Şcoală

articolul anterior articolul urmator

Schimbarea paradigmei Educaţiei. Raport de stare "la vârf"

0
20 Sep 2015 21:49:36
Marian Staş

Dacă suntem în stare să construim Deveselu în regim de urgenţă, dacă suntem în stare să facem comandament NATO în România în regim de urgenţă, ce ne împiedică să creăm un proces la fel de urgent şi la fel de important astfel încât într-un an de zile sau în doi ani de zile toate şcolile din România să fie în bună stare de funcţionare, şi cu autorizaţii sanitare, şi fără toalete în curte?

 

13 septembrie 2015. Extrase din emisiunea Digi24 Imparţial. Realizator: Luca Niculescu (invitaţi: Adriana Săftoiu, Tincuţa Apăteanu, Emilia Şercan, Marian Staş)

[...]

M.S. Anul trecut am formulat teza stării curente a Educaţiei drept ameninţare directă la securitatea naţională a României, iar din acest punct de vedere am un feedback negativ în legătură cu ceea ce înseamnă starea fizică a şcolilor în România, atât în mediul rural cât şi în mediul urban. Sunt foarte multe şcoli încă nepuse la punct, sunt foarte multe şcoli fără autorizaţii sanitare, şi revolta mea vine din următorul aspect: dacă suntem în stare să construim Deveselu în regim de urgenţă, dacă suntem în stare să facem comandament NATO în România în regim de urgenţă, ce ne împiedică să creăm un proces la fel de urgent şi la fel de important astfel încât într-un an de zile sau în doi ani de zile toate şcolile din România să fie în bună stare de funcţionare, şi cu autorizaţii sanitare, şi fără toalete în curte?

L.N. Am cel puţin două argumente. Unu, este că şcolile sunt mai multe decât bazele NATO. Şi al doilea, în ambele proiecte pe care le evocaţi sunt implicate Statele Unite ale Americii!...

M.S. Aşa!... Şi ce-ar fi, de pildă, ca România, în loc să fie pe locul al II-lea în Europa, cu 26,9% economie subterană, adică peste 30 de miliarde de euro, furaţi sau circulaţi în subterane, ce-ar fi, de pildă, să furăm cu 10 miliarde de euro pe an mai puţin? Şi-atunci găsim cu siguranţă bugete şi pentru Educaţie, şi pentru Sănătate şi pentru Apărare, la un loc!... Pe de altă parte, un aspect pozitiv îl reprezintă prezenţa Educaţiei ca vulnerabilitate la adresa securităţii în Strategia de securitate Naţională – ăsta e un rezultat dat. Asta este vestea bună. Vestea proastă este hiatusul, discrepanţa şi lipsa de conexiune între Strategia de Securitate, ca atare, şi ceea ce se întâmplă în teren!...

L.N. Strategia e recent adoptată, în urmă cu o lună şi jumătate-două...

M.S. Da, sigur că da!... Însă, arde!... Primul lucru când vorbim despre leadership şi despre proiecte de importanţă strategică este urgenţa. Şcoala începe ACUM, în septembrie, şi sunt sute şi sute de şcoli fără autorizaţie sanitară!... Sunt foarte multe unităţi şcolare în paragină, sunt multe unităţi şcolare pentru care personalul didactic nu e încă agregat ca echipă, şi aşa mai departe!... Or, dacă eu îmi asum, ca Administraţie Prezidenţială, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Educaţia ca vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale şi o includ în documentul strategic ca atare, atunci repede fac pasul următor şi încep să pun lucruri în fapt!...

[...]

