Ministrul Sorin Cîmpeanu, vorbă lungă sărăcia educaţiei. În care nu mişcă nimic. Nota trei, domnule ministru!

Nu este zi de la Dumnezeu să nu-l vedem pe ministrul Educaţiei defilând pe la una sau mai multe televiziuni. Discutând şi povestind exclusiv despre şcoala în pandemie. Trece şi pandemia, şi de şcoala ce se alege? Praful! După trei semestre pierdute, un an şi jumătate de şcoală. Greşeala cea mare este să reduci şcoala doar la perioada de pandemie. Să nu o pregăteşti pentru anii viitori.

Problemele importante şi grave de care ministrul a uitat

Planurile cadru. A uitat de ele, le-a lansat în dezbatere publică şi apoi uitarea s-a aşternut peste ele. Şi nu atât la cele de liceu mă refer, cât la cele de gimnaziu. Începe, în martie,  încadrarea profesorilor pentru anul şcolar următor, iar la gimnaziu rămân tot 32-34-36 ore pe săptămână, adică 6-7 ore/zi. În loc să fie reduse la 25 de ore pe săptămână, cât spune şi legea care a fost prorogată. Nici nu este nevoie de lege. Art 65  din Legea Educaţiei Naţionale, spune:

(4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Este suficient pixul ministrului pentru a schimba aceste planuri cadru. Nici Monica Anisie nici actualul ministru nu schimbă aceste planuri cadru la gimnaziu de frica sindicatelor, pentru că se pierd din normele profesorilor.

Ministrul Cîmpeanu a găsit altă scuză. Nu există consens în rândul actorilor din învăţământ. Nici nu va există vreodată. Sindicatele şi profesorii îşi apără interesele lor, părinţii şi elevii pe ale lor. În cazul acesta sunt divergente. Profesorii vor norme multe, iar părinţii vor să nu stea copiii lor 7 ore pe zi la şcoală. Ce interese  ar trebui să prevaleze? Ale părinţilor, care şi plătesc sistemul de învăţământ prin taxe şi impozite. Dar pe care nimeni din statul român nu-i bagă în seamă. Îi ascultă, şi rămâne cum au decis sindicatele.

Orele remediale. Multe săptămâni la rând ne-a turuit ministrul despre orele remediale. A scris şi într-o OUG despre ele. A început şcoala şi s-a uitat de aceste ore. N-a apărut  metodologia şi modul de plată a acestor ore. Şi nici nu va apare în curând, pentru că nu există bani pentru ele. Ministrul conta pe 30 milioane de euro de la UE. Numai că aceşti bani vin în urma unor proiecte, studiate şi aprobate cu multă atenţie de organismele europene, timp de luni de zile. Aşa că adio ore remediale.

Examenele naţionale. De ceva tot este conştient ministrul Educaţiei. Iată ce a declarat:

„Calitatea actului educaţional a scăzut foarte mult, din motive structurale, predarea online, şi din motive circumstanţiale, acces dificil la tehnologie. Ambele cauze au generat pierderi mari care trebuie recuperate în cea mai puternică măsură cu putinţă”….„Pierderile sunt mari şi foarte mari. Sunt diferenţe între şcoli, între clase şi între elevi. Este foarte greu de crezut că vom putea recupera tot.”

Aşa este, şi chiar mai grav. Învăţământul online n-a avut nici pe departe succesul scontat şi lăudat de unii. În realitate, elevii au pierdut trei semestre de şcoală, un an şi jumătate. Cum vor susţine examenele naţionale? Din ce materie? La Evaluarea Naţională, după clasa a VIII-a, ce vor putea să scrie elevii care au lipsit jumătate din clasa a VII-a şi primul semestru din clasa a VIII-a? Ce să facă profesorii cu elevii abia reveniţi la şcoală? Să le predea materia din semestrul al doilea, din anul şcolar în curs,  fără să recapituleze materia din cele două semestre anterioare e imposibil, elevii nu înţeleg ce li se predă. Probabil soluţia rămâne tot anularea examenelor naţionale. (aici)

Programele şcolare. Rămân aceleaşi din anii anteriori. Iată ce trebuie să înveţe elevii de clasa a V-a, într-un manual de biologie aprobat de ministerul Educaţiei.

Biotop, factori abiotici, biocenoză, ecosistem, biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee, polenizare, substanţe organice, germinare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, mălurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.

A aflat dl ministru de toate aceste aberaţii şi de multe altele, existente de patru ani în manualele şcolare de gimnaziu? Le lasă tot aşa şi în continuare? Profesorii nu au altceva de făcut, predau aceste noţiuni şi se prefac că nu văd că mai nimeni nu înţelege ce predau ei. Câţi ani mai mergem cu aceste programe şi manuale, şi ne furăm singuri căciula? Dl ministru nu răspunde sau nu şi-a pus problema, fiind ocupat cu pandemia. Pandemia trece, şcoala rămâne cu toate bubele ei. Şi nu puţine.

Abandonul şcolar. Un studiu IRES a constatat că 900.000 de elevi nu au avut acces la echipamentele necesare şcolii online. Este de presupus că după pandemie numărul copiilor în abandon şcolar va creşte comparativ cu anii anteriori. Cele trei semestre de şcoală pierdute îi vor descuraja pe mulţi elevi să continue şcoala, pentru că nu mai înţeleg ce li se predă. Ce facem în prevenirea acestei situaţii dramatice, înainte să ne trezim cu un abandon şcolar de 30%? Să ne spună dl ministru, în apariţiile sale zilnice la tv.

Găurile prin care se scurg banii în educaţie. Ministrul Educaţiei se preface că nu ştie de găurile prin care se duc banii bugetari, ca apa în nisip. Fără să lase urme. I le reamintesc aici, să nu le uite:

• Reducerea planurilor cadru la gimnaziu;
• Ministrul a redus numărul de elevi la clasă, să apară 1000 de clase noi, pentru normele didactice;
• Elevii „virtuali” din scriptele şcolilor. Circa 500.000 de elevi sunt trecuţi în scripte, fără să frecventeze şcoala;
• Reducerea personalului din minister şi din instituţiile subordonate ministerului;
• Digitalizarea sistemului.

Ministrul Educaţiei, ca şi ceilalţi miniştri, ţipă după bani dar nu se uită în ograda proprie să astupe găurile prin care se duc banii bugetului.

Şcolile cu wc-ul în curte. Spune dl ministru că anul trecut au fost alocaţi 32 de milioane de lei şi au fost consumaţi doar 18 milioane de lei pentru rezolvarea acestei probleme. Ar fi fost mai util ca dl ministru să ne spună câte şcoli au fost „rezolvate” cu wc-uri decente,  câte au mai rămas, şi cine se face vinovat că nu s-au cheltuit toţi banii. Altfel, praf în ochii contribuabililor, care plătesc taxe şi impozite iar banii lor se duc ca apa în nisip.

Sunt multe alte probleme de rezolvat, dar România reduce toate aceste probleme la gestionarea pandemiei. Cu ajutorul vaccinurilor vom trece şi peste pandemie. Şi ne vom trezi la toamnă cu aceleaşi chestiuni nerezolvate, şi vom amâna iarăşi cu ani mulţi rezolvarea lor. Cine pierde? Noi ca societate.