Educaţie altfel - prin joc şi poezie. Cine sunt profesorii care transformă şcoala în cel mai frumos loc de pe pământ

0
Publicat:
Ultima actualizare:
În prima zi de şcoală, învăţătoarea Petronela Vali-Slavu îşi aşteaptă elevii cu tabla colorată şi câte o ciocolată pe fiecare bancă FOTO Facebook
În prima zi de şcoală, învăţătoarea Petronela Vali-Slavu îşi aşteaptă elevii cu tabla colorată şi câte o ciocolată pe fiecare bancă FOTO Facebook

Câţiva profesori cu vocaţie din România reuşesc să transforme sala de clasă în cel mai frumos loc de pe pământ pentru copiii pe care îi instruiesc. În ciuda problemelor generale din învăţământ, aceşti oameni îşi pun la lucru imaginaţia şi dăruirea pentru profesia de dascăl şi reuşesc să găsească modalitatăţi inovatoare pentru a le insufla elevilor dragostea pentru studiu, în timp ce îi ajută să memoreze materia stufoasă.

În ciuda tuturor problemelor din învăţământ şi a cazurilor de corupţie şi abuz prezentate în ultimul timp în mass-media, există totuşi şi o sumedenie de dascăli cu vocaţie atât de dedicaţi profesiei lor, încât chiar şi în lipsa oricărui suport din partea sistemului găsesc cele mai creative modalităţi pentru a-i atrage pe elevi spre carte.

Un astfel de exemplu este cel al învăţătoarei Petronela-Vali Slavu de la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Petroşani. Experienţa de 28 de ani în învăţământ a ajutat-o să-i înţeleagă mai bine pe copii şi să ajungă la inimile lor prin jocuri care îi ajută să înveţe mai uşor şi cu mai multă plăcere.

„M-a ajutat şi experienţa de dascăl, dar şi experienţa de părinte. Sunt anumite aspecte pe care un dascăl nu le sesizează, până nu e părinte. Experienţa, de altfel, îşi spune cuvântul în orice profesie. Inovaţiile acestea mă ajută să nu cad în rutină”, a explicat Petronela-Vali Slavu.

Astfel, cu ajutorul poeziilor şi tablelor colorate, elevii ei învaţă regulile de ortografie cu zâmbetul pe buze.

„Deoarece, pentru unii, ortografia este o problemă, m-am gândit să transform problema în... poveste. O poveste desenată, aşa cum ne place nouă. Memoria vizuală a fost, cu siguranţă, încântată”, a scris învăţătoarea pe un grup de pe reţeaua de socializare Facebook, unde îşi împărtăşeşte experienţele cu alţi dascăli.

poezie ortografie

Bineînţeles, nici matematica nu a fost uitată.

adunarea tabla
scaderea tabla

„Profesia de dascăl presupune creativitate. Elevii claselor primare sunt atraşi de poezie, desene, jocuri, iar eu încerc să le ofer aceste plăceri. Obişnuiesc să ies puţin din tipare, să pun o picătură de umor în scenariile lecţiilor mele, făcându-le mai atractive.  Mă ajută faptul că sunt umoristă, membră a Uniunii Epigramiştilor din România.  Chiar dacă am scris multe poezii pentru copii (sunt autoarea volumului <<La fereastra copilăriei>>), rareori folosesc în lecţii o poezie deja scrisă; obişnuiesc să scriu o poezie special pentru o anumită lecţie. Ideile vin nechemate, uneori năvălesc. De curând, un căţel care a scos capul de sub o poartă a devenit personajul unei poezii pentru copii. Lecţiile desenate au devenit şi ele obişnuite în clasa noastră. Mizând pe memoria vizuală a elevilor, le pregătesc pe tablă desene tematice, menite să-i ajute să reţină noţiuni noi”, a povestit Petronela Vali-Slavu.

Şi cum altfel să nu te împrieteneşti cu fructele şi legumele pe care părinţii se luptă să le introducă în meniul copiilor, dacă nu prin desen şi poezie?

desen cu fructe si legume

„Astăzi am realizat, din fructe şi legume, un peisaj numai bun pentru Iepurilă. Pentru cine nu ştie, e vorba de acel iepuraş mofturos, din poezia mea”, este mesajul transmis de învăţătoare într-un grup al dascălilor de pe Facebook.

iepurila

Ora de muzică la care elevii învaţă teorie cântând

Din fericire, dascăli ca învăţătoarea Petronela Vali-Slavu nu sunt o raritate în şcoala românească. Ana-Maria Rusu este o tânără profesoară de la Şcoala Nr. 11 „George Tutoveanu” din Bârlad, ale cărei ore de muzică sunt adevărate spectacole de improvizaţie, în care elevii cântă teoria muzicală din progarama şcolară. 

Ora de muzică în care elevii învaţă teorie cântând

Profesoara obişnuieşte să posteze înregistrările video şi versurile cântecelor de la ore pe pagina de Facebook Mai multă Educaţie muzicală în şcoli.

