„Statul român are obligaţia să asigure un acces echitabil la educaţie pentru toţi copiii săi, indiferent de situaţia financiară sau mediul de rezidenţă”
0
Vasile Ernu, în dialog cu Constantin-Alexandru Manda, elev la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Constanţa, preşedinte al Asociaţiei Elevilor din Constanţa, despre situaţia a peste 150.000 de „elevi navetişti” din România, care sunt în pragul de a abandona şcoala.
Asistăm din ce în ce mai des la crearea unor realităţi şi a unor agende publice paralele. „Elita” politică, jurnalistică şi intelectuală din România, în marea ei parte, este total ruptă de problemele esenţiale ale acestei ţări. „Elita” politică nu mai reprezintă demult interesele cetăţenilor, iar marea parte a elitei jurnalistice şi intelectuale construieşte o agendă prin care, în cel mai bun caz, îşi urmăreşte propriile interese. Dacă ai curajul şi curiozitatea să mergi în afara celor cîtorva centre importante, vei descoperi o Românie care are cu totul alt tip de probleme şi nevoi. Aceşti „oameni abandonaţi” şi nevoile lor nu sînt pe agenda politicienilor şi a presei mainstream de la noi.
De multe ori, ca să înţelegi ce se întîmplă, trebuie să te mişti spre astfel de spaţii pentru a afla informaţii de la faţa locului. Una dintre problemele imense ale acestei ţări este legată de sărăcia care afectează copiii. Mai ales copiii din mediul rural. Sistemul de educaţie, în starea lui de descompunere, face parte din acest mecanism de reproducere a sărăciei, iar spaţiul rural este măcinat de sărăcie.
Ştim că, în total, 52,2% din copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, fiind al doilea cel mai ridicat nivel din UE27, după Bulgaria. La fel, în ce priveşte şcoala din mediul rural, ştim care sunt datele: 47,5% din elevii aflaţi în clasele I – VIII învaţă în şcoli din sate şi comune; 30% din elevii de la ţară abandonează timpuriu şcoala, procentul fiind de trei ori mai mare decît cel înregistrat în urban (care se situează sub media europeană); 20% din absolvenţii de opt clase se opresc la acest nivel de studii, nu urmează liceul sau o şcoală profesională; 80% din mediile sub cinci de la Evaluarea Naţională 2015 au fost obţinute în mediul rural; aproximativ 90% din cadrele didactice fără calificare, care predau în cadrul sistemului, o fac în şcoli din mediul rural; 4.000 de şcoli nu au autorizaţie sanitară de funcţionare. Să continui? (aici mai mult).
Ni se vinde ideea (principiul) „banii urmează copilul” care, din punctul meu de vedere, este o escrocherie care nu are ca scop ajutorarea elevilor sau părinţilor, ci conectarea unor SRL-uri la bugetul de stat şi căpuşarea acestuia (am scis aici şi aici). Oare este chiar o urgenţă a sistemului educaţional să alimentăm cu bani publici sectorul privat?
Reamintesc că doar în mandatele lui Cristian Adomniţei, Ecaterina Andronescu şi Daniel Funeriu au fost inchise 1.781 de scoli şi au fost comasate 1.534 de şcoli. Ce se întîmplă cu copiii care locuiesc în localităţile fără şcoli? A apărut astfel o „specie” nouă: „copiii navetişti”. Ştiţi care este una dintre cauzele abandonului şcolar? Naveta: „copiii navetişti” care nu-şi mai pot permite „luxul” transportului la şcoală. Cum, de ce? Despre aceste subiecte am stat de vorbă cu Constantin-Alexandru Manda*, elev la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Constanţa, preşedinte al Asociaţiei Elevilor din Constanţa, organizaţie neguvernamentală, cu personalitate juridică, care are ca scop reprezentarea drepturilor elevilor. Să ascultăm poziţia elevilor. (Vasile Ernu )
Din cauză că în ultimii ani s-a închis un număr tot mai mare de şcoli, mulţi copii sînt nevoiţi să facă naveta. Care sînt marile probleme, dincolo de disconfortul şi oboseala la care sînt supuşi copiii, cu care se confruntă „copiii navetişiti”? Dar părinţii, profesorii?
Constantin-Alexandru Manda (foto): O problemă foarte mare a „copiilor navetişti” este faptul că naveta le este decontată parţial, şi anume 26 lei/2 km + 2 lei/km, fapt ce a dus la împuţinarea elevilor navetişti, pentru că majoritatea au abandonat şcoala, din lipsa banilor. Totodată, aspectul financiar îi afectează destul de mult şi pe părinţi, care sunt obligaţi să îşi vadă copiii cum părăsesc cursurile, pentru că nu au bani să îi mai trimită la şcoală.
Dacă am înţeles bine în perioada anilor 2013-2014 au existat mari probleme cu deconturile pentru aceste navete? Care au fost motivele întîrzierii deconturilor şi cine este responsabil cu aceste deconturi?
Da, în primăvara anului 2013 se ajunsese ca elevilor navetişti să nu le mai fie decontaţi banii pe ultimele 8-9 luni. La acel moment, naveta era decontată integral, iar Ministerul Educaţiei a întârziat plăţile acuzând faptul că transportatorii au mărit „peste-noapte” tarifele pe anumite rute. Atunci, ţin minte că în luna mai am organizat, în judeţele Constanţa şi Mureş, o grevă japoneză, ce s-a întins pe mai multe zile şi care, în final, a forţat Guvernul să aloce bani din fondul de rezervă pentru a acoperi parţial datoriile.
