Rezolvarea subiectelor la Limba şi literatura română de la Bacalaureat 2020

Absolvenţii de liceu au susţinut azi prima probă scrisă a Bacalaureatului din acest an

Profesoara de limba română Ruxandra Achim, cadru didactic la Colegiul Naţional ”I.L.Caragiale” din Bucureşti a oferit rezolvarea subiectelor date la prima probă a Bacalaureatului de anul acesta.

Subiectele date la Limba şi literatura română – prima probă scrisă a Bacalaureatului 2020 -  în această nu au avut un grad de dificultate mare, sunt de părere profesorii. ”Subiectele  nu au fost dificile, ci generoase, cu texte accesibile”, susţine Ruxandra Achim, profesoară de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional ”I.L.Caragiale” din Bucureşti (foto jos).

Cadrul didactic a rezolvat pentru cititorii ”Adevărul” subiectele care le-au picat elevilor de la profilul real şi uman. 

Astfel, la subiectul I, elevii au primit un text memorialistic despre George Călinescu, semnat de Mircea Bandu, ”Amintiri despre G.Călinescu”, însoţit de cinci cerinţe care aveau la bază citirea cu atenţie a textului şi înţelegerea acestuia. 

Rezolvarea subiectelor primite la Limba şi literatura română 

Subiectul I

A.

1. Structura " s-au scurs" înseamnă, în context, au trecut.

2. Un aspect vestimentar prin care se distingea G. Călinescu era costumul bleumarin cu o croială deosebită/ un basc franţuzesc, deloc banal.

3. Elevii erau bucuroşi când G. Călinescu ţinea locul profesorului de istorie, fiindcă era o adevarată enciclopedie "venea în clasă spre bucuria noastră".

4. G. Călinescu rămâne în memoria elevilor săi pentru că personalitatea lui inspira vitalitate, dar şi fiindcă reuşea să-şi păstreze intactă tinereţea, semn al unei personalităţi puternice, cuceritoare, energice.

5. În perioada în care G. Călinescu locuieşte la Timişoara, modul său de viaţă era în general modest, căci nu ieşea în evidenţă. Locuind într-o casă de margine, Călinescu obişnuia să treacă grăbit pe străzi, îndreptându-se spre şcoala unde preda, într-o ţinută bine aleasă, cu un costum bleumarin şi un basc franţuzesc. Totuşi, prezenţa lui la Timişoara nu trece neobservată, căci oricine îl cunoştea ajungea să-l admire.

I. B. În societatea contemporană, mass-media contribuie în mare măsura la crearea imaginii publice a unei persoane, de aceea presa influenţează modul în care o persoană este receptată de public.

Ipoteză

Argument 1 dezvoltat şi exemplificat

Argument 2 dezvoltat şi exemplificat

Concluzie

Subiectul II

Perspectiva narativă reprezintă modul în care naratorul se raportează la universul creat, la acţiuni şi la personaje. Fragmentul propus, extras din ”Arhanghelii” de Ion Agârbiceanu este realatat din perspectivă obiectivă, întrucât naratorul ştie mai mult decât personajele, fapt evident în relatarea la persoana a treia: se auzi, nu intra, simţi. Naratorul prezintă evenimentele neimplicându-se în cele relatate, dar cunoaşte biografia personajului Vasile Murăşanu, căruia îi motivează gesturile şi sentimentele "spre norocul lui, Vasile Murăşanu ajunse într-un vagon". În plus, naratorul îi prezintă şi trăirile, pătrunzând în mintea protagonistului "bucuria ce-o simţi acum era copilărească, dulce, uşoară".

O astfel de perspectivă presupune viziunea auctorială, naratorul fiind o voce heterodiegetică, căci nu se identifică personajului.

Repere în rezolvarea subiectului III

Profesoara Ruxandra Achim a oferit o soluţie de rezolvare a subiectului III, pentru profilul real - comedia, şi pentru profilul uman - caracterizarea unui personaj dintr-o comedie. Personajul ales de cadrul didactic a fost Nae Caţavencu. 

Subiectul III - profil real 

COMEDIA  

- specie a genului dramatic

- organizată în acte şi scene

- cu un conflict uşor şi un deznodământ fericit

- satirizează defecte umane şi sociale, în scopul îndreptării lor prin râs (Aristotel – râzând se îndreaptă moravurile)

- cultivă mijloacele comicului (de situaţie, de moravuri, de caractere, de nume, de limbaj, de intenţie)

APARIŢIE

- a avut premiera în 1884 la Teatrul Naţional

- a fost criticată de contemporani din pricina conţinutului imoral adus pe scenă

- Titu Maiorescu îi ia apărarea, susţinând că opera de artă nu apelează la morala vieţii de zi cu zi (Comediile domnului I. L. Caragiale – 1885)

TEMA

- satirizarea minciunii în viaţa familială şi politică a burgheziei din sec. al XIX-lea (minciuna se traduce prin adulter şi şantaj)

- lupta electorală dezvăluie imoralitatea vieţii de familie, corupţia vieţii publice

COMPOZIŢIA

- respectă structura comediei clasice, alcătuită din 4 acte şi scene corespunzătoare pentru fiecare act, folosind şi monologul scenic şi aparteul (replici rostite de personaje doar pentru sine)

