Fără admitere în 2021

Pentru educaţie, acest vid de decizie şi majoritate politică anunţat până în 2020, după începerea anului şcolar înseamnă că agendele mici, care rezolvă simptome, nu cauze, se vor manifesta în voie.

Legea educaţiei prevede că, la finalul gimnaziului, evaluarea elevilor care au intrat în clasa a V-a în 2017 se va exprima printr-un punctaj similar testelor internaţionale şi conţine probe scrise la 1) limba şi literatura română, 2) limba maternă, 3) matematică şi ştiinţe – transdiciplinar, 4) o limbă modernă. Celor trei, sau patru, probe de mai sus li se adaugă 5) o probă practică de utilizare a calculatorului şi 6) o probă orală transdiciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale. Ultimele două trebuie susţinute în timpul anului şcolar.

Reforma de sistem, pe care o cerem cu toţii - toţi ştim textele acelea despre „competenţele viitorului” - a fost prevăzută în lege încă din 2011. Ea avea în vedere inclusiv o etapizare. Anul acesta a susţinut examenul de Bacalaureat prima promoţie care ar fi trebuit să facă un liceu de doar trei ani. Planificarea iniţială avea în vedere un an de respiro, fără admitere la liceu, în 2015. Acel an poate fi 2021.

În educaţie - cifre mari, bugete complicate, se manifestă de câţiva ani o aşa numită „mână invizibilă”. Deciziile luate par adesea lipsite de logică. Cel puţin o vreme, până când totul „capătă înţeles”, un înţeles echivalent cu o nouă dezamăgire. Da, puterea pe care o au sindicatele din educaţie, liderii lor, este imensă. Cel mai mare regret al unui ministru recent a fost faptul că a înţeles târziu că: „Sindicatele, sindicatele conduc sistemul de educaţie în acest moment.” Pentru că ei au făcut, ani şi ani, ce le-au cerut cei de la sindicate.

Pentru decidenţi şi sindicate, împreună, au existat însă trei elemente surpriză

-       criza financiară din 2008 – 2009 şi consecinţele tăierilor otova a salariilor;

-       lipsa de reformă a modului în care este planificat bugetul pentru educaţie – în 30 de ani nu a existat niciun exerciţiu de buget de bază 0, bugetarea a fost exclusiv incrementală; banii sunt un instrument pentru ideile oamenilor, nu sunt o idee în sine cu care ne justificăm putinţele sau impotenţele;

-       demografia – pentru că nimeni nu a citit cu atenţie Raportul Miclea, printre altele.

Nu am nici cea mai mică idee despre cine va fi ministru şi cum vor evolua lucrurile politic. Pentru educaţie, acest vid de decizie şi majoritate politică anunţat până în 2020, după începerea anului şcolar înseamnă că agendele mici, care rezolvă simptome, nu cauze, se vor manifesta în voie. Aşa cum au făcut deja în ultimii zece ani:

-       au acceptat până la urmă clasa pregătitoare, deşi în 2012 au tatonat terenul să revină asupra deciziei – ceea ce au reuşit însă cu menţinerea clasei a IX-a la liceu.

-       sindicatele şi-au construit puterea şi reprezentativitatea pe recuperarea sumelor pierdute atunci când s-au tăiat salariile. În fiecare an au fost bătălii de dat şi sume de recuperat. Despre care nu mi-a fost clar dacă se numără sau nu în bugetul alocat educaţiei – adică dacă pasivul, datoria, a consumat din curent.

-       toţi, împreună şi în detrimentul elevilor, au forţat planurile cadru de gimnaziu. Mărturisesc că ăsta a fost un moment în care nu am fost suficient de deşteaptă – bătălia nu a fost „discipline” vs. „transdisciplinar”, ci pentru cât mai multe ore. Deci cât mai multe catedre.

-       Au prorogat, în fiecare an, modificări care nu le convin – ca cele cu masteratul educaţional, clasa a IX-a la liceu, cadre didactice cu nivel de calificare 6, adică licenţă; statu quo pe dublă/triplă specializare etc.

Ei s-au înţeles şi noi am plătit preţul. Cum ar fi putut ei să dorească să obţină un buget mai transparent, cu componente de inovaţie, când mai bine ne scăldăm toţi în nişte mocirlă călduţă şi ei sunt eroii patriei? Cum sunt şi acum cu modul de admitere la şcoala profesională din 2020 (singurul an şcolar rămas pe vechea paradigmă) – Yeiii, ce decizie bună şi populară!

Dacă nu apare nicio modificare legislativă repede, în 2021 evaluarea va fi cum spune Legea 1/2011. Cu siguranţă vor încerca să rezolve printr-un Ordin de ministru. Ştiu „ei” că se poate, dacă nu îi dă nimeni în judecată. Ce vor propune? Prorogare, cel puţin. Sau, dacă sunt inteligenţi, o Metodologie specială – fiecare an şcolar cu varianta lui de admitere.

Copiii aceştia care sunt în clasa a VII-a au susţinut evaluări naţionale mai aproape de modelul prevăzut de lege. Şi se pot pregăti bine în cei doi, sau poate trei ani care mai sunt. Şi este proiectul CRED – Curriculum relevant, educaţie deschisă pentru toţi, în implementare. Proiect care şi-a luat în sfârşit zborul şi câteva sute de grupe de formare de profesori se întâmplă deja sau sunt planificate până în decembrie. Cu argumente bune în faţa părinţilor şi cu formarea profesorilor prin CRED s-ar putea pregăti sistemul nou de admitere. Aşa cum spune Legea.

Dacă trecem de anul acesta şcolar fără măsuri noi de restauraţie, ne-am putea rupe de trecut. Dacă ne este frică, ceea ce e natural, putem face o pauză, înainte de asaltul final – un 2021 fără admitere.

Adică foarte simplu şi foarte nePSD: să fie asumată o decizie de rămânere a clasei a IX-a la gimnaziu. 

Pentru fiecare contra-argument al vostru că nu e bine, nu se poate, eu voi găsi minim trei argumente, documentate ştiinţific, că se poate şi că poate fi bine. În sfârşit. Şi ca mine mai sunt mulţi alţii. Iar unii nici nu ştiu că ar putea susţine o astfel de decizie. Pentru că…, o mână invizibilă nu vrea ca ei să înţeleagă şi să îşi asume fricile. Cum era? Curaj nu înseamnă să nu îţi fie frică, ci să ţi-o asumi.