Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Mai facem literatură în şcoală?

50
27 Oct 2016 00:35:10
Mircea Vasilescu

Transcriu aici din caietul unui elev de clasa a VII-a: „Arta poetică este un concept cu un caracter normativ specific esteticii ce desemnează un ansamblu de reguli/norme privind «naşterea» sau facerea poeziei ori in general tehnica literaturii”. Aţi înţeles, dragi cititori? Vă place cum sună? Aţi vrea să faceţi din nou clasa a VII-a? Că mai am exemple.

Sunt, de-o viaţă, profesor de română. Am predat la toate nivelurile, de la clasa a V-a până la facultate. Dar de la o vreme simt că-mi ies din fire de câte ori vine vorba despre tema „tinerii de azi nu mai citesc” şi îmi pun întrebarea firească: „oare de ce nu mai citesc?”. Mă rog, de fapt ei citesc. Pe plan mondial, generaţia tânără de azi – arată nişte studii serioase – citeşte mai mult decât cele de dinainte, inclusiv datorită faptului că internetul şi tehnologia modernă au sporit accesul la lectură. Şi la noi lucrurile stau cam la fel, dacă ne referim strict la cantitatea de texte citite, de orice fel ar fi ele. Adevărata problemă este că tinerii, s-ar părea, citesc mai puţină literatură. Sau alt fel de literatură decât cea cu care s-au format generaţiile mai vechi. De ce? Una dintre explicaţii, după părerea mea, este aceasta: sistemul şcolar nu le cultivă plăcerea de a citi, ci mai degrabă le-o strică.

De ce, bunăoară, un copil trebuie să afle atât de devreme ce este arta poetică, ce înseamnă „caracter normativ”, ce înseamnă estetică, norme, reguli, tehnica literaturii? Exemplul de la începutul articolului este doar unul dintre multele care se pot da. E plin de termeni complicaţi, greu de explicat unor copii de 12-13 ani. Şi, mai ales, e o chestiune „tehnică”, teoretică. Programa şcolară şi manualele de gimnaziu sunt pline de asemenea noţiuni, pentru că, în ansamblu, aceasta a fost „viziunea” care le-a produs: multă informaţie, multă teorie, multe teme de „tehnică a literaturii”. (La care se adaugă lecţiile de gramatică – descriptive şi greoaie, care invită la tocit; dar asta e altă discuţie, în care nu mă amestec). Faţă de ceea ce conţin manualele, mulţi profesori simt nevoia să le dea elevilor „în plus”, panicaţi că nu vor avea rezultate bune la evaluările naţionale. Mulţi părinţi presează în aceeaşi direcţie: „daţi-le în plus, ca să fie mai bine pregătiţi decât alţii, că e competiţia mare şi vrem să prindă un liceu bun”. Chinuiala continuă la liceu: şi mai multă teorie, şi mai multe chestiuni tehnice, şi mai mult stres (din cauza bacalaureatului, desigur; de parcă bacalaureatul ar fi un sfârşit, nu un început). Şi foarte, foarte puţină literatură universală, şi aceea alungată la „lecturi suplimentare” (Dar cine mai are timp de lecturi suplimentare cînd un elev de gimnaziu are 6-7 ore zilnic?). Aşa că elevii noştri termină şcoala fără să fi auzit măcar numele unor scriitori importanţi din lumea de azi. Or, mi se pare că în era globalizării nici o cultură nu se mai poate închide în ograda proprie.

Multe dintre textele literare prezente în manualele de gimnaziu sunt neadecvate pentru vârsta de 11-14 ani şi plicticoase. Şi, mai ales, sunt vechi, aparţin unor autori canonici, „reprezentativi pentru cultura naţională”. Ceea ce, într-un fel, e bine, dar în alt fel e greşit: există o sumedenie de texte literare mult mai simpatice şi prietenoase, scrise de autori „mai puţin reprezentativi”, dar mult mai atrăgătoare pentru copii. În plus, tratarea foarte rece şi analitică a literaturii (cu multe noţiuni tehnice şi abstracte), care în principiu ar trebui să le creeze elevilor anumite competenţe în înţelegerea textului literar, are un efect pervers: strică plăcerea de a citi, de a descoperi lumea şi valorile ei prin intermediul literaturii.