TITLUL

- conţine o sintagmă alcătuită dintr-un substantiv articulat nehotărât şi un adjectiv participial

- anticipează intriga, dar şi punctul culminant

- titlul generalizează o practică a vieţii politice a momentului 

o trăsătură clasică (aspect general – valabil)

 - generalizarea şantajului politic ca formulă a succesului în alegeri se obţine din dublarea situaţiei prezentate: ceea ce făcuse Caţavencu face, la alt nivel, Dandanache

RELAŢII TEMPORALE ŞI SPAŢIALE

Timpul - „în zilele noastre” → această încadrare susţine acelaşi element general – valabil → clasicism

- acţiunea durează  trei zile (Caragiale nu păstrează regula celor 3 unităţi din teatrul clasic – de acţiune, de timp [24h], de loc) 

Spaţiul - „în capitala unui judeţ de munte” → generalizare de tip clasic

- acţiunea se desfăşoară în mai multe locuri (casa prefectului, sediul „Răcnetului Carpaţilor”, piaţa publică)

CONFLICTUL 

– în acord cu specificul comediei, are un pronunţat caracter derizoriu, antrenând, treptat, toate aspectele negative ale existenţei burgheze

- în planul familial: adulterul (triunghiul conjugal Tipătescu – Zoe – Trahanache)

- în planul politic: lupta pentru statutul de candidat pentru deputăţie

COMICUL DE SITUAŢIE

- constă în pierderea şi în găsirea succesivă a scrisorii

- permite conturarea unei tehnici specifice comediei: bulgărele de zăpadă, care, în rostogolire, îşi măreşte volumul

- tehnica încurcăturii: dezvăluie participarea tuturor la acest joc al şantajului → apariţia lui Dandanache

COMICUL DE MORAVURI

- critică două vicii ale societăţii: adulterul şi şantajul politic

- autorul arată că între cele două aspecte există o relaţie de reciprocitate, bazată pe nerespectarea normelor morale: adulterul reprezintă premisa şantajului

COMICUL DE LIMBAJ

prezintă incultura personajelor aflate în lupta politică:

• pronunţarea greşită a unor cuvinte: „bampir”, „famelie”, „catrindală”

• înţelegerea greşită a unor neologisme (etimologie populară): 

Pristanda: „renumeraţie”, „scrofuloşi”

Caţavencu: „capitalist” (= locuitor al Capitalei), „travaliu” (= muncă), „liber-schimbist” (= elastic în concepţii), „falit” (= favorit)

• greşeli de organizare logică a discursului:

TRUISME (adevăruri evidente) - Trahanache: „Acolo unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri va să zică că nu le are”

NONSENS (paradox) 

Farfuridi: „la douăsprezece trecute fix”; „să se revizuiască, primesc! dar atunci să nu se schimbe nimica; sau să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe, pe ici, pe colo şi anume în punctele esenţiale”

Pristanda: „curat murdar!”

Caţavencu: „după lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani…”; „noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră”; „industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”

ANACOLUT (suspendarea subiectului) – Caţavencu: „vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani, unde sunt cel dintâi… între fruntaşii politici”

• prezenţa ticurilor verbale - Trahanache: „Ai puţintică răbdare!”

COMICUL DE INTENŢIE

- dezvăluirea defectelor şi efortul de a le îndrepta prin râs → o comedie clasică, născută din realităţile româneşti ale sec. al XIX-lea

Subiectul III - profilul umanist - particularităţile de construcţie ale unui personaj dintr-o comedie studiată 

COMICUL DE CARACTERE 

Nae Caţavencu

- tipul politicianului demagog, numit de Garabet Ibrăileanu „demagogul latrans” (care latră)

- şi el este convins că merită statutul de deputat, pentru că se consideră un adevărat politician, patriot şi inteligent

- şantajist, el practică o politică agresivă, în perfect acord cu numele gazetei pe care o conduce – „Răcnetul carpaţilor”

- discursurile lui politice sunt emfatice, pline de jocuri de scenă (plânge, oftează)

- este incoerent în discursuri şi nu transmite nici un mesaj auditoriului

- reprezentant al tinerei burghezii locale „grupul tânăr, inteligent şi independentˮ

- stăpânit de o dorinţă intensă de a parveni politic, se dovedeşte corupt, oportunist, lipsit de principii şi de scrupule, atât în viaţa politică, dar şi în viaţa privată

- orgolios, agresiv, inflexibil la început, devine umil, linguşitor, asa cum reiese din dialogul cu Zoe de la sfârşitul piesei

- atitudinea lui vocală este sugerată de numele revistei Răcentul Carpaţilor, dar pare să devină mai cooperant în final, conform Societatea Cooperativă Aurora Economică Română

- în discursurile politice simulează emoţia, plânge, se îneacă, pare un actor desăvârşit

- îl caracterizează delirul verbal, semn al demagogului

COMICUL DE NUME

- numele personajelor surprind trăsături de caracter care pregătesc participarea indivizilor la acţiune:

Nae Caţavencu > „caţaveică” = haină cu două feţe → ipocrizia, făţărnicia personajului