Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Nu mai ştim să ascultăm

26
13 Mar 2015 19:00:12
Nicolae Manolescu

Să nu vă miraţi dacă articolul de azi o să vă dea impresia că l-aţi mai citit. Sub aceeaşi semnătură, desigur. De la o vârstă înainte, ideile, multe, puţine, vin în cerc. Ca  obsesiile. Simţi nevoia să le reformulezi continuu. Nu le priveşti neapărat sub acelaşi unghi. Muţi mereu accentul. Diferenţă deseori minimă, dar sesizabilă. Şi, cred, importantă.

Trăim într-o lume în care toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă. Ceea ce s-a schimbat faţă de deceniile trecute este principiul de bază al educaţiei. Înainte vreme, educaţia ţinea de felul de a învăţa. Astăzi, ea  pare să mai aibă doar o slabă legătură cu învăţătura. Învăţătorul joacă doar un rol tot mai mic în viaţa învăţăcelului. Care crede că se poate dispensa de el. Când, pur şi simplu, nu-l mai ascultă.

Să discutăm un pic pe tema învăţământului interactiv la modă în universităţi. Nu numai la noi, peste tot în lume. Seminarele şi „laboratoarele” (termen fără sens în afara domeniului ştiinţific, traducere a anglo-saxonului work-shop, atelier de lucru) înlocuiesc aproape pretutindeni cursurile magistrale. Înainte de a-şi asculta profesorul, studentul are astăzi dreptul de a vorbi el însuşi. De a întreba, în cel mai bun caz, de a-şi da cu părerea, în cel mai rău. Iată-ne reveniţi la perechea conceptuală de bază. Dintotdeauna însă, învăţătura s-a transmis pe magistrala dascăl-ucenic şi a avut un sens unic. Interactivitatea poate interveni la un nivel superior, când informaţia s-a transformat în cunoştinţe pe care învăţăcelul şi le-a însuşit în suficientă măsură ca să poată contribui la prelucrarea lor, fie acceptându-le, fie contestându-le. Pedagogia nu cunoaşte excepţie de la această „cronologie”. E vorba de o ordine obligatorie, azi, ca şi ieri, dacă dorim să acordăm şcolii un adevărat rol formator. A vorbi vine totdeauna după a asculta.

Dificultatea este că, profitând de faptul că lumea s-a schimbat în deceniile din urmă mai rapid şi mai radical decât oricând în istorie, unii, îndeosebi tineri, îşi închipuie că n-au nevoie să-i asculte pe înaintaşii lor, care ar fi  pierdut legătura cu epoca şi n-ar mai avea ce să le spună. E însă o confuzie: între schimbarea mijloacelor de a învăţa şi natura şi esenţa învăţăturii. Ceea ce s-a schimbat cu adevărat este tehnologia învăţăturii, nicidecum natura şi esenţa ei. Învăţăm mai rapid, dar nu neapărat mai bine. Acoperim o suprafaţă mai mare, nu pătrundem neapărat mai profund.

Noul chip de a învăţa e un tip de fast-food global, nu însă o bucătărie diferenţiată şi originală, care a ajuns să fie salvată pe Lista Patrimoniului Imaterial al UNESCO.

Faptul că toţi ştim o mulţime de lucruri şi cam aceleaşi nu înseamnă că avem spiritul critic necesar de a le privi într-o lumină corectă. Faptul că fiica mea care are 13 ani mânuieşte computerul sau tableta mai bine decât mine nu înseamnă raportul dintre învăţător şi învăţăcel s-a inversat. Până una, alta, tot eu o învăţ pe ea!

