Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Olimpic internaţional la Informatică: „Ca să fii cel mai bun trebuie să munceşti mult pe cont propriu”

3
8 Apr 2015 19:47:03
Autor: Ioana Nicolescu
Rareş Buhai este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Liviu Rebreanu" din Bistriţa   FOTO: Adevărul
Rareş Buhai este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Liviu Rebreanu" din Bistriţa   FOTO: Adevărul

Rareş Buhai este unul dintre cei mai cunoscuţi olimpici internaţionali ai României, fiind medaliat cu aur, în ultimii trei ani consecutiv, la Olimpiada Internaţională de Informatică. Secretul din spatele succesului este autodisciplina şi un set de sfaturi utile din partea familiei, care nu l-a încurajat numai să înveţe, ci să fie şi „un om corect şi bun".

Elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Liviu Rebreanu" din Bistriţa, Buhai va pleca să studieze informatica în Statele Unite, după ce termină liceul, fiind deja acceptat la trei universităţi de prestigiu din SUA. Anul acesta, Rareş Buhai a luat medalie de aur la Olimpiada Naţională de Informatică, unde s-a clasat pe locul al doilea pe ţară, iar la proba de baraj pentru lotul naţional s-a clasat pe primul loc.

Adevărul: Este ultima Olimpiadă Naţională la care participi. Cum a început pasiunea ta pentru informatică?

Rareş Buhai: Da, sunt în clasa a XII-a. Pasiunea mea a început în clasa a V-a când am început să iau ore de informatică la şcoală şi tot de atunci am început să particip la olimpiade.

Mai ţii minte prima oră de informatică? Ce ţi-a plăcut?

Nu mai ţin minte exact prima oră, dar îmi aduc aminte ce-mi plăcea - faptul că problemele care în general se fac la matematică aveau o aplicaţie practică şi când mă aşezam în faţa calculatorului, vedeam ce poate să facă, un milion de operaţii într-o secundă, mi se părea foarte interesant. Informatica m-a fascinat.

Când ai început să foloseşti un calculator?

Am avut calculator de mic. În aduc  aminte că atunci când eram în clasa a III-a, tata mi-a arătat primele noţiuni de programare, de atunci mi s-a părut interesant.

Cât de greu ţi-a fost să faci performanţă în România?

Sistemul de Educaţie din România are un avantaj fiindcă ceea ce se studiază la şcoală se face la un nivel mai avansat, mai greu şi mai riguros decât în alte ţări, dar cel mai mult munceşti pe cont propriu. De asemenea, nu e uşor să faci performanţă şi să mergi la şcoală în acelaşi timp.

Cât timp te pregăteşti pentru o olimpiadă internaţională?

În general, în perioada olimpiadelor lucrez în jur de şase ore pe zi la informatică. Şi este adevărat că facem şi pregătire separată. Avem tabere de pregătire a lotului naţional.

Cum e atmosfera la olimpiadă?

Spiritul de competiţie se împleteşte cu colegialitatea, adică ştii că toţi colegii de acolo îţi sunt concurenţi şi doar câţiva vor lua premii, dar noi stăm şi discutăm, vorbim despre idei, ne mai spunem secretele pentru rezolvarea anumitor probleme. Deşi este o competiţie, discutăm liber şi suntem uniţi.

Unde vrei să studiezi mai departe?

Vreau să plec la universitate în Statele Unite, deja am fost acceptat la trei. Nu sunt încă decis ce voi face după facultate, dar voi rămâne sigur în acest domeniu.

La ce universităţi ai fost acceptat?

La MIT (Massachusetts Intitute of Technology), la Stanford şi la Harvard, dar încă nu m-am hotărât la care voi merge. O să iau în considerare şi oferta financiară de bursă pe care o voi primi. Toate trei universităţile sunt foarte bune în domeniul informaticii. Trebuie să dau un răspuns până la 1 mai.

Ce mai faci pe lângă informatică?

În afară de informatică, mai cânt la chitară de şapte ani. Am vrut să învăţ un instrument şi am ales chitara. Mi-a plăcut foarte mult şi am continuat să învăţ, am luat ore după-amiaza la şcoala de muzică din oraş timp de trei ani şi după aceea am continuat să învăţ singur de pe internet, unde sunt cursuri.

Ce sfat ai pentru tineri?

Să îşi propună să aloce timp să înveţe , pur şi simplu cred că trebuie să-ţi impui la un moment dat să faci ceva. Eu de ceva timp fac asta şi nu mă mai distrage nimic.


Geniu în fizică la 17 ani: „Posibilităţi există pentru toţi cei care vor să studieze în străinătate. Visul meu este să fiu util României”

Tudor Creţu, un sucevean de 17 ani pasionat de fizică, a adus României anul trecut patru medalii de aur şi două de argint la olimpiadele internaţionale de profil. Performanţa uluitoare i-a adus tânărului renumele mondial, care i-ar putea deschide uşile la cele mai prestigioase universităţi din lume şi apoi în orice institut de cercetare. Doar că faima nu îl interesează pe sucevean.

