Risipim 100.000 de tineri anual

FOTO Eduard Enea

Simularea Evaluării Naţionale arată că sunt aproximativ 100.000 de copii care riscă medii sub 5. Mare parte dintre ei se vor regăsi printre cei care, la finalul anilor de liceu în care se vor plictisi şi nu vor învăţa mai nimic practic, nu vor trece examenul de Bacalaureat. Deja avem pierduţi, în ultimii cinci ani, din zona ocupării oficiale, între 500.000 şi 700.000 de tineri, fără diplomă de Bacalaureat sau calificare profesională.

Copiii aceştia, care, săptămânile trecute poate nu au luat în serios examenul şi poate vor învăţa mai mult în lunile rămase, nu au nevoie doar de pregătire suplimentară şi hei-rupisme pe care să le facă profesorii lor pentru a trece de pragul mediei 5. Au nevoie de profesori care să creadă în ei, acum şi încă patru ani, astfel încât să poată fi recuperate măcar în parte decalajele existente. Pentru că, în opinia Federaţiei, resursele umane pot determina, într-o măsură mult mai mare decât cheltuielile materiale, creşterea calităţii educaţiei.

Federaţia “Coaliţia pentru Educaţie” consideră creşterea calităţii resurselor umane din sistemul de educaţie principala direcţie strategică necesară pentru îmbunătăţirea educaţiei, pentru că toate celelalte schimbări necesare vor fi implementate, în principal, prin cadrele didactice existente deja în sistem.

Publicarea rezultatelor de la simularea examenului de Evaluare Naţională 2016 arată că, dacă nu ar fi o simulare, doar 39,2% din generaţie ar trece de media 5. În contextul în care adoptarea noului plan cadru pentru gimnaziu întârzie peste termenul anunţat iniţial, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice are oportunitatea de a adresa aceste probleme, nu doar prin prisma analizei de rezultate şi a indicatorilor de proces, ci în profunzimea lor, plecând de la cauze şi influenţe sistemice.

Un curriculum flexibil, relevant pentru viata reală şi interesele elevului, centrat pe competenţe şi valori încurajează învăţarea. Emoţia stârnită de dezbaterea pe planurile cadru îşi are originea în frica profund umană de schimbare, dar şi în lipsa de viziune globală. Profesorii pot alege să susţină schimbarea însă au mare nevoie, ca noi toţi, să vadă destinaţia. Trei documente sunt necesare:

• profilul absolventului (recomandăm să se ţină cont de propunerea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, dezbătută în vara anului 2015)
• noul curriculum - planul cadru general, din care se vor dezvolta planuri cadru pentru filiere/profiluri diferite, programe şcolare şi manuale;
• sistemul de evaluare (noi adăugăm şi monitorizare) prin care să se asigure concordanţa dintre primele două, adică prin instrumentele de curriculum atingem profilul proiectat.

În opinia Coaliţiei pentru Educaţie, evaluarea (oricum s-ar numi ea) trebuie proiectată şi organizată de la început. Când propunem o modificare, de exemplu o nouă programă şcolară, două sunt seturile de întrebări esenţiale:

- ce competenţe (cunoştinţe şi abilităţi şi comportamente) sunt dezvoltate în clasă prin această programă şcolară? Ştiu profesorii să faciliteze dobândirea acestor competenţe?

- cum ne asigurăm că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla (monitorizare şi evaluare), adică absolventul să dobândească competenţele de care are nevoie pentru a fi un adult împlinit?

Evaluarea trebuie să ajute elevul să îşi înţeleagă progresul, dat fiind ca una dintre competenţele-cheie este autonomia în învăţare, şi trebuie să fie valorificată permanent pentru îmbunătăţirea performanţei sistemului (profesor, şcoală, politici publice).

De-a lungul timpului, au existat numeroase modificări în ceea ce priveste modalitatea de trecere a pragului către clasa a IX-a: în anul 1995 au existat examenele cu subiect unic, în 1999 a fost introdus Examenul de Capacitate, în 2004 au fost introduse Testele Naţionale, pentru ca, în prezent. elevii să susţină Evaluarea Naţională. Ultimele rezultate, cele din vara anului 2015, au fost analizate inclusiv aici şi ne arată că disfuncţionalităţile majore vin din sistemul de educaţie. Şi nu arată aproape deloc ceea ce au ales să ne prezinte unele canale media în ultimele zile, cu titluri precum: “Au simulat bătaia de joc! Doar nesimţirea elevilor justifică ploaia de note de 2 şi 3”.

Pe de altă parte, simpla schimbare a denumirii examenelor de evaluare sau evaluările mai dese nu sunt o soluţie în sine, dacă nu sunt însoţite de o altă perspectivă. De aceea, mă bucur că, în dezbaterile la care am participat în ţară în ultimele luni, am auzit părinţi care solicită, de exemplu, să primească scrisori de evaluare de la şcoală la finalul fiecărui semestru, în care să li se spună ce progrese au înregistrat copiii lor şi unde ar fi de lucru, ţinând seama de competenţe.

Aceste generaţii de copii merită mai multă atenţie şi mai multă onestitate şi transparenţă, pentru că rezultatele lor sunt rezultatele noastre, ca sistem, iar ei sunt viitorul nostru, ca ţară. Rupturile supralicitate între părinţi şi profesori, de exemplu, creează spaţii de slăbiciune ale plasei de siguranţă pe care un stat responsabil trebuie să o asigure (micilor) săi cetăţeni. Prin toate găurile provocate de căutările de vinovaţi cad, an de an, mii şi mii de copii. Pentru majoritatea acestor copii, mai ales in cazul celor care provin din medii defavorizate, singura şansă este o educaţie de calitate la care să aibă acces în mod echitabil.

Coaliţia pentru Educaţie este o federaţie constituită în 2015 de mai multe ONG-uri active în domeniu, care îşi propune să coaguleze energii şi resurse pentru a împlini o viziune curajoasă despre învăţare în România. Procesul de formare şi dezvoltare a Coaliţiei este un proiect finanţat prin granturile SEE 2009–2014, în cadrul Fondului ONG în România. Proiectul este susţinut de către Asociaţia C4C - Communication for Community, Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică, si Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educaţie. Mai multe informaţii puteţi găsi pe site-ul: www.coalitiaedu.ro.