Schimbarea tehnologiei comunicării nu implică şi o schimbare a procesului de învăţare. Faptul că generaţia mea are dificultăţi în mânuirea computerului n-o privează de rolul învăţătorului. Tinereţea şi bătrâneţea sunt realităţi biologice şi culturale diferite sau opuse. Dar nu sunt valori care să dea drept de prioritate. Dacă nu ai bătrâni, să-i cumperi, spunea o vorbă, e drept, bătrânească, dar departe de a fi depăşită. Dacă nu ai tineri, să-i formezi. În ambele cazuri, principiul după care informaţia se transformă în cunoştinţe iar învăţătura se transmite, cel puţin la început, în sens unic, rămâne acelaşi din antichitate până azi, şi din China şi India până în Europa şi Africa. Dacă putem vorbi de aroganţă, ea nu e a bătrânilor care „dau lecţii”, lucru absolut normal, de altfel, ci a tinerilor care nu vor să le urmeze. Aroganţa e legată de ignoranţă, nu de înţelepciune.

Cea mai mare problemă a epocii noastre rămâne aceea că toată lumea vorbeşte şi nimeni ascultă.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

26 Comentarii

A. D.
13.03.2015, 21:01:49

Unul din liderii Democratiei romanesti nu reuseste sa spuna ca SUA isi impun peste tot in lagarul propriu standardele proprii (falimentare, dar nu conteaza!) de invatamant, "pedagogie" etc. (pentru mase). O spun PCR (Paul Craig Roberts), Vladimir Putin, o poate vedea orice roman care penetreaza sistemul de invatamant american. Nicolae Manolescu "nu poate"! Te si miri de ce mai face zgomot, daca tot nu spune (tot) adevarul.

0 (6 voturi)
Canadezul
13.03.2015, 21:47:45

Un element important nu este prezentat in articol, anume calitatea invatatorului. Dupa mine, daca profesorul isi cunoaste materia si meseria, va reusi sa capteze atentia elevului si nu se va supara daca elevul/ studentul ii pune intrebari chiar prostesti, cita vreme acestea arata dorinta tinarului de a invata. Acelasi profesor de valoare poate folosi prima parte pregatitoare a unui laborator pentru a introduce cunostintele necesare experimentului. Un alt factor important este materia predata, care trebuie adecvata virstei. Imi aduc aminte de un experiment timpit in care la aritmetica in clasele primare, in loc de adunare si scadere se studia teoria multimilor, cu reuniuni, intersectii si partitii. Sper ca s-a renuntat. In alta ordine de idei, standardele americane sint atit de falimentare incit cea mai intense activitate de cercetare se desfasoara in SUA, cele mai noi tehnologii se dezvolta tot acolo si cele mai multe universtati de valoare se gasesc tot acolo.

+3 (5 voturi)
Paun Al
13.03.2015, 21:19:11

Spus simplist , putem invata mai intai ascultand , acumuland ce ne spun dascalii si apoi sa "digeram " , sa corelam , sa punem intrebari despre ce am fost invatati . Sau simultan cu acumularea , cu ascultarea , cu cea ce ne spun dascalii sa ne si intrebam , sa participam si sa "digeram ' cunostintele . Predarea unie lectii sa se faca ca si cand profesorul si elevii ar descoperi impreuna subiectul , tema . Asta cred ca ar creste mult interesul elevilor . Ca principala problema in modul de predare este cum se capteaza atentiea , interesul , participarea , curiozitatea celui ce asculta . Ascultarea este o consecinta a interesului pentru ce ni se spune , a curiozitatii .

+6 (6 voturi)
Biky
13.03.2015, 22:16:59

De acord cu tine Alexandru! Personal cred insa ca,"a descoperi subiectul,tema impreuna" este posibila doar atunci cand profesorul se adresează unui singur elev! Cu siguranța in aceste condiții,elevul ce se afla in fata profesorului ar fi "CUPRINS" de "atenție,interes,curiozitate",... Cam greu in "GRUP",dar nu imposibil,...HARUL profesorului conteaza la fel de mult!!!!!!!!!!

+2 (2 voturi)
Cristian Pop
13.03.2015, 22:37:34

Da, d'aia toti aia care invata in sistemul "Profesorul vorbeste, elevul asculta" vor sa plece, si unii chiar reusesc, in tarile cu "predare interactiva", pentru ca primul sistem este cu siguranta mai bun si da rezultate miraculoase in zilele noastre.

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (26)