că-l iubim şi recadrarea conversaţiei de familie pe făgaşul firesc al ÎNVĂŢĂRII. Învăţarea, cred cu tărie, e infinit mai preferabilă pe termen lung, delaţiunii. Şi mai profitabilă, zic statisticile internaţionale. Rata de rentabilitate a investiţiei în educaţie e mare tare: 8-30%. Cât ziceaţi că ar fi rata de rentabilitate a investiţiei în delaţiune?!...

Şi încă una, de conştiinţă, în context: dragi părinţi inflamaţi inutil pentru o cauză eronată, imaginaţi-vă că mergeţi la doctor şi acesta vă pune un diagnostic real, pe care refuzaţi să-l acceptaţi (“nu-i adevărat, nu mi se întâmplă mie!...’ – negare îi spune, în terminologie psiho!...) – ce faceţi, strângeţi medicul de gât şi/sau îi faceţi plângeri multi-penale doar pentru că v-a spus adevărul pe care n-aţi fi dorit să-l auziţi pentru nimic în lume?!...

La urmă, ca întotdeauna, întrebarea pedagogică fundamentală: dragi părinţi furnizori de "dictatură fără obiect", ce lecţie transmiteţi copiilor voştri în acest fel? Repet contextul neipotetic al argumentului meu: copiii nu învaţă, profesorii lor sunt integri şi competenţi, le dau feedback-ul meritat, fără distorsiuni, iar dumneavoastră vă asmuţiţi la gâtul profesorilor – copiii dumneavoastră ce învaţă de aici?

 

Şi, tot la urmă, ca întotdeauna, pilda poetică a lui Odysseus Elytis:

 

Toate frunţile libere

Iar ca sentiment

Un cristal

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

16 Comentarii

Stroescu Tit Emilian
4.12.2017, 23:41:51

E mai corect.... vorba, de o dictatura a Ministerului Invatamantului! Avem inca un sistem de invatamant invechit, ce nu atrage decat copiii educati sa fie slugi(un mod rapid si....eficient de a te transforma in sluga e sa urmezi ora de religie). Copiii din prezent sunt diferiti de cei din anii ''90'', gandesc altfel si vor mai mult timp pentru ei! Nu ii pui sa scrie cu pana sau cu tocul si cerneala albastra cand ei au o viteza de redactare....mesaje, de peste 400 de caractere pe minut. Sunt elevi care au medii mici dar iau BAC-ul cu media peste 9 si sunt admisi la cate 5 universitati prin UK sau SUA! Acestia reusesc sa fenteze un sistem de invatamant primitiv! Degeaba sunt profesorii ''buni'' daca nu solicita .......schimbarea! Eu cred ca le este frica de schimbare! Peste 80% dintre profesori nu ar face fata la o schimbare.......Ei nu inteleg ca elevii ii depasesc la capitolul inteligenta si ca urmare nu mai au ce primi de la ei. Dupa 12 ani de scoala esti adus la nivelul zero.....nu stii mai mult decat atunci cand ai intrat in sistem.......nu ai nicio competenta!

+1 (3 voturi)
Sorin Ionascu
5.12.2017, 01:23:26

Destul de corecta observatia. Cu amendamentul ca, totusi, copiii nu sunt neaparat mai inteligenti, ci, probbil, mai adaptati timpului actual, spre deosebire de profesori care, in cea mai mare parte, raman ancorati in trecut. De aici rezulta si dezinteresul multora pentru o scoala care nu e deloc adaptata nevoilor lor si celor sociale si economice actuale si viitoare. Dar, tinand cont de aceste observatii, articolul are mare dreptate. Parintii sunt mult prea ades in situatia de a nu stii si a nu vrea sa fie adevarati parinti si sa-si asume copiii pana la capat, cu bunele si cu relele lor, si sa-i indrume si ajute sa mearga pe un drum adecvat posibilitatilor si aptitudinilor tuturor. Nu e ceva nou, acest "generation clash" a aparut de nenumarate ori in istorie si a generat fel de fel de probleme. Scoala nu reuseste mereu sa tina pasul cu evolutia societatii si a economiei si prin aceasta creeaza frustrari si disfunctionalitati uneori majore. Pentru autor - degeaba e scris acest articol, el nu va fi citit si, mai ales, inteles tocmai de cei care sunt subiectul lui si carora li se adreseaza; ei au mintea mult prea inchisa pentru asta.

+1 (1 vot)
Lica Mosu
5.12.2017, 08:20:08

@ Mister Stas. Ca ,,specialist" in ,,teoria triunghiului erorilor" ati plecat de la o...ipoteza. Or, in cazul asta, aveti dreptate doar.... ,,ipotetic" !! Ce fac ,,parintii pe bune" daca scoala si profesorii nu-s ...tot asa ??! ,,This is the question ! " ...mister ! (cu accent pe ,,i" !) sau...,,mister" ? (cu accent pe ,,e" !). @ STE . Corect. Peste 3/4 din profesorii nostri ar fi dati afara dintr-un sistem ca cel ...,,finlandez" ! Si, da, ei nu doresc ,,schimbarea" !!! (Cati au ,,protestat" ca manualele alternative sunt doar ,,motive"" de a fi suplimentate cu muuuulte... ,,auxiliare" ?! Cati vor un manual ,,unic" dar f. bun - pe care au voie sa-l depaseasca oricand, cu cei care ,,pot" ...,,cat pot" !!). Dar, nici toti copii nu sunt asa de... ,,destepti" !! @ S.I. Intr-adevar...,,degeaba" !! Ca ,,disfunctionalitatile" ... PS. Si eu as vrea o scoala ,,pe bune" pentru copii ,,normali" ! (Cei ,,exceptionali" sa fie integrati unui invatamant performant =,,special" - pentru a-si putea valorifica potentialul la maximum !)

+2 (2 voturi)
Constantine Constantine
5.12.2017, 10:00:31

Ce ati remarcat este bine doar ca din comentariul dv lipseste al IV-lea element :programa scolara .Aceasta nu mai corespunde cerintelor actuale. Si nu e facuta nici de dascali, nici de parininti si desigur nici de elevi.Programa e facuta de alte personaje care sint numite in ministerul de resort pe criterii politice. De aici pleaca totul. De zeci de ani nu s-a schimbat nimic in programa scolara. Elevii sint obligati sa asimileze si sa-si incarce memoria cu lucruri inutile. Se stie ca creierul uman este aidoma unui hard care in momentul in care s-a incarcat terbuie sa il schimbi cu unul nou.In aceste conditii, informatiile ce ajung sa fie stocate in creierul uman ar trebui selectate in functie de mai multi factori.In momentul de fata, conditia de elev presupune asimilarea globala a informatiilor deoarece programa scolara impune acest lucru. Iar hardul cerebral se incarca cu aiureli. In plus noile cerinte ale actualei societati romanesti nu pot fi satisfacute tot din cauza programei in care "specialistii" din minister au hotarit sa defiinteze scolile profesionale. Pai nu nu toti elevii sint la fel in asimilarea materiilor si atunci e normal sa existe scolile de profil si de meserii. Cei de la profilul uman nu au decit sa toceasca sa zicem "Moara cu noroc" dar celui de la real acest lucru nu ii va folosi la nimic pe viitor. Degeaba isi cearta parintii copiii si le tocmesc meditatori.Ca sa retii ce se preda in ziua de azi trebuie sa fii supradotat sau sa tocesti pina devii papagal.Ori pentru majoritatea elevilor memoria le poate juca feste, vezi rezultatele la BAC sau incercarile de a intra in facultatile de stat. Cei ce nu reusesc, cu toata stradania parintilor si a dascalilor, ajung sa plece din tara sa lucreze afara ca necalificati (e adevarat ca sint mai bine platiti decit acasa) sau sa taie frunza la ciini.Daca la timpul respectiv ar fi urmat o scoala profesionala ar fi avut sansa sa lucreze munci calificate(ori in tara si mai ales afara unde meseriasii calificati sint foarte apreciati). Asta pentru ca nu toti pot ajunge doctori, avocati, jurnalisti etc, etc. Iar societatea are nevoie si de oameni specializati in meserii care sa acopere sfera serviciilor.A facut ministerul de resort ceva care sa schimbe din temelii sistemul scolar? Nu!

+2 (2 voturi)
MadWolf
5.12.2017, 11:19:34

Domnule Stas, porniti de la o premiza fundamental gresita: aceea ca dascalii din scolile romanesti ar fi competenti. La ce lefuri sunt in invatamantul romanesc, asa ceva este imposibil. Cei cu adevarat competenti se duc sa munceasca pe salarii mai mari, in alte domenii. Exista si exceptii, desigur - acei dascali care au si vocatie de martiri, sau cei ai caror soti/sotii castiga suficient incat respectivii sa nu aiba grija zilei de maine.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (16)

Modifică Setările