Nu spun că nu e nevoie de noţiuni care să formeze anumite competenţe, dar mi se pare că în şcoala noastră literatura se predă, în ansamblu, cam sec şi frigid. N-aţi auzit niciodată elevi (inculsiv dintre cei mai buni) care după ce termină şcoala spun că nu mai vor să audă de „română” şi în special de materia obligatorie pentru bac? Nu-i păcat? Cititul e o plăcere şi-o bucurie. Cum se întâmplă că mulţi absolvenţi de liceu (şi de facultate) rămân cu senzaţia că literatura e ceva greu, iar cititul e o obligaţie şcolară plicticoasă de care trebuie să scapi şi să uiţi cât mai repede?

Întreb doar. N-am un răspuns. Dar tot aud şi citesc comentarii, tot văd indignări în faţa unor studii (precum Barometrul cultural) care arată că mulţi tineri nu mai citesc nicio carte după ce termină şcoala. N-ar fi sănătos să pornim de undeva ca să găsim o soluţie la această problemă, în loc să ne indignăm fatalist? De aceea întreb.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

50 Comentarii

DG Ontelus
27.10.2016, 11:04:32

Chestiunea relației de astăzi dintre literatură și copii, tineri (elevi, studenți) este comparabilă, metaforic sau nu, aceleia a relațiilor dintre undă și corpuscul, lacrimă și suflet, singurătate și solidaritate, întâmplare și necesitate, semnificat și semnificant, predestinare și liber arbitru etc. Se întâlnesc ,,Revolta fondului nostru nelatin” și ,,Cumințenia Pământului”...

