Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Exasperantul nod gordian, făcutul planurilor-cadru. Noaptea neputinţei de sistem. ROŞU-GALBEN-VERDE

1
29 Jan 2021 11:23:40
Marian Staş

Iar e ca la nebuni: disonanţă de proces structurală, frână până la blană, frică de schimbare halucinantă. Criză de timp. De râs, dacă n-ar fi de plâns. După întâlnirea de la Parlament (“Curriculum modern pentru o Românie educată”), consumată ca în lumile paralele din Matrix, mi-e limpede că singura soluţie ca să nu ne luăm câmpii iar rămâne lovitura fulgerătoare de sabie, menită să taie pe veci un hâd nod gordian, imposibil de descâlcit altfel.

Aveţi la dispoziţie aici conţinutul întregului eveniment, desfăşurat pe durata a trei ore şi jumătate. Vă recomand să-l urmăriţi in integrum, pentru a vă lămuri limpede unde suntem acum.

Să ne înţelegem de la început, fără echivoc din parte-mi: a fost FOARTE BINE că el a avut loc – cu tot respectul pentru efortul lăudabil al comisiilor de specialitate din Senat şi Camera Deputaţilor de a-l organiza. În acest cadru creat, fiecare constituantă reprezentativă şi-a putut face cunoscut punctul de vedere. Ştiţi cum e: fiecare pasăre, pe limba sa vorbeşte. Şi atât. Forma oferită de Parlament NU şi-a primit, în proporţie de peste 80%, fondul pe care eu îl aşteptam, anume cel de DEZBATERE. Nu detaliez, ca n-are rost. Vedeţi şi convingeţi-vă singuri. Iar pentru mine, cele trei întrebări retorice de bun-simţ, pe cât de simple pe atât de legitime, ale doamnei senator Silvia Dinică dau pe deplin măsura testului real de turnesol – ieşit încă roşu rău de tot – a luptei surde, dure, încrâncenate, pe viaţă şi pe moarte, între un status quo depăşit de vremi şi nevoia vitală (vitală!...) a schimbării paradigmei curriculare:

  1. Cu ce sunt semnificativ mai bune actualele propuneri de planuri-cadru decât cele deja in vigoare? Care e noua mare valoare adăugată de acestea, pe bune?
  2. Consiliul Naţional al Elevilor propune aprobarea tuturor variantelor de planuri-cadru pentru fiecare ciclu în parte, astfel ca şcolile să-şi poată alege propria variant de lucru - DE CE NU?
  3. Coaliţia pentru Educaţie propune aprobarea unui set de planuri-cadru croite cu totul altfel (v. aici, min. 15-35), doar că vin din alt pix decât cel din Berthelot 28-30 – DE CE NU?

 

În context, notez aici şi diagnoza rostită sec de prof. univ. dr. Mihaela Singer, care sigur ştie ce spune, şi care dă fiori reci punând-o într-un context sistemic încremenit de zeci de ani în propria-i neputinţă:

S-a spus de repetate ori aici “ascultăm specialiştii”, “aşteptăm de la specialişti o versiune”. Daţi-mi voie să vă spun că aceşti specialişti în dezvoltare de curriculum nu există. Nu îi avem. Aceşti profesionişti au un rol extrem de important în construirea unei viziuni pe termen lung, susţinute organic prin cercetări şi analize inclusiv experimentale. În acest mod, dacă am avea sau dacă ne gândim să le dăm ocazia să existe şi să se dezvolte, nu ne vom mai trezi în situaţia că, deşi ştim de vreo 10 ani că schimbarea trebuie făcută, suntem mereu în criză de timp şi propunem improvizaţii.

În ce mă priveşte, notific faptul că, din punctul de vedere al deciziei finale, ce aparţine formal ministrului Educaţiei, RESPNG CATEGORIC două non-soluţii, complet inacceptabile:

  1. PROROGAREA – mai pe româneşte, AMÂNAREA intrării în vigoare a unor noi planuri-cadru, pe motive, vezi-doamne, de pandemie sau mai ştiu eu ce altceva; aşa au făcut, de pildă, de zece ani toate guvernele în funcţie, prorogând nemernic, cu sânge rece, alocarea a 6% din PIB pentru Educaţie, cum spune legea organică, şi uite unde suntem acum, prorogaţi!...
  2. Aprobarea UNUI SINGUR PLAN-CADRU pentru fiecare ciclu de învăţământ – repet a miliarda oară: un singur tabel-pat al lui Procust este cea mai proastă soluţie pentru elevi, din toate motivele raţionale posibile

 

Azi, acum, numele punctului de inflexiune ce desparte fără echivoc paradigma comunistă curentă a proiectării curriculare de paradigma necesară, a subsidiarităţii curriculare de vocaţie profund europeană, este acesta: OPŢIUNEA CURRICULARĂ LA DECIZIA ŞCOLILOR. Nu un tabel meschin, obligatoriu pentru toţi – două-trei-patru variante, câte-or fi, dar nu una singură!, din care ŞCOLILE ALEG, după cum le este mai bine lor şi copiilor care învaţă în ele. Iar prcedentul creat deja, de bună practică în esenţa sa, al scenariilor roşu-galben-verde de funcţionare a şcolilor, poate fi replicat în mod firesc pe palierul operaţionalizării curriculare de tip OPŢIUNE LA DECIZIA ŞCOLILOR, fără probleme, astfel:

  1. Plan-cadru “ROŞU” – cea mai “cuminte” (rigidă-conservatoare) dintre variantele elaborate de Ministerul Educaţiei, ce presupune minime ori nule schimbări de cunoştinţe-deprinderi-atitudini din partea şcolilor (directori & profesori) în materie de cultură organizaţională şi/sau normare/lucru la clasă etc.
  2. Plan-cadru “GALBEN” – în cuvintele prof. univ. dr. Mihaela Singer, “cea mai flexibilă dintre variantele” elaborate de Ministerul Educaţiei (în sensul bugetului de timp la dispoziţia şcolilor), ce presupune relative/suportabile schimbări de cunoştinţe-deprinderi-atitudini din partea şcolilor (directori & profesori) în materie de cultură organizaţională şi/sau normare/lucru la clasă etc.
  3. Plan-cadru “VERDE”oferta Coalţiei pentru Educaţie, pentru operaţionalizarea căreia şcolile interesate devin ŞCOLI-PILOT, conform HG 559 / 2020 şi OMEC 4811 / 2020, privind funcţionarea şcolilor-pilot, experinentale şi de aplicaţie
  4. Plan-cadru “VERDE INTENS”: CURRICULUM OFERIT DE ŞCOALĂ & CURRICULUM LA DECIZI ELEVILOR DIN OFERTA ŞCOLII – la fel, pentru operaţionalizarea cărora şcolile interesate devin ŞCOLI-PILOT, conform HG 559 / 2020 şi OMEC 4811 / 2020, citate deja (art. 13), privind funcţionarea şcolilor-pilot, experinentale şi de aplicaţie

For the record: nici în VERDE INTENS, nici în VERDE, cu atât mai puţin în GALBEN, “NU rămân profesori pe drumuri”!... Sintagma e aberantă, pentru că normare flexibilă, aşa cum zice Legea 185/2020.

Proporţii realiste pe care le estimez pentru fiecare culoare curriculară în parte, pentru anul şcolar 2021-2022?

Păi, de-o pildă, cam aşa:

ROŞU – 70%

GALBEN – 20%

VERDE – 9%

VERDE-INTENS – 1%

Da’ nu ROŞU 100%, ca la nebuni, ca acum!...

Anul ăsta.

La anul, ROŞU – 60%, GALBEN – 25%, VERDE – 13%, VERDE-INTENS, 2%.

Peste doi ani, ROŞU – 40%, GALBEN – 35%, VERDE – 20%, VERDE-INTENS, 5%.

...

Peste zece ani, ROŞU – 10%, GALBEN – 40%, VERDE – 30%, VERDE-INTENS, 20%.

Şi tot aşa.

Zece ani buni.

Până ne mântuim deplin de comunism curricular.

 

Gând bun tuturor.

Ţinem aproape.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Eduard
2.02.2021, 19:37:41

In timp ce ne jucam cu culorile calitatea invatamantului este in scadere constanta de 30 de ani . Acesta este realitatea. Fiecare ministru al invatamantului a abramburit totul fiin complet debusolati atat profesorii cat mai ales copii si parintii.

Modifică Setările