Manualele digitale

Blocajul rezultat acum, în urma planificării greşite a trecerii la manuale digitale, nu face decât să discrediteze şi să saboteze un proiect care ar putea să fie benefic

Domnul prim-ministru al României Victor Ponta a declarat, în timpul inaugurării noului an şcolar la Târgu Jiu următoarele: „Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi de clasa I, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă telefon cu Internet”, în contextul în care se discuta oportunitatea manualelor digitale în România.

Chestiunea introducerii manualelor digitale (în procesul adoptării cărora s-a produs şi intârzierea distribuirii către copiii din clasele I şi a II-a a manualelor, din diferite motive, care nu constituie tema acestui articol) cred că merită o analiză mai atentă.

Dacă se dorea introducerea manualelor digitale, procedura corectă cred că trebuia să urmeze câţiva paşi:

-          Analizarea de către o comisie formată din specialişti în pedagogie, psihopedagogie şi sociologie a oportunităţii adoptării manualelor digitale, pentru a înţelege cât de realistă este ideea de a cere copiilor să folosească o tabletă sau un reader electronic pentru studiu la clasă şi individual, pe durata întregii zile. În prezent, unităţile de învăţământ din România şi din multe ţări ale lumii limitează foarte mult, dacă nu interzic, folosirea de către elevi a dispozitivelor electronice mobile (telefoane, tablete) personale în incintă;

-          Evaluarea platformelor educaţionale (cu licenţă gratis) existente deja şi utilizate în universităţi şi licee din Romania (Moodle, de exemplu);

-          Un proiect pilot, limitat la o zona geografică redusă sau la un număr limitat de şcoli alese din diverse zone, pe baza acordului acestor unităţi de învăţământ, evident şi cu asigurarea condiţiei iniţiale a accesului la tehnologia necesară pentru utilizarea manualelor digitale;

-          Iniţierea proiectului cu mai multe din clasele mai mari şi nu cu primele clase, unde impactul asupra participanţilor poate să fie foarte important, mai ales în cazul eşecului proiectului;

-          În prima fază, digitizarea nu a manualele şcolare ci a acelor caiete de activităţi (pe care copiii sunt obligaţi acum să şi le achiziţioneze, cu un efort financiar considerabil pentru părinţi);

-          Continuarea proiectului (in cazul succesului în primele faze) cu adaugarea manualelor şcolare;

-          Evaluarea rezultatelor proiectului pilot pe o perioada de 1-3 ani şi, după o analiză deschisă, care să includă şi comentariile elevilor şi părinţilor, decizia de extindere la nivel national.

-          Evaluarea trebuie să urmărească atât eficienţa pedagogică a proiectului cât şi cea financiară (costurile totale ale proiectului, incluzând costurile de procurare a resurselor hardware adică a tabletelor, a pieselor de schimb pentru acestea, a serverelor de pe care să poată fi descărcat conţinutul digital, a întreţinerii acestor servere cât şi efortul suplimentar pentru educarea celor care trebuie să folosească aceste dispozitive şi să acceseze conţinutul digital), fără a se neglija aspectele de ordin practic (gradul de alfabetizare informatică a populaţiei ţintă a proiectului, accesul la resursele hardware şi software necesare pentru utilizarea manualelor digitale dar şi accesul la electricitate şi conexiunea la Internet a celor care trebuie să folosească manualele digitale).

Blocajul rezultat acum, în urma planificării greşite a trecerii la manuale digitale, nu face decât să discrediteze şi, ca o consecinţă, să saboteze un proiect care ar putea (nu avem cum să ştim cu siguranţă înainte de implementarea unui proiect-pilot, dar se poate evalua, aşa cum am arătat mai sus) să fie benefic, prin rezultate sale, dacă ar fi dus până la capăt.

Gabriel Preda este autorul acestui articol. El a obţinut doctoratul în inginerie electrică la Universitatea „Politehnica” din Bucureşti, după care a susţinut un stagiu postdoctoral de 2 ani  la Universitatea din Tokyo, lucrând apoi mai mulţi ani în cercetarea privată în Japonia. În prezent este şef de lucrări la Universitatea 'Politehnica' din Bucureşti.

Cu exceptia textelor semnate cu numele asociatiei, articolele individuale nu reprezinta punctul de vedere al Ad Astra, ci reflecta opiniile personale ale bloggerului care semneaza textul.