0 (2 voturi)
Get0dac
27.10.2016, 11:50:46

Domnilor. Din manuale trebuiesc scoase mare parte din textele clasicilor români. Copiii nu cunosc acele arhaisme, nu doresc să le învețe și sincer?.. până și mie mi se par inutile. Am ajuns să fac teme cu fetița câte 4-5 ore pe zi din cauza faptului că copiii nu mai învață cu plăcere. Fata cea mare aseară analiza poezia „După melci” de Ion Barbu. M-a rugat să o ajut, o prinsese 1 (da... unu) noaptea. Eu i-am spus că nu citesc inepția aia de poezie, să se descurce. Acum mă întreb și eu... O poezie mai lungă se găsea? Când să facă acest copil Și mă refer când să facă CINSTIT! fără să copieze de pe net, tema la Română când el mai are și la Mate, Chimie, Fizică. Bio, șamd...? Măi fraților din MINISTER, dragi profesori care dacă dați teme cu nemiluita credeți că de fapt PREDAȚI... Are cineva interes în țara asta să se mai și meargă de plăcere la școală? Să se mai învețe și altfel decât mecanic? Fata cea mică, ieri a întocmit Planul de idei la Vrăjitorul din oz, după, din planul de idei a trebuit să facă o povestire, totul în scris deși pe manual scrie clar: POVESTIRE ORALĂ! ORALĂ! Fata e clasa a treia, a avut 5 exerciții la mate, o compunere la engleză și 5 exerciții la română. Numărate de mine 5 foi scrise de un copil de a treia. La școală programul zilnic e de 4 ore, făcute în 3 ore. Acasă face teme încă 4 ore! Vi se pare normal? După melci de Ion Barbu Dintr-atâţia fraţi mai mari: Unii morţi, Alţii plugari, Dintr-atâţia fraţi mai mici: Prunci de treabă, Uzi, peltici, Numai eu răsar mai rău. (Mai năuc, mai nătărău.) Dintr-atâţia (prin ce har?) Mă brodisem un hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când păresimi da prin lunci, Răspândind pietriş de-albine, Ne părea la toţi mai bine: Ţânci ursuzi, Desculţi şi uzi, Fetişcane (Cozi plăvane) Înfăşate-n lungi zăvelci O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăiţe, melci... Era umed în bordei Şi tuleam şi eu cu ei. I Tot aşa odată, iar, La un sfânt prin Făurar, Ori la sfinţii Mucenici Târla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s. Şi din fugă Subt o glugă De-aluniş, pe-o buturugă Odihnii Şi eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând şi alergând Jos în vraful de foi ude Prin lăstari şi vrejuri crude S-ar putea să dau de el, Melcul prost, încetinel... Din ungher adânc, un gând Îmi şoptea că melcul blând Sub mormânt de foi, pe-aproape Cheamă omul să-l dezgroape... Şi pornii la scormonit (Cu noroc, căci l-am găsit!) Era tot o mogâldeaţă, Ochi de bou, dar cu albeaţă: Între el şi ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el aşa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatic, din ghioacă : Vream să văd cum iar învie Somnoros din colivie... Şi de-a lungul, pe pământ M-aşezai ca să-l descânt: - "Melc, melc, Codobelc, Ghem vărgat Şi ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng şi fă-te-ncoace, Nu e bine să te-ascunzi Sub pereţii grei şi scunzi, Printre vreascuri cerne soare, Colţi de iarbă pe răzoare, Au zvâcnit şi muguri noi Pun pe ramura altoi. Melc, melc, Codobelc, Iarna leapădă cojoace Şi tu încă sub găoace! Hai, ieşi Din cornoasele cămeşi! Scoate patru firişoare Străvezii, tremurătoare, Scoate umede şi mici Patru fire de arnici; Şi agaţă la feştile Ciufulite de zambile, Sau la fir de mărgărint Îmbălatul tău argint... Hai ieşi Peste gardurile vii, Colo-n vii, Ori de vrei şi mai la vale, Pe tarlale Haide-ntinde brâu de bale... După ce l-am descântat, L-am pus jos şi-am aşteptat... Înserase mai de-a bine, Crengi uscate peste mine Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drâmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Pe furiş şi pitiş Tot scurta din luminiş. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni vedeam. Îi vedeam piezişi cum cască Buze searbăde de iască; Şi vârtoşi Ochi buboşi Înnoptau sub frunţi pestriţe De păroase Şi bărboase Joimariţe. Şi cum stam sub vânt şi frig, Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji, Mai de sus de brână, drumul Unde seara ţese fumul Multor mreji, De sub vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O guşată cu gâteji. Chiondorâş Căta la cale: Când la deal şi când la vale, Curgeau betele târâş, Iar din plosca ei de guşă De mătuşă Auzeai cum face hârş... Plâns prelung cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un şarpe-i muşcă ghiara, Muget aspru şi lărgit De vuia din funduri seara... - Mi-a fost frică şi-am fugit! II Toată noaptea viscoli... În sat încă n-ajunsesem, Că porni duium să vie O viforniţă târzie De păresimi. Vântura stârnind gâlceavă, Albă pleavă Şi cădeau şi mărunţei Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei Foc vârtos mânca năpraznic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene, Eu le culegeam alene... Moşul Iene Tot venea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Şi trudit, Lângă vatră prigonit, Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese ca păunii, Îmi roteau pe hornul şui Leasa ochilor verzui. Şi-mi ziceam în gând: "Dar el, Melcul prost, încetinel? Tremură în ghioacă, vargă, Nu cumva vreun vânt să-l spargă, Roagă vântul să nu-l fure Şi să nu mai biciuiască Bărbi de muşchi, obraji de iască Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, mult mai târziu, Somnoros venii la geam. (Era-nalt, nu ajungeam.) Iar prin sticla petecită, Şi prin gheaţa încâlcită, Fulgera când des, când rar Prăpădenia de-afară: Podul lumii se surpase, Iar pe case, Până sus, peste colnic, Albicioase Şi foioase Cădeau cepi de arbagic. Mi-adusei atunci aminte Că-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, când, pe coate, Guri spurcate suflă vânt Să dărâme din pământ... Când pe-un sloi, rupând din pită, Baba Dochia-învălită Cu opt sărici stă covrig, Stă de-nghite şi sughite, Şi se vaicără de frig. - Hei, e noaptea ceea poate! Înapoi La fulgii moi Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gândul sus, la el, Şoptii: "Melc, melc încetinel, Cum n-ai vrut să ieşi mai iute! Nici viforniţă, nici mute Prin păduri nu m-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene Şi alene Să chemăm pe moşul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ţie, Cornul drept, cel stâng, Binişor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătâng!" III Dintre pene şi cotoare, Gata nins, Cum mija un pic de soare Pe întins (În câmpie Colilie Războind cu lunecuşul Şi pieziş la povârniş Din ţăpoi săltând urcuşul,) Mă-ntorsei sub aluniş Şi-l zării lângă culcuşu-i De frunziş Era tot o scorojită Limbă vânătă, sucită O nuia, ca un hengher Îl ţinea în zgărzi de ger! Bale reci, Aspre benţi ce se-ntretaie, Sus, pe vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Şi pe trupul lui zgârcit M-am plecat Şi l-am bocit: "Melc, melc, ce-ai făcut? Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea Prefăcută... Ea glumea! Ai crezut că plouă soare, C-a dat iarbă pe răzoare, Că alunu-i tot un cântec... Astea-s vorbe şi descântec! Trebuia să dormi ca ieri, Surd la cânt şi îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup şi ce-i afar'... - Vezi? Ieşişi la un descântec; Iarna ţi-a muşcat din pântec... Ai pornit spre lunci şi crâng, Dar pornişi cu cornul stâng, Merc nătâng, Merc nătâng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mână-amară De plâns mult... Şi dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat, Ci în punga lui de bale, Cu-însuţite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Punga mică de mătasă, Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, (Tot lângă mine), Ca să-i cânt din când în când Fie tare, fie-n gând: "Melc, melc Codobelc, Plouă soare Prin fâneţuri şi răzoare, Lujerii te-aşteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stâng; Sunt în sân la moşul Iene Din poiene: Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng, Melc nătâng, Melc nătâng!"

0 (10 voturi)
Vlad Radu
27.10.2016, 13:14:48

Poezia este superbă, numai că nu este potrivită pentru un copil de clasa a treia. Se pare că nici măcar tatăl sau nu este capabil să o aprecieze şi să o înţeleagă. Nu mi se par mult cinci foi scrise şi nici cinci exerciţii la matematică, cinci la limba română şi o compunere la limba engleză. Dacă consideraţi că e mult, puneţi-o să se uite la tv, să se joace pe tabletă sau pe calculator în loc să facă teme.

+3 (13 voturi)
Vlad Radu
27.10.2016, 13:17:05

Dumneavostră sunteţi profesor universitar. Dumneavoastră şi colegii dumneavoastră sunteţi răspunzător pentru programă şi pentru manuale. Aţi constatat deficienţe pe care aveţi posibilitatea să le remediaţi.

+4 (6 voturi)
Adrian Paul
27.10.2016, 13:18:53

Asta se intampla in momentul in care la Min. Invatamantului, inafara lui Funeriu, au fost doar prosti pur si simplu, sau rau intentionati(ceea ce este mai grav), oameni care in loc sa creasca baza invatamantului prin restructurarea lui(REDUCEREA NUMARULUI DE ORE si materii inutile-alde muzica, desen, religie si altele) si imbunatatirea lui calitativa, ei(inaptii astia de prin minister) se fac ca ploua si forteaza copiii sa devina niste mici robotei, incapabili sa gandeasca, iar daca au pareri diferite fata de cele ale profesorilor sau fata de ceea ce scrie in "carte" sunt ostracizati si pusi la colt, deci practic nu le este permis sa gandeasca liber, ci doar ceea ce li se ordona(adica pregatirea generatiilor de votanti, care dau cu stampila fara sa gandeasca).

+1 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (50)

Modifică Setările