Măsurile categorice ale d-nei Ecaterina Andronescu - credibilitatea şi acoperirea lor morală

Cred că de data aceasta ministrul Educaţiei, d-na prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, are dreptate. Măsurile ferme care, altminteri s-au lăsat îndelung aşteptate şi pe care nici d-na Andronescu nu a avut îndrăzneala să le ia cu ocazia celor trei mandate fracţionate anterioare, se impun cu maximă necesitate.

Pentru simplul motiv că nu se poate să laşi să ocupe catedre în şcoli şi licee, fie şi din poziţia de cadre didactice suplinitoare, cu contracte de muncă pe durată determinată, învăţători şi profesori care nu s-au dovedit capabili a obţine la examenul de titularizare, acolo unde se dau subiecte de dificultate medie, măcar un amărât de 5. Sancţiunea cea mai puţin drastică este aceea de a le impune acestor repetenţi cu diplomă universitară, unii chiar cu mastere şi grade didactice, să stea un an pe tuşă, în afara sistemului, cum se spune, să se pregătească cum se cuvine şi să se prezinte la examenul de titularizare din vara viitoare. Ceva mai discutabilă, fie şi numai din perspectiva simplă a imposibilităţii schimbării regulilor în timpul jocului, este decizia de a nu le îngădui accesul la catedră celor care au aruncat prosopul şi au părăsit sala de examene dând foaia goală. Pentru aceasta era nevoie de prevederi şi dispoziţii clare, dinainte făcute cunoscute împricinaţilor.

Este de sperat că doamna Andronescu va avea tăria de a rezista presiunilor de toate felurile care nu mă îndoiesc că se vor exercita foarte curând asupra domniei-sale. Începând cu cele ale sindicatelor, continuând cu cele ale şefilor săi ierarhici, guvernamentali sau politici, care nu vor tulburări sociale într-un an electoral. În care însuşi premierul României candidează la funcţia de preşedinte. E de sperat că nu se vor da derogări, că nu se va invoca lipsa acută de personal, că nu se va recurge la tot felul de tertipuri de pe urma cărora unii, vorba lui Orwell, să se dovedească mai egali decât alţii.

Este suficientă oare însă o astfel de măsură, oricât de drastică ar părea ea la prima vedere? Nici vorbă. Este nevoie să se ajungă până la rădăcină, să se cunoască şi să se intervină categoric la cauzele care determină astfel de situaţii. De la tot mai precara pregătire profesională de specialitate, pe care o primesc în facultate viitorii licenţiaţi, la falimentul, submediocritatea şi corupţia care domnesc la nivelul aşa-numitelor D.P.P.D-uri. De la regulile şi dispoziţiile aberante care au făcut ca un absolvent de facultate să aibă dreptul de a se prezenta la examenul de definitivare cu doar un an de activitate la catedră în spate la componenţa comisiilor însărcinate cu acordarea gradelor didactice şi titularizarea. Ca să nu mai vorbim despre corupţia din ceea ce se cheamă „mişcarea personalului didactic“. Îi sugerez (am mai făcut-o şi în discuţii telefonice) doamnei ministru să dispună un studiu comparativ. Să vadă care este, dacă este( şi o asigur că este) ecartul dintre notele pe care unul şi acelaşi „dascăl“, cum îi place d-nei Andronescu să spună, le obţine la definitivare şi grade didactice, pe de o parte, examene care au devenit o formalitate, punctul trei al ordinii de zi, acela cu felicitări, masă, dans şi „pacheţel“ de drum ajungând să fie singurul care contează, şi, pe de altă parte, la titularizare.

Marea problemă este însă dacă doamna ministru Ecaterina Andronescu, în calitatea domniei-sale de membru al guvernului Dăncilă, are îndreptăţirea morală de a face toate acestea. Atunci când stă în jurul unei mese în fruntea căreia tronează un premier corigent la limba română. Când în imediata ei vecinătate se află culturnicul Daniel Breaz, profesor universitar şi rector, campion al utilizării monstrului lingvistic construit cu „ca şi“ pe care îl utilizează cu o consecvenţă şi încăpăţânare demne de o cauză mai bună. Care a edictat mega-prostia că nu poţi obliga pe nimeni să citească. Probabil că dl. Breaz nu îi obligă să facă aceasta nici măcar pe studenţii domniei-sale. Când ministrul Tineretului şi Sportului, un ins obraznic pe care îl cheamă Bogdan Matei, a luat el însuşi o notă ruşinoasă la examenul de titularizare.

E plin de analfabeţi funcţionali nu doar în guvern, ci şi în partidul din care face parte d-na Ecaterina Andronescu. Iar aceştia nu sunt muncitori sau vânzători. Oameni care deţin o poziţie modestă în ierarhia socială. Nici vorbă. Ci foşti şi actuali membri ai Parlamentului European (Maria Grapini, Gabriela Zoană, Claudia Ţapardel) sau chiar preşedinţi ai Comisiei de Învăţământ din Senatul României (Liviu Marian Pop). Musteşte PSD-ul de plagiatori, de la Florian Bodog la (spre marele meu regret) Ionuţ Vulpescu.

Foarte adesea - ştiu că insistenţa mea în această privinţă o enervează- i-am sugerat d-nei Ecaterina Andronescu să înfiinţeze un fel de cursuri serale pentru demnitari. Cu Viorica Dăncilă şi Maria Grapini prin rotaţie şefe de clasă, cu Liviu Pop pe post de monitor şi cu doamnele Ţapardel şi Zoană eleve de serviciu.

De abia după ce va face toate acestea, măsurile radicale ale d-nei prof.univ.dr. ing. Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, vor avea şi credibilitate, şi acoperire morală. Deşi la capitolul morală, doamna Andronescu a dat-o rău de tot cu bâta-n baltă prin ceea ce i-a ieşit pe gură atunci când a abordat tragedia Alexandrei Măceşeanu. În ţările civilizate, pentru astfel de lucruri negândite, un demnitar şi-ar fi prezentat urgent demisia. În România încă pesedizată, lucrurile stau cu totul altfel. Din păcate.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro