Pledoarie pentru inteligenţă artificială în Şcoală - reper într-un viitor program de guvernare
0
Partidele îşi pregătesc programele de guvernare. Ne aflăm într-un moment cheie în care pot fi mişcate lucruri pentru Educaţie.
Partidele îşi pregătesc programele de guvernare, ceea ce înseamnă că dezbaterea publică trebuie orientată către identificarea unor soluţii cu sens, care să transforme Şcoala românească, astfel încât aceasta să potenţeze incluziunea, performanţa şi integrarea tinerilor într-o piaţă a muncii din ce în ce mai dinamică. Este pueril să credem că transformările din Şcoală trebuie conturate independent de ceea ce se întâmplă în mediul economic de la nivel regional, european şi global. Mai mult decât atât, dacă ne uităm în gura politicienilor, independent de culoarea partidului din care provin, vom observa faptul că se doreşte relansarea economiei pentru a salva ţara de o recesiune inevitabilă. Relansarea economică este deja o temă de dezbateri recurentă pe agenda politică, motiv pentru care consider că este necesară o implicare a societăţii civile pentru a aduce inteligenţa arficială (acest mecanism care are toate şansele să ne definească parcursul social şi economic în următoarele decenii) mai aproape de elevi, adică de angajaţii şi angajatorii de mâine.
Înainte de a prezenta, pe scurt, câteva dintre posibilele obiective pe care eu le-aş integra într-un program de guvernare pentru Educaţie, în vederea potenţării elementelor de inteligenţă artificială, trebuie să punctez faptul că România pleacă pe drumul integrării AI în sistemul educaţional cu un handicap real, reprezentat de faptul că ne aflăm la coada clasamentului Uniunii Europene privind competenţele digitale de bază. Această problemă ar putea fi rezolvată prin alocarea unui număr mai mare de ore de IT&C, spaţiu mai mare în trunchiul comun, întrucât formează competenţe necesare tuturor tinerilor, la gimnaziu şi liceu. Nu în ultimul rând, elevii şi educatorii, formatorii, dar şi părinţii, trebuie informaţi cu privire la elemente de cybersecurity, atacurile în mediul cibernetic fiind o piedică în procesul de învăţare online. Îmi doresc ca noi să ne setăm un obiectiv de ţară: formarea competenţelor digitale de bază până la finalul ciclului gimnazial, respectiv formarea acestor competenţe superioare până la finalul ciclului liceal. Mediul privat se digitalizează, administraţia se digitalizează, şcoala se digitalizează, oamenii din ea, când?
1) Inteligenţa artificială ajută educatorii să consolideze mediul educaţional incluziv prin învăţare experienţială, dar şi prin consolidarea unor mecanisme de traducere şi interpretare a materialelor didactice. Câţi profesori cunosc limbajul semnelor? Câte schimbări în arhitectura instituţională a unei şcoli trebuie proiectate dacă mâine se înscrie la acea şcoală un elev surdo-mut? Inteligenţa artificială poate rezolva aceste probleme, astfel încât vom sparge barierele segregării în şcoală şi vom putea consilida integrarea minorităţilor etnice şi a copiilor cu dizabilităţi în orice şcoală din România.
2) Profesori, nu maşini de notat lucrări - Profesorii reprezintă una dintre cele mai valoroase resurse ale sistemului educaţional românesc. În loc să potenţăm creativitatea acestora, noi îi îngropăm în hârtii, cataloage, teste de corectat. Comisia de tăiat hârtii de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a reuşit să valorifice inteligenţa artificială în sensul creşterii nivelului de productivitate al profesorilor. Cu ajutorul unor mecanisme simple, aceste instrumente, denumite în lucrările de specialitate "collective intelligence tools" pot salva timpul profesorilor prin corectarea automată a lucrărilor. Cu cât sunt mai avansate instrumentele, cu cât este mai dezvoltat algoritmul, cu atât timp vom putea reinvesti în timpul care elevul îl petrece în preajma profesorului. David Kellermann este unul dintre cei mai de succes pioneri în utilizarea elementelor de inteligenţă artificială în şcoală, acesta reuşind să creeze un instrument de tip Q&A bot: incluziv şi accesibil tuturor elevilor şi studenţilor, capabil să le răspundă la întrebările punctuale folosind fragmente din cursurile anterioare, accelerând astfel învăţarea. Departe de insipida noastră Teleşcoală.
3) Introducerea mecanismului Teacher's Assistant (TA) pentru a oferi sprijin didactic şi în afara orelor de curs şi pentru a stârpi fenomenul meditaţiilor. Fondurile europene ne bat la uşă, de ce ne este teamă să le utilizăm pentru inovare în educaţie? Mulţi ar spune că vrem să înlocuim profesorii cu roboţi, dar iată că a mai trecut un an, iar cadrele didactice lucrează din nou cu câte 30-40 de elevi, care ajung acasă şi constată că nu au rămas cu nimic din ziua respectivă, aşa că apelează la părinţi şi părinţii la meditatori. Cei care au bani, pentru că cei care nu au sunt condamnaţi la excluziune educaţională. Cu ajutorul inteligenţei artificiale, putem proiecta instrumente precum Biblioteca şcolară virtuală, putem crea programe de studiu particularizate cu obiective de învăţare pentru fiecare elev din fiecare şcoală din România, cu elemente de management al timpului integrate.
4) Consiliere şi orientare profesională, vocaţională prin intermediul inteligenţei artificiale - Utilizarea inteligenţei artificiale ne-ar putea ajuta să suplinim deficitul consilierilor şcolari. În România, fiecărui consilier şcolar îi sunt alocaţi aproximativ 800 de elevi, cifră care ne arată cât de ineficient este organizat acest proces. Ineficient şi de proastă calitate, motiv pentru care nu văd un motiv real pentru a nu pilota instrumente digitale în consilierea psihologică şi profesională a elevilor. Hai să o aducem pe SIRI în şcoala românească, iar elevii să fie la un click distanţă de informaţii importante legate de viaţa lor civică, profesională; în perspectivă, să poată beneficia de o testare periodică a aptitudinilor şi competenţelor, testări cu sisteme integrate de match-making pentru profesii ale viitorului.
5) Curriculum diferenţiat prin inteligenţă artificială - Elevii care sunt acum la liceu studiază în baza acelor planuri-cadru care au fost concepute în anul 2003. Învăţarea pe grupe, curriculum diferenţiat la decizia elevului sunt străine în şcoala românească a anului 2020, iar o revoluţie curriculară nu se întrezăreşte la orizont, deşi legea impune schimbări pe care guvernanţii întârzie să le aplice (noi planuri-cadru pentru gimnaziu, de exemplu, în acord cu legislaţia în vigoare, care prevede scăderea numărului de ore). Inteligenţa artificială, care ar trebui să definească o clasă a viitorului, poate fi utilizată pentru a stimula învăţarea prin colaborare, dar şi pentru a identifica acele discipline opţionale care se potrivesc cel mai bine cu nevoile şi interesele beneficiarului primar al educaţiei. Inteligenţa artificială ne poate ajuta să spargem barierele curriculare: de ce să nu pot să studiez robotica, având ca profesor digital un specialist de la Google sau un profesor care pregăteşte lotul olimpic de informatică, dacă eu sunt la filologie?
În următoarele articole voi aborda tema laboratoarelor VR pentru studiul ştiinţelor (pentru că mi se pare inuman că elevii de acum studiază chimie, biologie din manuale scanate şi fişe de lucru obosite, iar Guvernul nu spune nimic despre aceste resurse calitative de care avem nevoie ca de aer) şi utilizarea inteligenţei artificiale pentru a accelera învăţarea pentru elevii cu tulburări din spectrul autist. Pentru că la alţii merge de câţiva ani, iar noi ne împotmolim în bordura rezistenţei în loc să facem orice ne stă în putere să aducem şcoala românească în secolul XXI. Nu pledez pentru a înlocui profesorii cu roboţi, pledez pentru valorificarea inteligenţei artificiale drept un instrument complementar în procesul instructiv-educativ, iar eu sunt de părere că aceste proiecte fanion trebuie gândite acum, pentru a începe să vedem rezultatele în 2030 şi pentru a mai putea trăi cu speranţa că nu vom fi înghiţiţi de marile economii ale lumii.
Se încarcă comentariile...
