Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Sărăcia şi pandemia împing Educaţia din România la coada Europei

3
28 Oct 2020 06:01:29
Autor: Daniela Serb
Sistemul de educaţie din România este dezechilibrat şi inechitabil
Sistemul de educaţie din România este dezechilibrat şi inechitabil

Raportul Eurydice al Comisiei Europene privind echitatea şcolară în Europa face o analiză privind structurile, politicile şi performanţele şcolare în principal din ţările UE. România stă bine la reglementări birocratice, dar foarte slab la capitolul măsuri concrete de sprijin. Criza COVID-19 pune paie pe foc.

Educaţia din România este profund dezechilibrată, inechitabilă şi, deşi stăm bine la acoperirea cu hârtii, când vine vorba de măsuri concrete luate de autorităţi, acestea sunt inexistente. O arată un raport recent al Comisiei Europene în care se spune că, la noi, există diferenţe foarte mari din punct de vedere al participării la viaţa şcolară şi al rezultatelor, între elevii care provin din familii înstărite, comparativ cu cei care provin din familii sărace şi medii defavorizate. Şi că aceştia din urmă nu sunt sprijiniţi deloc de stat, măsurile fiind aproape simbolice.
 
Documentul analizează politicile din 37 de state europene şi măsurile luate în diverse segmente ale sistemelor de educaţie, de la modele de finanţare şi până la autonomia şcolară şi structura tipurilor de învăţământ.

Criza COVID-19 adânceşte prăpastia


Autorităţile responsabile de educaţie din ţările UE sunt cele care ar trebui să asigurare echitatea, astfel încât fiecare elev să-şi atingă potenţialul şi Europa să nu mai irosească talentele preţioase ale generaţiei tinere. Cu toate acestea, mediul socio-economic continuă să influenţeze realizările elevilor, subliniază în document Mariya Gabriel, comisarul pentru Educaţie. „Pentru elevii defavorizaţi, riscul performanţelor slabe şi al părăsirii devreme a şcolii poate fi semnificativ. Criza COVID-19 sporeşte provocările susceptibile de a agrava inegalităţile existente. Este nevoie de eforturi concertate de abordare a situaţiei şi de a sprijini elevii care se confruntă cu dificultăţi”, precizează sursa citată.
 
Comisarul pentru Educaţie punctează măsurile pe care ţările membre ar trebui să le ia pentru a reduce inechitatea: creşterea finanţării publice, mai ales pentru clasele primare, eliminarea diferenţelor în politicile de admitere la şcoală, reducerea repetenţiei, profilarea elevilor în funcţie de abilităţi.

Şcoli sărace = elevi slab pregătiţi


Potrivit documentului, dintre toate cele 37 de ţări analizate în studiu, România are cea mai redusă finanţare a educaţiei pe elev, atât la nivel primar, cât şi gimnazial. Performanţele elevilor defavorizaţi sunt mai slabe pentru că ei sunt înscrişi adesea în şcoli din comunităţi sărace unde resursele sunt puţine, profesorii nu sunt specializaţi în lucrul cu astfel de copii, iar educaţia remedială lipseşte. „Ştim foarte bine că doar 3-5% din elevii din rural merg la facultate. Asta spune totul. Baza materială este deficitară în şcolile din rural pentru că primăriile nu au resurse. În al doilea rând, la ţară sau în urbanul mic se duc profesorii cel mai slab pregătiţi, care sunt de regulă suplinitori sau nu au putut să obţină titularizarea. Apoi, la ţară, nu există control asupra prezenţei profesorilor. Iar acum, cu online-ul, cu atât mai puţin există control”, subliniază profesorul Ştefan Vlaston, expert în educaţie.
 
Ce ar trebui făcut? „În materie de resurse financiare, ministerul şi autorităţile locale îşi pasează responsabilitatea de la unii la alţii. Autoritatea locală zice: noi n-avem bani, să ne dea ministerul, iar ministerul zice: baza materială este a autorităţii locale. Iar profesorii buni de ce s-ar duce la ţară? În opinia mea, ar trebui o finanţare diferenţiată. De exemplu, profesorii să primească locuinţă de serviciu la ţară, să li se dea un salariu cu spor pentru rural, să li se plătească transportul, eventual, dacă fac naveta. Dar la toate acestea nu se gândeşte nimeni”, remarcă expertul în educaţie.

Finanţarea, primul pas către inechitate


Rareş Voicu, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, spune că inechitatea în sistemul de educaţie pleacă chiar de la modul de finanţare. Şi asta pentru că şcolile româneşti, indiferent că sunt bune sau proaste, primesc un cost standard per elev, care este acelaşi pentru toată lumea, şi atât. Nevoile diferite ale şcolilor din rural, care poate ar avea nevoie de mai mulţi bani pentru dotări sau pentru a pregăti profesori, nu sunt criterii luate în calcul la acordarea fondurilor, mai spune Rareş Voicu. „Ceea ce este, evident, contraproductiv. Şi aici putem vorbi despre o finanţare inechitabilă a educaţiei”, adaugă reprezentantul elevilor.
 
Lipsa finanţării suplimentare sau a sprijinului nefinanciar pentru şcolile dezavantajate plasează România alături de ţări precum Croaţia, Albania şi Bosnia-Herţegovina, care nici ele nu oferă niciun sprijin central acestor unităţi de învăţământ. Studiul arată că şcolile româneşti au şi o autonomie redusă, într-o situaţie similară fiind şcolile din Ungaria şi din Malta. Aceasta înseamnă că nu au niciun cuvânt de spus în angajarea sau în concedierea profesorilor şi nici în stabilirea unor sarcini ale acestora. Aceeaşi lipsă de autonomie există şi la nivelul alocării resurselor. Astfel, se taie posibilitatea susţinerii elevilor dezavantajaţi prin ore de educaţie remedială, de care ar fi însă mare nevoie.
 
„Pentru fiecare elev cu deficienţe de învăţare ar trebui să existe un profesor de sprijin, pe lângă profesorul de la clasă. Astfel de profesori nu există, dar sunt indispensabili, pentru că aici intrăm şi în sfera socială a educaţiei: orice elev din mediul defavorizat are nevoie de sprijin atât academic, cât şi de măsuri sociale, financiare. Vorbim despre burse de sprijin despre granturi de studiu, bani de care aceşti elevi au nevoie pentru a putea merge la şcoală”, argumentează Rareş Voicu.
 
Studiul arată că, în cele mai multe ţări, şcolile oferă sprijin pentru elevii cu rezultate slabe la învăţătură de tipul orelor 1 la 1 sau în grupuri restrânse. În România însă, doar unele şcoli oferă asemenea acţiuni sub forma ajutorului psihologic sau a terapiei în cazul tulburărilor de limbaj şi asta doar în clasele I-VIII, nu şi la liceu.

„N-au mai venit la şcoală de şapte luni“


Potrivit Mihaelei Nabăr, director executiv al organizaţiei World Vision România, prăpastia dintre şcolile bune şi cele în care învaţă elevi vulnerabili s-a adâncit în condiţiile pandemiei. „Am fost chiar acum în câteva şcoli din medii vulnerabile de pe lângă Cluj unde noi acordăm servicii de educaţie remedială şi vă spun că este absolut tragic ce se întâmplă acolo şi că este o diferenţă acumulată până în acest moment şi în acest an şcolar”, mărturiseşte directoarea WVR. Ar trebui început cu o evaluare a profesorilor din sistem care să fie pregătiţi pentru a putea face educaţie remedială. „Acest tip de educaţie se face în general 1 la 1 şi trebuie văzut cum poţi acoperi carenţele respective. Pentru că dacă şi la clasă profesorii au probleme cu predarea, mă îndoiesc că pot face mai bine orele de educaţie remedială. În general, copiii care au nevoie de ajutor la învăţare nu au doar o problemă educaţională în spate. În general, aici ar trebui să fie echipe multidisciplinare care să lucreze: consilieri, psihologi, asistenţi sociali. Îmi spuneau colegii mei că sunt situaţii în care acei copii care au nevoie de educaţie remedială au nevoie absolut obligatoriu şi de psiholog consilier sau chiar de psihiatru. Ar trebui intervenit integrat dacă vrem să avem rezultate şi să nu ajungem la repetenţie”, punctează Mihaela Nabăr.
 

40% din copiii de la ţară nu au participat la şcoala online


Educaţia online rămâne o utopie pentru mulţi dintre elevii de la sate. Un studiu al World Vision România (WVR) arată că 40% din copiii din mediul rural nu au participat la şcoala online în prima perioadă a pandemiei. Potrivit datelor WVR, peste 60% din cele 87 de comune din Iaşi, Vaslui, Dolj, Ialomiţa, Vâlcea şi Cluj, unde organizaţia derulează activităţi, au în componenţă sate cu semnal slab sau inexistent. Semnalul foarte bun la telefon sau internet există în jurul instituţiilor publice – primărie, şcoală, însă, cu cât eşti mai departe de acestea, cu atât semnalul este mai slab. Acest lucru îi afectează direct pe elevii care fac eforturi să-şi continue studiile.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Lica Mosu
28.10.2020, 07:18:47

Cumm ? Directoarea WVR o contrazice pe mini...stresă? Cum adica, nu au facut toți elevii ,,o... linie” ?? ( poate au tras... linie la capitolul ,,școală”!) Păi parcă și cei fără curent electric erau...prezenți! Și...,,celor ce sunt online vor avea transportul...gratuit ”??!!! PS Asta-i Veorica liberală !

+2 (2 voturi)
bios
28.10.2020, 14:24:44

Romania a fost si este CU TOTUL la coada Europei, nu doar cu educatia. "Articol" de umplut spatiul...

+2 (2 voturi)
australis
29.10.2020, 16:54:33

rumanu si educatia, cind naiba a fost ceva de capul lor, geneticul bate filmul, aici s-a rasturnat carul cu prosti

+1 (1 vot)
Modifică Setările