Salvaţi Copiii: Cazurile de violenţă asupra copiilor au crescut pe fondul restricţiilor pandemiei. Cei mai mulţi pedofili rămân nepedepsiţi

Cele mai multe cazuri de abuz şi violenţă au fost înregistrate la copii cu vârste între 10-13 ani  Foto: Salvaţi Copiii România

Organizaţia Salvaţi Copiii România avertizează că restricţiile sociale impuse pe fondul pandemiei de COVID-19 au dus la situaţii suplimentare de marginalizare şi abuz. Din cele peste  10.000 de sesizări de violenţă şi abuz asupra copilului, înregistrate timp de 9 luni, în 2020, doar pentru în cazul a 1.092 s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului.

„În perioada ianuarie-septembrie 2020 au fost înregistrate 10.656 de sesizări de violenţă şi abuz asupra copilului, dintre care 9.652 s-au petrecut în cadrul familiei. Totuşi, doar în cazul a 1.092 de abuzuri s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului, alte 4.340 de sesizări fiind în lucru, potrivit datelor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii”, se arată în comunicatul Organizaţiei Salvaţi Copiii România

Organizaţia avertizează că restricţiile sociale impuse pe fondul pandemiei de COVID-19 au dus la situaţii suplimentare de marginalizare şi abuz: din datele disponibile pentru primul semestru al anului 2020, au fost depuse la poliţie 329 de plângeri privind violul asupra minorilor (date IGPR).

De asemenea sursa citată precizează că în afara cazurilor de abuz care au avut loc în familie în ianuarie-septembrie 2020, alte 55 de cazuri au fost înregistrate în asistenţa maternală, 83 de cazuri în cadrul serviciilor rezidenţiale, 71 în unităţile de învăţământ, 24 în alte instituţii şi 771 în alte locaţii, potrivit Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii - www.andpdca.gov.ro. 

Cu toate acestea, conform sursei citate, cazurile oficiale nu reflectă pe deplin realitatea, dată fiind utilizarea deficitară a mecanismelor de raportare către instituţiile de profil. 

Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România, a atras atenţia asupra necesităţii unor anchete derulate cu celeritate şi protejând minorii de retrăirea traumelor abuzului: 

“Din păcate, am fost martorii unor cazuri extrem de grave de abuz, în care abuzatorul nu doar că nu a fost pedepsit, dar copilul-victimă a fost forţat să retrăiască trauma, prin expunerea publică. Cazul magistratului care a lăsat în arest la domiciliu un abuzator extrem de periculos, motivând că nu au existat proteste sociale şi în presă, este doar un exemplu de atitudine care face ca victima să fie expusă unor traume pe termen lung”, a explicat Gabriela Alexandrescu.

Cele mai multe cazuri de abuz şi violenţă au fost înregistrate la copii cu vârste între 10-13 ani

În ceea ce priveşte distribuţia pe vârstă a cazurilor de abuz şi violenţă (abuz fizic, abuz emoţional, abuz sexual, neglijare, exploatare prin muncă, exploatare sexuală, exploatare pentru comitere de infracţiuni) asupra copiilor, datele arată că sunt: 

• 891 de copii sub un an,
• 933 de copii între 1-2 ani, 
• 1.831 de copii între 3-6 ani, 
• 1.683 de copii între 6-9 ani, 
• 3.334 de copii între 10-13 ani, 
• 3.034 de copii între 14-17 ani, 
• 50 de copii între 17-18 ani. 

Mai mult de jumătate dintre dosarele cu pedofili rămân nesoluţionate

De asemena, în pofida gravităţii şi a traumelor pe termen lung, peste jumătate dintre cazurile de abuz sexual asupra minorilor rămân nesoluţionate.Din informaţiile furnizate de Parchetul General, în 2018 erau 4.268 de cazuri pe rolul parchetelor, dintre care:

• 1.634 de speţe soluţionate până la finalul anului
• 2.390 de cazuri rămase nerezolvate până la finalul perioadei
• 196 de dosare rămase cu autor neidentificat.

În anul 2019, dintre cele 4.830 de dosare de soluţionat pe rolul parchetelor:

• 1.793 de cazuri soluţionate până la finalul anului 
• 2.504 dintre cazuri rămase nesoluţionate la sfârşit de an
• 206 cazuri rămase cu autor neidentificat.

În primul semestru al anului 2020, au fost înregistrate 3.840 de dosare pe rolul parchetelor, dintre care:

• 873 de speţe soluţionate până la finalul perioadei
• 2.598 de cazuri rămase nesoluţionate la finalul primului semestru 
• 219 cazuri rămase cu autor neidentificat.

Totodată, din analiza sistemului de identificare şi referire a abuzului în cazul copiilor cu vârsta sub 11 ani- Cercetare socială calitativă (2018, Salvaţi Copiii) arată că:

Nu sunt sesizate formele uşoare de abuz fizic şi majoritatea formelor de abuz emoţional.

• Există o toleranţă socială crescută faţă de abuzul fizic uşor (pălmuire, tras de urechi, tras de păr) şi faţă de abuzul emoţional (umilire, adresare de cuvinte vulgare), ceea ce face ca aceste fapte, dacă au loc în cadrul familiei, să nu fie reclamate, chiar în contextul în care o terţă persoană are cunoştinţă de ele.
• De altfel, abuzul fizic uşor şi abuzul emoţional tind să fie tolerate social, nefiind reclamate chiar dacă se manifestă în contexte sociale / spaţii publice sau, mai mult, pot apărea ”justificări educaţionale” ale violenţei, abuzul fizic, în special cel uşor, fiind privit ca un mod de a îndrepta comportamente nedorite ale copilului.
• În cazul copiilor mici, toleranţa faţă de abuz este mai scăzută, mai ales faţă de abuzul fizic (”este greu să accepţi că un bebeluş este bătut, este greu să crezi că a fost vina lui, nu poate să fi fost vina lui”), în cazul copiilor peste 5-6 ani toleranţa socială creşte, apar repere culturale care justifică abuzul, modele educaţionale bazate pe abuz, conceptul de vină (”copilul devine culpabil pentru acţiunile lui”). Astfel, copilul mai mare ”sigur a făcut ceva” şi ”unde dă mama creşte”.
• Abuzul fizic uşor şi abuzul emoţional nu sunt, în unele cazuri, identificate ca atare (cu atât mai puţin referite) nici de către unele categorii de specialişti care vin, la un prim nivel, în contact cu copii: cadre didactice, consilieri şcolari, medici etc. Dacă copilul ”nu pare afectat”, ”pare fericit” sau ”nu se plânge el, personal”, aceste forme de abuz nu sunt considerate ”suficient de grave” pentru a fi referite instituţiilor de protecţie a copilului.
• Spre exemplu, nici un cadru didactic care a menţionat că a văzut cum un copil este pălmuit sau tras de urechi de către părinte / părinţi, nu a referit cazul, însă au încercat ”să compenseze”, ”să mângâie copilul”, pentru ca acesta să ”găsească în şcoală o oază de linişte”.