M.S. Eu am numit 2015 anul punctului de inflexiune. Am încredere că, în momentul de faţă, procesele încep să conveargă din ce în ce mai puternic, pentru că, după ştiinţa mea, sunt două conversaţii pe masă: cea a drobului de sare, vai ce rău e!, aşa nu se mai poate!..., dar nimeni nu dă soluţii, şi o conversaţie la care am contribuit în ultimii zece ani, care vizează schimbarea paradigmei Educaţiei în România, cu alte cuvinte trecerea Şcolii ca sistem din secolul XIX-XX în secolul XXI, acolo unde România este acum. Şi am şi două-trei motive de optimism bine temperat: pornirea, în sfârşit, a proiectului esenţial din punctul meu de vedere, al unor noi arhitecturi curriculare pentru gimnaziu şi pentru liceu. "Nuca tare" în preuniversitar este "nuca" arhitecturii curriculare, pentru că în momentul de faţă aranjamentul curricular este, de fapt, sindicalist!... Şcoala este proiectată, este făcută în aşa fel încât profesorii "să aibă norme". Şi atunci, în momentul în care punem discuţia: bine, dar 17 discipline pe semestru reprezintă mult prea mult copii, cum facem să faca, de pildă, copiii 8 sau 9 discipline?, primul lucru de care lumea se sperie e vai, rămân profesorii fără norme!... Este fals, evident, pentru că, în coroborare cu celelalte două proiecte strategice, cel cu arhitectura de resurse umane şi cel cu arhitectura institutională, sunt soluţii fireşti, naturale!... Şi atunci, de fiecare data, de ani şi ani buni – asta pot să să dau mărturie – conversaţia şi lucrul, mânecile suflecate, pe arhitectură curriculară au fost amânate şi au fost puse sub preş… Ei bine, nu mai este cazul acum. Constat cu satisfacţie că echipa Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei s-a pus pe treabă. Constat cu… o surpriză plăcută, ca să fiu foarte onest!, că actualul ministru al Educaţiei e cu mâinile pe această manşă şi doreşte acest proiect. A fixat şi un termen, de 30 noiembrie, pentru noi arhitecturi curriculare de gimnaziu şi de liceu, astfel încât cu anul şcolar 2017-2018, copiii de-a V-a şi copiii de-a IX-a să poată începe un alt fel de şcoală.

[...]

L.N. Ce valori inoculează şcoala, acum? La ce schimbare de paradigmă vă aşteptaţi din 2017?

M.S. Acum, din punctul meu de vedere, şcoala nu cultivă valori. Dacă pun întrebarea asta, de cele mai multe ori răspunsurile sunt mai degrabă în conotaţie negativă. Şi asta, de fapt, este durerea, că în momentul de faţă…

L.N. Deci nu puteţi să daţi o valoare pe care o cultivă şcoala?

M.S. Acum, eu nu.

L.N. (zâmbind) Prudenţa excesivă… E şi asta…

M.S. Asta nu este o valoare, ci este un exemplu de comportament pasiv, atunci când, acum, de fapt, şcoala ca sistem are a cultiva copiilor curaj, integritate, patriotism, de ce nu, dar mai ales capacitatea lor de a se împlini pe ei înşişi, de a-şi afirma opiniile, de a-şi construi propriile cariere, şi tot aşa. Este fix ceea ce şcoala nu face, dintr-o discrepanţă esenţială între timpul României de azi şi timpul Şcolii de azi.

[...]

L.N. Cum articulaţi schimbarea necesară în sistemul de învăţământ?

M.S. În opinia mea, cadrul strategic de schimbare de sistem porneşte de la un nucleu de valori pe care şcoala ca sistem are a-l cultiva. Iar acet nucleu de valori – inexistent încă în conversaţia publică din România – are a fi operaţionalizat print rei proiecte strategice: o arhitectură curriculară de secol XXI; un model de carieră didactică pentru profesori de secol XXI; şi o arhitectură instituţională adecvată.

[...]

L.N. A existat un Pact Naţional pentru Educaţie, care a explodat la câteva săptămâni după ce a fost semnat… Acum 7-8 ani…

M.S. Da. Îl ştiu, în 2008.

L.N. De ce ar merge acum ceea ce n-a mers atunci? Trebuie o înţelegere politică privind aceste reforme esenţiale despre care vorbiţi?

M.S. Aici sunt două nuanţe. Eu am deplâns acel pact trădat în secunda a doua de fiecare semnatar în parte, pentru că, de fapt, şi-au bătut joc de Educaţie. Au dovedit că, de fapt, cel mai important le-a fost să semneze o hârtie, după care fiecare s-a dus în treaba lui şi nu le-am mai păsat deloc de ce s-a întâmplat acolo. În momentul de faţă, cred că două componente sunt fundamental diferite faţă de anii 2006-2008. În primul rând, e un alt leadership. Avem, în opinia mea, un altfel de şef de stat. Şi, în al doilea rând, nivelul de conştientizare şi de acţiune, al societăţii, şi nivelul de civism, şi al grupurilor de interes şi al multor organizaţii este cu totul şi cu totul altfel. Multă lume a învăţat de-a lungul acestor ani, şi atunci focalizarea pe cee ace înseamnă transformare de proces este cu mult mai semnificativă. Revin la tema prezenţei Educaţiei în strategia de Securitate naţională, cee ace este un succes. El are nevoie să fie completat, să fie consolidat printr-un mesaj ferm adresat Parlamentului şi prin mecanisme legislative adecvate, astfel încât proiectele transformaţionale să intre în fapt cât de curând posibil.

[...]

L.N. Preşedintele României să fie cel care supraveghează cel mai atent acest proces de modernizare?

M.S. Da! Fără doar şi poate! O spun şi am spus-o pentru că ăsta este un exerciţiu de top leadership commitment. El influenţează întreaga societate. Transformările în sistemul educational – care este, de fapt, cel mai mare angajator din sistemul public –se repercutează în mod direct asupra întregii societăţi. [Preşedintele] este persoana cu legitimitate maximă în momentul de faţă, şi este o persoană care, până acum, mă refer la persoana Preşedintelui,… a tăcut un pic prea mult în materia Educaţiei!... Mă aştept ca, de pildă, în mesajul adresat Parlamentului, să facă referire la transformări de sistem în Educaţie şi să pornească repede la treabă. Iar din punctul de vedere al exerciţiului de leadership, este tehnic necesar ca echipa de task force, echipa de lucru să pornească din coordonarea Preşedintelui, pentru că, aşa cum spuneam, exerciţiul ca atare are implicaţii atât la nivel executiv, cât şi la nivel societal, al tuturor straturilor societăţii. Dar principalul actor şi principalul exponent al legitimităţii societăţii este şeful statului.

 

14 septembrie 2015. Extras din conferinţa de presă a Preşedintelui României

„[…] Aşa, la început de an, se întâmplă de mulţi ani încoace un lucru ciudat, când ne uităm la ştiri observăm că în fiecare an apar un soi de ştiri care sunt, de fapt, neplăcute. Auzim că şi în acest an şcolar un număr mare de unităţi şcolare nu au condiţii bune pentru a primi elevii. Auzim, în fiecare an, că sunt multe şcoli care nu au autorizaţii de funcţionare, care nu au autorizaţii sanitare. Încercând să aflu cam despre câte unităţi şcolare este vorba, am ajuns la ceva surprinzător: am aflat că 4.000 de clădiri din România, din unităţile şcolare româneşti nu au autorizaţie de funcţionare, în principal nu au autorizaţie sanitară. Asta este una din cinci clădiri. În România sunt aproximativ 20.000 de clădiri unde funcţionează unităţi şcolare şi 4.000 din acestea nu sunt potrivite. Este foarte mult, marea majoritate, peste 80%, nu au această autorizaţie fiindcă fie nu au apă curentă, fie nu sunt racordate la canalizare, fie nu au nici una, nici alta. Este o ruşine naţională.

În acest context, lansez Guvernului o provocare. Cred că este posibil să avem un plan pe trei ani care să ducă la rezolvarea acestei chestiuni. Cred că este posibil ca, până în toamna anului 2018, când vom serba un centenar de Românie modernă, să avem o Românie modernă şi în şcoli. Din acest motiv, trei ani - 2016, 2017 şi 2018 - în aşa fel încât când începe anul şcolar 2018-2019 acest tip de ştiri să nu mai existe şi să intrăm în serbările Centenarului fără această ruşine naţională.

O a două temă, pe care vreau să o aduc în discuţie, ţine tot de învăţământ. Avem foarte multe probleme, în afară de acestea care ţin de logistică. Dacă ne uităm pe datele ultimilor ani care privesc bacalaureatul constatăm un lucru foarte trist: aproximativ jumătate din cei care au frecventat liceul nu au trecut de bac. Când analizăm situaţia manualelor şcolare vedem că în continuare sunt probleme. Când urmărim rezultatele învăţământului, comparativ urban-rural, aici avem o mare problemă: copiii din mediul rural nu au nici măcar aproximativ aceeaşi şansă ca şi copiii din mediul urban. Când urmărim datele de integrare în piaţa muncii, atunci chestiunea devine de-a dreptul tragică. Un număr mare de tineri absolvenţi, pur şi simplu, nu îşi găsesc un loc de muncă. Iată că toate acestea ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest motiv, eu, astăzi, vreau să propun un alt demers.

Astăzi, propun să începem, printr-o largă consultare publică, o nouă reformă în învăţământ. O largă consultare publică înseamnă că îi invit pe toţi cei interesaţi şi implicaţi să participe la această consultare - şi societatea civilă, şi sindicatele, şi asociaţiile profesionale, şi instituţiile centrale şi judeţene care se ocupă de şcoli, evident universităţile. Pe scurt, invit pe toţi cei care au informaţii, care au o gândire despre cum trebuie să arate şcoala românească şi sper ca, prin această largă consultare publică, care cred că va dura cel puţin doi ani, să reuşim împreună să creăm bazele unei adevărate reforme a învăţământului românesc, să creăm bazele unei reforme care aduce învăţământul românesc în secolul XXI, care transformă profund şcoala românească, în aşa fel încât elevul, când termină şcoala, să fie dorit la locul de muncă, să fie performant, să fie foarte bine integrat."

 

15 septembrie 2015. Extras din mesajul Preşedintelui României adresat Parlamentului României

"Doamnelor şi domnilor,

[...] Doresc să readuc în discuţie, de la tribuna Parlamentului, tema educaţiei. Am exprimat zilele trecute, în contextul începerii unui nou an şcolar, hotărârea de a iniţia o largă consultare publică despre viitorul educaţiei în România, despre cum vrem să arate şi să funcţioneze sistemul de învăţământ.

Experimentele de până acum ne-au arătat că nici modificările de legislaţie, în mare parte conjuncturale, nici înţelegerile pe hârtie între actorii politici, neurmate de acţiuni, nici măsurile luate cu gândul la următoarea campanie electorală nu pot conduce la transformarea profundă a educaţiei în România. Aceasta nu poate să vină exclusiv din afara sistemului, aşa cum nu poate să fie generată doar din interiorul sistemului. Nu poate desconsidera realităţile sociale şi provocările secolului XXI, nu poate ignora experienţa şi nevoile profesorilor, nici aşteptările elevilor sau ale părinţilor. Dar nu se poate înfăptui nici în absenţa voinţei politice, nici fără deciziile actorilor instituţionali, nici fără implicarea autorităţilor locale. Cu alte cuvinte, o transformare de sistem ne implică pe toţi.

Toate schimbările, aşa cum au fost făcute, nu au rezolvat problemele de fond, ci, dimpotrivă, nu o dată au creat noi probleme. Dacă vrem cu adevărat o educaţie de calitate, care încurajează performanţa şi respectă valoarea, va trebui să procedăm altfel decât în trecut şi să lucrăm împreună.

De aceea, în virtutea atribuţiilor mele constituţionale, de mediator între stat şi societate, am asumat tema educaţiei şi demarez această largă consultare, care să implice cadre didactice, universităţi, sindicate, asociaţii ale elevilor, studenţilor şi părinţilor, specialişti, autorităţi şi instituţii publice, partidele politice. Într-un termen de aproximativ doi ani, în urma acestui demers, se poate găsi un numitor comun, poate rezulta o viziune coerentă şi o legislaţie cadru în acord cu aceasta, care să rămână aceeaşi dincolo de schimbările politice şi în interiorul căreia să fie luate decizii de politici sau măsuri punctuale, indiferent cine se află la putere. Vă cer deopotrivă, ca membri ai Parlamentului României, să îmi fiţi parteneri în acest proiect, care nu este unul personal, nici pentru prezent, ci unul pentru generaţiile viitoare."

 

Acum suntem aici. "Jocul cu mărgele de sticlă" continuă...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările