Educaţia – 10 priorităţi pe termen scurt după proteste

Cetăţenia a redevenit o formă activă de implicare şi încrederea în mecanismele democraţiei a renăscut palid. În fiecare domeniu al politicilor publice există aşteptarea colosală ca urzelile de culise să fie înlocuite de profesionalism şi transparenţă.

În domeniul Educaţiei, indiferent cine va fi nominalizat ministru, e firesc să existe un contract public de guvernare sectorială, un program de măsuri prioritare. Avantajul unui tehnocrat este că poate propune pe agenda oficială subiecte ignorate şi/sau mazilite până acum. O listă de priorităţi, incompletă, amendabilă, însă utilă ca punct de plecare nu poate omite următoarele teme:

1. Grija pentru elevi. Iniţierea verificării detaliate şi în regim de urgenţă a celor 18.800 de şcoli pentru a afla cu precizie câte dintre ele respectă normele în caz de incendiu, mai ales după declaraţiile contradictorii ale ex-ministrului Educaţiei, Sorin Câmpeanu. Împrumut guvernamental urgent pentru comunităţile şi primăriile care nu au resurse să îndeplinească condiţiile cerute de lege.

2. Prevenţie. Programe educaţionale reale de prevenţie şi reacţie în cazul calamităţilor şi accidentelor, atât pentru şcoli, cât şi pentru universităţi.

3. Depolitizarea educaţiei. Directorii de şcoală şi inspectorii nu trebuie să mai depindă de pârghii politice, ci de competenţe şi merit. Concursurile trebuie să fie transparente.

4. Integritate a cercetării. Ministerul trebuie să lanseze un portal, E-doctorate.ro, în care să fie „urcate” toate tezele de doctorat încheiate în sistemul naţional de educaţie, indiferent de anul susţinerii lor, atât pentru diseminarea cercetării finanţate public, cât şi pentru verificarea respectării normelor academice şi integrităţii cercetării.

5. Transparenţă. Relansarea site-ului Ministerului Educaţiei, unul dintre cele mai netransparente, opace siteuri din administraţia centrală.

6. Educaţie sexuală. Introducerea disciplinei Educaţie sexuală din clasa VIII-a, după un raport al unui comitet interdisciplinar de analiză, fără ca disciplina să fie confiscată de viziuni şi/sau ideologii particulare asupra binelui individual.

7. Consultare publică. Anularea efectelor nocive ale Ordonanţei 49 / 2014, care a adus nu mai puţin de 97 de amendamente la Legea Educaţiei. 

8. Predictibilitate. Retragerea Ordinului de ministru 3121 / 27.01.2015 prin care s-au relaxat condiţiile prin care se obţine coordonarea doctoratelor. Ordinul este deja anulat în instanţă de Curtea de Apel Bucureşti la sesizarea Ad Astra. Se impune re-evaluarea publică a tuturor profesorilor care au dobândit abilitarea pe reglementarea 3121 / 27.01.2015.

9. Bună guvernare. Dizolvarea Consiliului Naţional de Etică, organismul abilitat să verifice acuzaţiile de plagiat în cazul demnitarilor şi a altor categorii de persoane, întrucât încalcă principiul egalităţii în faţa legii. În ciuda evidenţelor prezentate în mass media, CNE a decis, în mod repetat, diferit faţă de Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti pentru mulţi demnitari cu plagiate. CNE, instituţia condusă de Paul Dobrescu, fost rector al SNSPA, a ajuns, în mod regretabil, o instituţie de ”albire” a plagiatelor.

10. Echitate. Plafonarea salariilor rectorilor şi decanilor din sistemul public la un prag maxim de 10 salarii de asistent universitar în vederea unui echilibru echitabil între membrii aceleiaşi comunităţi academice. În prezent, există rectori şi decani cu salarii de 5-8.000 euro şi asistenţi plătiţi cu 200 euro, fără vreo corespondenţă în performanţa managerială sau ştiinţifică a rectorilor şi decanilor.

Energia şi frenezia protestelor din stradă au semnificaţia unei renaşteri a politicii. Se impune o guvernare mai receptivă faţă de propunerile societăţii civile şi asociaţiilor profesionale sau sindicale, precum şi a oricăror forme asociative care urmăresc practici de bună guvernare. 

Lista prezentată mai sus rămâne deschisă şi e scrisă cu intenţia onestă de a contribui la dezbaterea publică privind priorităţile Educaţiei.