Subiectele la Olimpiada Naţională de Informatică 2015

Olimpiada Naţională de Informatică 2015 care se desfăşoară la Târgovişte în aceste zile a reunit 330 de liceeni din toată ţara, pasionaţi de informatică. Elevii care s-au clasat pe primele locuri în cadrul probelor din weekend susţin marţi proba de baraj pentru calificarea în lotul de internaţională. Tot azi are loc şi Olimpiada la Matematică. Aceasta se ţine la Bucureşti.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Jean Maurer
9.04.2015, 00:50:57

Bravo Rares, felicitari, este o performanta extraordinara. Ai toate sansele sa ajungi foarte sus. Bravo si parintilor care te-au sustinut, bravo si profesorilor. Viata pe care se pare ca ai ales-o te va pune in continuare in situatii de competitie, de concurenta (mult mai complexe decat pana acum) si de multe ori te vei lovi de incorectitudini. Sunt pasagere si nu trebuie sa te dazamageasca pe termen lung. Vei avea si caderi, dar important este de cate ori te scoli si nu de cate ori cazi. Nu te cunosc personal dar ma mandresc cu tine, si cu toti ceilalti ca tine. Mult succes.

+2 (2 voturi)
Alexandru Robert
10.04.2015, 08:00:27

Frumoasă ideea îmbinării dintre dans și matematică. Pe de altă parte, rolul școlii mai mult de constatator al talentului ... și nici măcar ... Nedescoperit precoce, școala nu ar fi dat nici o șansă talentului la dans, euritmia și dansul nefiind pe lista de preocupări a strategelor ministerului. Iar matematica... TOȚI premiații mărturisesc că pentru olimpiade au învățat materia înainte cu cel puțin un an. Un elev normal, care urmează evoluția firească, învățând foarte bine în clasa a zecea materia de-a zecea, într-o școală bună, dar normală, care nu forțează copiii, ce șanse ar avea? Răspuns simplu, din câte școli vin olimpiadiștii? Oare cât rău li se face copiilor, forțându-i pentru niște tinichele (la olimpiadele școlare NU există O MEDALIE DE AUR, UNA DE ARGINT ș.a.m.d., ci DUZINI din FIECARE) să ardă etapele, să forțeze O MATERIE, pierzând corelările cu celelalte? Ministerul suferă de fetișism, cu rost însă. Dacă familiile asigură cele necesare pentru performanță, dacă doar una-două școli scot performerii (inclusiv particulare), "strategele ministerului" pot poza la aeroport și pot invoca "performanțele" sistemului, atribuindu-le meritelor proprii... fără mare cheltuială... Când performanța o să înceapă -iar- să fie distribuită echitabil, când ea va rezulta din investițiile ministerului, vom putea vorbi de performanțele școlii. Până atunci, foarte corect titlul, felicitări familiei!

+1 (1 vot)
Alexandru Robert
10.04.2015, 09:00:02

Comentariul anterior se referea la Alex Dicilea, tânărul premiat la Dans sportiv și la Matematică. În cazul Informaticii situația este ușor diferită. În mod tradițional informatica școlară românească s-a dezvoltat în cercuri și cluburi școlare. Înainte de 1989 elevii aveau acces la calculatoare în primul rând la școală. Existau ce-i drept Commodore-uri și Spectrum-uri și prin case, dar puține. Chiar și acolo, ca să ai acces la programe și documentație tot trebuia să ai legături cu alții. Abia în 1989 a început pregătirea unui calculator românesc pentru populație, CIP-ul, în paralel cu răspândirea Cobrelor ieșite din "fabrica" din Regie. După 1989 informatica a fost scoasă din programa școlară de gimnaziu și nu a mai revenit. Absența unui statut clar al informaticii în gimnaziu, unde apare cel mult ca o disciplină opțională, în variate abordări, ca și lipsa de pricepere a vârfului Ministerului în acest domeniu (căutați ceva pe site-ul www.edu.ro și veți înțelege. De exemplu programa pentru Școala profesională (la TIC veți avea o surpriză imensă, mai ales dacă veți compara cu programa de liceu), sau lista manualelor pentru disciplinele tehnice) a permis o evoluție oarecum naturală a relației elevilor cu munca în echipă și informatica în general. În liceu a rămas într-adevăr o programă avansată. Puțin ciudată (cui îi place algoritmica fără programare sigur se ține de ea în clasa a IX-a). Este un exces spre abstract datorită originii ei. Înainte de 1989 România avea o industrie independentă de tehnică de calcul, apăreau calculatoare noi mereu și acestea -nesemănând cu modelele răspândite în restul lumii- cereau rescrierea "de la rădăcină" a întregului sistem de operare și al bibliotecilor de programe. Asta a dus la o școală puternică de programatori pentru "funcții de bază", sprijinită de o școală medie de analiști programatori asistenți (ceea ce a fost și Liceul Tudor Vianu la origine). Acest specific s-a păstrat și la un sfert de secol după ce România a început doar să cumpere sau să asambleze modele "universale". De aici o preocupare aproape exagerată pentru algoritmică și tehnicile de programare avansată (în care liceul românesc concurează cu universități din alte țări), în paralel cu o foarte seriosă neglijare a restului universului informaticii moderne, de exemplu a graficii și ergonomiei interfețelor cu utilizatorul, a informaticii mobile, a informaticii "obiectelor" șcl (cele mai multe programe românești pentru telefoane mobile vin de la echipe formate independent, iar pentru priceperea la interfețe să depună mărturie secretarele și contabilele care utilizează programe "made in Romania") Oricum, specializat sau nu, domeniul concursurilor de informatică rămâne unul interesant și deschis, așa cum se poate vedea și citind enunțurile pe care -cu amabilitate- ni le aduce adevarul.ro Felicitări lui Rareș pentru performanță și ... cântece frumoase la chitară, dacă va pleca la studii departe (de așteptat), ceva care să-i amintească de anii din România o să-i facă plăcere...

+1 (1 vot)
Modifică Setările