„Mă  plictiseşte  îngrozitor rigiditatea/monotonia materiei pe care o predau şi pe care, recunosc, nu prea se  pune preţ, ştim noi de ce. De  vreo cinci ani am observat că dacă  predau în altă manieră, elevii sunt mai interesaţi şi mai implicaţi în actul educaţional. Nu m-am gândit până anul acesta să filmez activităţile şi astfel am şi pierdut multe din ele. Am rămas tare impresionată de impactul pe care filmuleţele l-au avut în mediul online. Copiii rezonează cu activităţi de genul acesta şi am încercat aplicarea lor şi la alte materii (mate, fizică, geografie), dar  totul a  pornit  de  la  plictiseala mea, sincer. Am un cor de elevi cu care  fac piese inedite - <<Corul de copii DING DONG>>, dar şi elevii de la clasă îmi fac viaţa mai frumoasă”, a povestit profesoara de educaţie muzicală Ana-Maria Rusu. 

Ora de muzică în care elevii învaţă teorie cântând

 

Învăţătorul care a reinventat tabla înmulţirii

Un învăţător din Ivăneşti, judeţul Vaslui a inventat o tablă a înmulţirii electrică, cu ajutorul căreia îi ajută pe copii să înţeleagă mai uşor matematica.

„Acest mijloc didactic face apel în principal la memoria vizuală a elevilor. Prin joc elevii pot observa uşor, şi reţine acest fapt, că unele perechi de factori au acelaşi produs (exemplu:2x6; 6x2; 4x3; 3x4).

La confecţionarea lui am folosit materiale din comerţ sau recuperate din aparate electronice defecte . Panoul frontal a fost executat contracost la un atelier de publicitate din Vaslui pe baza modelului conceput de mine.
Folosirea este simplă: cu indicatorul dotat cu un vârf metallic se atinge un punct din grila aflată în partea stângă şi în partea dreaptă se aprinde indicatorul luminos corespunzător produsului. 

Alimentarea cu energie electrică se face la priza de curent alternativ sau la baterii. Pentru aprinderea indicatorului luminos este nevoie de o tensiune de 2 V şi un curent de 0,02A”, a explicat învăţătorul Constantin Poiană.

tabla inmultirii

Sfaturi care valorează cât o mie de lecţii

Ioana Steluţa-Manea, profesoară de matematică în Constanţa, povesteşte pe contul de Facebook despre dificultăţile pe care le implică profesia de dascăl, dar şi despre satisfacţiile care îi ajută pe profesori să meargă mai departe. Una dintre aceste satisfacţii este atunci când o fostă elevă îţi mulţumeşte că ai învăţat-o să înveţi şi că sfaturile date ajutat-o în viaţă, explică profesoara. 

„De câteva zile, mă tot bântuie, mult mai pregnant decât altădată, gândul de a ieşi din învăţământ. Dar sunt într-o mare dilemă. Iubesc să predau, mai ales la clase de liceu. Aş preda, la clasa a XII-a, şi zece ore zilnic, căci e materia care-mi place cel mai mult. Iubesc, de asemenea, să-i învăţ, pe lângă matematică, şi alte lucruri: să simtă poezia, să simtă muzica clasică, să citească, încerc să-i apropii de ei înşişi, le vorbesc adesea despre călătoria interioară.

Dar ce mă fac cu sistemul tot mai aberant de învăţământ? Nu mai enumăr toate cele rele, de prea multe ori le-am tot criticat. Însă nu mă regăsesc în el, simt cum mă încorsetează, cum mă sufocă şi mă calcă-n picioare. De-aş avea bani, aş deschide o şcoală particulară, o şcoală în care învăţarea să fie de plăcere, creativitatea copiilor să fie liberă şi stimulată permanent. Probabil altădată voi detalia viziunea mea în legătură cu şcoala pe care o visez.

Că tot vorbesc despre învăţământ, voi relata două poveşti din ultimele zile, zile c-un amalgam de trăiri.
M-am întâlnit cu o fostă elevă, căreia i-am fost dirigintă în generaţia trecută de elevi. O elevă dragă, silitoare, cuminte. Studentă la medicină.
-Doamna dirigintă, vă urmăresc postările pe Facebook, în fiecare seară. Sora mea, la fel. Vreau să vă spun că, odată, aveam un examen greu, şi mi-am amintit că ne-aţi sugerat să învăţăm cu muzică clasică, în surdină. A funcţionat. Am putut învăţa, am luat examenul cu notă mare. I-am spus şi mamei, bucuroasă:
-„Diriga a avut dreptate!“ Nu vă înţelegeam noi prea mult atunci, dar acum conştientizez din cele pe care ni le spuneaţi.
Întrebând-o cum e la medicină, mi-a spus, cu tristeţe, că nu-şi imagina că anumiţi medici pot avea atâtea orgolii, accentuând că ea nu vrea s-ajungă astfel. Unii colegi copiază, cu căşti, la examene, luând astfel note mari, în timp ce ea învaţă nopţile.
-Dar acum, în acest an, la patul bolnavului se va vedea cine ştie şi cine nu. Nu vor mai putea avea căşti. Îmi plac profesorii care ne ascultă la fiecare curs, căci astfel învăţăm mereu.
Acesta fost-a un episod din zona satisfacţiilor din învăţământ. Singurele satisfacţii.

Săptămâna trecută, la clasa a VIII-a, mi-a venit ideea, la sfârşitul orei, de a le scrie, pe tablă, spusa lui Nichita:
„Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ.“
Au realizat ce vrea să spună, le-am vorbit şi eu puţin despre Nichita, despre poeţi în genere. Sorin mă-ntreabă, în timp ce ridica palmele cât mai sus:
-Doamna, dar poeţii au, aşa, sufletele ridicate?”, a povestit profesoara pe contul de Facebook. 

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite