Şcoală

articolul urmator

Mai puţin Marx, Mai mult Mises. O viziune liberală a educaţiei

10
15 Jul 2019 13:05:48
Alex Vesa
FOTO 123 RF
FOTO 123 RF

Dezastrul socialismului educaţional în România este categoric. Un sistem de învăţământ centralizat -un sistem în care statul decide ce (curriculum), cu cine (mişcarea personalului didactic), când învaţă elevii (structura anului şcolar) şi, de asemenea, hotărăşte cât şi cum să învestească în educaţie - a dus să avem următoarele rezultate:

  • 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi;
  • potrivit evaluării PISA 2012 (studiu în care au fost analizate 65 de ţări) elevii români prezintă cea mai scăzută motivaţie dintre copiii care au luat parte la cercetare;
  • 39% este procentul tinerilor cu vârsta de 15 ani care au un nivel scăzut de cunoştinţe în citit, matematică şi ştiinţă (în comparaţie, media la nivel de UE este de 21%)[3];
  • sub 30% dintre cadre didactice expun în mod frecvent o problemă din viaţa de zi cu zi pentru a demonstra de ce sunt utile cunoştinţele noi[4];
  • aproximativ 40% dintre şcolile din mediul rural au toaletă exterioară[5];
  • peste 25% dintre şcoli, cu precădere cele din zonele rurale, utiliează sobele ca principală sursă de încălzire[6];

Pentru ca fiecare copil din România să aibă acces la o educaţie de calitate ar trebui să ne ghidăm după următoarele direcţii principale:

  • Egalitate de şanse: acces la educaţie de calitate pentru fiecare copil din România;
  • Centrarea educaţiei pe elevi: rolul educaţiei este de a creşte copii, nu de a menţine şi de a finanţa aparatul birocratic;
  • Libertate de gândire: respectarea dreptului la opinie al elevilor;
  • Descentralizare: trecerea de la un sistem de învăţământ centralizat la unul descentralizat, în care deciziile se iau de către actorii implicaţi direct în proces (inclusiv de către părinţi);
  • Demonopolizare: desfiinţarea monopolului de stat în planificarea educaţiei, monopol care duce la stagnarea calităţii.

Măsurile necesare a fi adoptate sunt următoarele:

1. Număr de ore mai mare în CDŞ (Curriculum la decizia şcolii)

Un procent mai mare al orelor în CDŞ va permite corelarea mai rapidă a educaţiei cu schimbările din piaţa muncii, conectarea şcolii la nevoile din comunitate şi va duce la diminuarea inegalităţilor şcolare.

2. Număr de ore mai mare la decizia elevilor

Creşterea autonomiei elevilor în alegerea orelor - în funcţie de competenţe, abilităţi şi aspiraţii. Autonomia acestora în alegerea traseului şcolar trebuie să crească de la an la an, pe măsură ce avansează în şcolaritate.

3. Desfiinţarea titularizării

Această măsură va contribui la atragerea constantă a celor mai competente resurse umane în educaţie.

4. Liberalizarea de facto a învăţământului privat

Şcolile şi grădiniţele private să nu mai fe obligate să îndeplinească condiţiile impuse de stat (cu precădere în ceea ce priveşte curriculumul).

5. Liberalizarea certificărilor

Desfiinţarea obligativităţii acreditării de către stat a instituţiilor de învăţământ şi a programelor de studii va conduce la creşterea diversităţii educaţiei şi înlăturarea modelării tuturor şcolilor după chipul şi asemănarea celor de stat.  Astfel, se va întrerupe sistemul comunist de planificare centralizată caracteristic monopolului de stat.

6. Finanţarea urmează elevul prin vouchere şcolare

Practic, părinţii să îşi poată înscrie copilul la orice şcoală, publică sau privată, iar suma fixă per elev să fie decontată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

7. Deduceri din impozit pentru companiile care: a) construiesc şcoli private în medii defavorizate sau b) investesc în şcoli defavorizate

Această măsură va facilita accesul la educaţie de calitate pentru fiecare copil din România.

8. Externalizarea serviciilor sociale

Deoarece statul este ineficient şi în acest domeniu, este necesară externalizarea furnizării serviciilor sociale către organizaţii private (ex.: Teach for Romania, OvidiuRo).

9. Legalizarea homeschooling-ului

Nu politicienii, ci părinţii deţin stimulente mai bune pentru o educaţie de calitate oferită copiilor. Se cuvine ca părinţii să aibă această libertate în educaţia propriilor copii.

10. Eliminarea taxelor şi impozitelor în acest domeniu

Astfel se vor asigura costuri mai mici pentru părinţi (sau chiar deloc!) şi calitate mai mare pentru copii (datorită concurenţei sporite).

Cine ar trebui să facă reforma?

Persoanele din minister, inspectorate, sindicate, primării, consilii judeţene şi locale nu au nici un interes să schimbe lucrurile - aceste persoane profită de pe urma sistemului centralizat şi excesiv de birocratic.

Reforma trebuie să o facem noi - părinţii, elevii şi toţi cei cărora le pasă cu adevărat de educaţie. Trebuie doar să fim organizaţi.

Bibliografie

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

antipozi
15.07.2019, 13:15:09

Alex Vesa "6. Finanţarea urmează elevul prin vouchere şcolare Practic, părinţii să îşi poată înscrie copilul la orice şcoală, publică sau privată, iar suma fixă per elev să fie decontată de Ministerul Educaţiei Naţionale." Din bani publici ?!! Si dupa ce isi termina studiile sa-i cumpere Ministerul bilet ca sa poata sa se care la Londra?! Da cat culege capsuni la Londra nu cumva ar trebui ca Ministerul sa-i plateasca si o renta viajera ?!

-2 (2 voturi)
marius cristian
15.07.2019, 14:42:25

u politicienii, ci părinţii deţin stimulente mai bune pentru o educaţie de calitate oferită copiilor. Se cuvine ca părinţii să aibă această libertate în educaţia propriilor copii. Omule pt asta te-am notat cu plus , si stii de ce ?!? Pentru ca ar fi cea mai anti-progresista , anti-globalista si anti-neosexomarxista procedura educationala posibila , in contextul actual pura fantasmagorie....

0 (2 voturi)
Bozo
15.07.2019, 15:17:33

Ceea ce spuneti este bun la nivel teoretic dar nu are prea mari sorti de a schimba in bine invatamantul romanesc. Sa argumentez cu eexemple alese dintre propunerile Dvs in textul de mai sus. 1. Număr de ore mai mare la decizia elevilor - elevii nu stiu ce vor, mai ales cei din anii mici. E logic dealtfel, nu poti sti ce vrei fara sa fi ajuns sa posezi o baza sloida de cunostinte. Iar societatea si mass-media (mai nou internetul si scoial-media) iti influenteaza enorm de mult aspiratiile si asta nu in directia buna. Nu tot ceea ce vrei se si poate face, iar ca sa ajungi sa poti trebuie sa fii educat sa accepti sfaturile si criticile educatorilor, sa inveti sa inveti si sa te dezvolti. Or asta nu se poate face cu prea multe ore la decizia elevilor. Mare parte a copiilor nu aleg sa se dezvolte daca asta presupune multa invatatura si munca. Ei aleg invariabil ceea ce este mai usor. Cum de altfel face si un om matur daca nu este fortat de viata, de societate. 2. liberalizarea de-facto a invatamantului privat si liberalizarea certificarilor. Deja avem asa ceva si mare parte dintre scolile si universitatile private sunt sub nivelul celor de stat. Cu mici exceptii. Asta pentru ca pe de o parte importam din vest modele discutabile de educatie (de ex scolile Montessori unde elevii aproape ca fac ce vor) iar pe de alta parte nu oricine e in stare sa pregateasca o curricula scolara care la final sa dea tuturor copiilor o "sansa egala" in viata. Nu mai spun ca unii vor doar sa-si obtina o diploma si mai putin sa ramana cu ceva dupa scoala. Asta si din cauza ca modelele de succes din jur nu iti transmit deloc ca scoala ti-ar da un avantaj in viata ci dimpotriva. In ani '90 am avut o liberalizare deplina a certificarilor si curriculei in invatamantul privat si asta nu a facut decat sa creeze deja faimoasele fabrici de diplome care au contribuit major si la deprecierea invatamantului public. 3. finantarea urmeaza elevul. Principiul e bun, dar sa nu va suprinda daca un astfel de sistem va duce la finantarea masiva a unor fundaturi educationale. Coroborat cu punctele de mai sus, finantarea legata de elev ar putea de ex sa supra-finanteze scoli de foto-modele sau scoli populare de muzica, sau institutii care promoveaza mai mult confortul in scoala decat educatia propriu-zisa. 4. Legalizarea homeschooling-ului. Homeschoolingul nu a creat vreun boom educational nicaieri, este de obicei o solutie pentru copiii din zonele izolate sau care nu se pot deplasa usor la scoala cea mai apropiata. Desigur ca poate fi un segment de educatie de lux pentru beizadelele zilei, dar asta nu inseamna ca acesti copiii ar fi si mai bine educati. In primul rand pentru ca edcuatia presupune si componenta sociala, interactia cu alti copii, pregatirea pentru o viata in care daca nu stii sa gestionezi relatiile cu ceilalti iti ratezi viata, iti dezvolti depresii cronice etc. Pana si printii Angliei urmeaza invatamantul normal. Nu mai spun ca homeschoolingul ar contribui ingrijorator la multiplicarea exponentiala a Oliviei Steer si a altora ca ea care predica impotriva vaccinarii si alte asemenea aberatii. I-am mentionat numele pentru ca si ea ridica osanale homeschoolingului, daca nu ma insel chiar asta face cu copiii ei. 5. eliminarea taxelor si impozitelor in domeniu in ideea ca vor reduce costurile pentru parinti si copii. Chestia asta s-a mai facut in alte domenii si scutirea de TVA sau alte taxe nu a dus decat la cresterea profitului celor din businesul respectiv. Un bun exemplu este si disperarea autoritatilor de a controla micsorarea corespunzatoare a preturilor cand s-a micsorat TVA-ul de la 24% la 19%. Si in ace caz valoarea de piata a produselor era usor identificabila, nu ca in cazul educatiei unde totul este extrem de relativ. O astfel de masura ar avea efect doar la aplicare, in cativa ani preturile ar creste catre o marja de profit mai buna. Mises pe care-l pomeniti in titlu ar rade in hohote la auzul unei asemenea masuri. In general solutiile furnizate de Dvs in articolul de mai sus pacatuiesc prin a crede ca piata educationala se regleaza strict pe baza cererii si ofertei care functioneaza perfect. In realitate sunt o gamada de imperfectiuni ale pietelor care le abate de la acesta perfectiune si deseori chiar le blocheaza intr-un punct de functionare sub-optim. Sunt foarte multe materiale de economie pe aceasta tema. In plus educatia este un bun public mai presus de interesele comerciale si de aceea are sens ca statul sa fie mult mai implicat decat in domenii ce interesele divergente le auto-regleaza. Ridicarea nivelului invatamantului este o mare problema a zilelor noastre si asta nu numai in Romania. Din pacate, Romania sufera mult ca societate iar asta se repercuteaza si la invatamant. Ca sa putem trece acest moment si sa avem un invatamant performant atunci trebuie ca masurile sa adreseze cauza iar nu efectul.

+1 (1 vot)
cib
15.07.2019, 15:35:04

Nene invatatorule, eu propun ca elevii sa vina la scoala numai daca vor, sa nu trebuiasca sa invete nimic, sa stea doar pe FB si daca ei considera ca Stefan cel Mare a trait in secolul XX, nu trebuie contrazisi ca sunt afectati emotional. Sa nu care-cumva sa vada vreo carte, sa nu lesine. Iar aia mici sa nu invete poezii si in general sa nu invete nimic pe dinafara ca dauneaza creierului. Elevii si studentii trebuie sa aiba creierul odihnit. Ca, slava Domnului, locuri la capsuni in occident sunt suficiente. Bre, matale citesti ce scrii? Colegii matale de la Fane Gheorghiu (aka SNSPA) ce parere au?

-2 (2 voturi)
Mocanu Remus Octavian
15.07.2019, 16:30:23

Sistemul socialist centralizat de educatie de pana in 1990 e cel care furnizeaza azi mana de lucru calificata in UE si alte tari din Occident. Pe de alta parte, sistemul descentralizat in SUA a produs si mai produce rezultate catastrofale. Concluzia e ca centralizarea sau descentralizarea sunt si ei factori care conteaza doar atat: putin. Vointa politica de a investi masiv in educatie e cheia. Valorile transmise copiilor in materie de reusita sunt si ele mult mai importante decat alti factori (vezi rezultatele excelente ale sistemului de educatie si centralizat si socialist al Chinei). Bani si credinta in reusita prin invatat, asta e solutia, nu spanac ideologizat...

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)