O situaţie concretă este în judeţul Constanţa, pe ruta Poarta Albă-Constanţa, unde din 250 lei cât costă abonamentul, unui elev îi sunt înapoiaţi doar 50 lei.
Spune-mi, te rog, în ce măsură au afectat aceste întîrzieri ale deconturilor prezenţa la ore ale „elevilor navetişti”?
Întârzierea deconturilor din anul 2013 i-a făcut pe mulţi elevi să abandoneze şcoala, din cauza faptulului că nu îşi mai permiteau să ajungă la cursuri. În acea perioadă, foarte mulţi elevi şi părinţi ne contactau pe mine şi pe colegii mei, fiind disperaţi de situaţia creată.
Odată cu august 2013 a apărut acel OG 29/2013 care a plafonat naveta la 26 lei/3 km + 2 lei/km. Aceste preţuri sînt realiste? Sînt în corelaţie cu preţurile reale de pe piaţă?
Da, într-adevăr, începând cu august 2013 naveta este plafonată la 26 lei/3 km + 2 lei/km, acest lucru fiind o problemă majoră pentru mulţi dintre elevii navetişti. Sunt cazuri în care unora dintre elevi li se decontează doar undeva la 20% din valoarea abonamentului. O situaţie concretă este în judeţul Constanţa, pe ruta Poarta Albă-Constanţa, unde din 250 lei cât costă abonamentul, unui elev îi sunt înapoiaţi doar 50 lei. Ordonanţa de guvern care a plafonat naveta este, după mine, neconstituţională, din două motive: în primul rând, afectează dreptul la învăţamânt gratuit, drept consacrat de Constituţia României, şi în al doilea rând, este o ordonanţă simplă, cu caracterul unei legi ordinare, care modifică un drept prevăzut de o lege organică, legea educaţiei.
Citesc în presă: „Senatul taie din banii de navetă ai şcolarilor. Consiliul Naţional al Elevilor critică vehement decizia Comisiei de Învăţământ a Senatului care a avizat negativ eliminarea sumei-plafon acordată elevilor pentru decontarea transportului. Reprezentanţii elevilor spun că în aceste condiţii este încălcat dreptul de acces gratuit la educaţie şi că abandonul şcolar va creşte.” (EVZ) Despre ce este vorba? Care este stadiul aceste poveşti?
Comunicatul la care faceţi referire a fost dat în primăvara trecută. Atunci, atât CNE, cât şi Asociaţia Elevilor din Constanţa, au reacţionat la decizia Comisiei pentru învăţământ din Senat, care a acordat raport de respingere unei propuneri legislative care abroga prevederea din OG 26. Din august 2013 şi până acum au trecut prin Parlament aproximativ cinci propuneri legislative în acest sens, dar atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul, le-au respins pe toate.
În prezent, România are peste 150,000 de elevi care zilnic fac naveta între localitatea de domiciliu şi şcoală
Se vorbeşte tot mai mult că din cauza acesor „navete”, a preţului prea mare a transportului, a întîrzierilor de plată este afectat tot mai mult abandonul şcolar. Crezi că abandonul şcolar este afectat şi de această cauză?
Da, bineînţeles, abandonul şcolar este în strânsă legătură cu nedecontarea integrală a navetei. Conform datelor furnizate de Eurostat, anul trecut în România abandonul şcolar era de 18,9%, cu 1,6% mai mult decât în momentul plafonării navetei. Iar aceste date relevă situaţia medie, din păcate, în mediul rural asistăm la o tragedie, 4 din 10 copiii nefrecventând cursurile. Ce este mai amuzant, prin Strategia Europa 2020, România şi-a asumat că va scădea abandonul şcolar la 11,4%. Statul însă nu ia măsuri pentru scăderea ratei părăsirii timpurii a şcolii, ba din contră. Este de neacceptat ca în România anului 2016 să existe copii care nu finalizează învăţamântul obligatoriu din cauza lipsurilor materiale.
Avem nişte date statistice a numărului „elevilor navetişti” pe care-i are România? Avem nişte estimări a modului în care acest proces afectează abandonul şcolar?
În prezent, România are peste 150,000 de elevi care zilnic fac naveta între localitatea de domiciliu şi şcoală. Statul român are obligaţia de a asigura un acces echitabil la educaţie pentru toţi copiii săi, indiferent de situaţia financiară sau mediul de rezidenţă.
Care sînt în acest moment cerinţele Asociaţiei Elevilor?
Asociaţia Elevilor din Constanţa solicită revenirea la situaţia dinaintea anului 2013 şi anume decontarea integrală a navetei, precum şi modificarea mecanismului de decontare. Solicităm ca 50% din costul abonamentului să fie subvenţionat de Consiliul Judeţean, cel care organizează licitaţiile pe rutele de transport intrajudeţne şi negociază cu transportatorii, iar restul de 50% să fie decontat prin unităţile de învăţamânt, prin sumele provenite de la finanţarea complementară.
*Despre Constantin-Alexandru Manda
Constantin-Alexandru Manda este elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Constanţa, specializarea filologie. Are o experienţă de peste patru ani în mişcarea de reprezentare a elevilor, la nivel şcolar, judeţean şi naţional. În prezent deţine funcţia de preşedinte al Asociaţiei Elevilor din Constanţa, organizaţie neguvernamentală, cu personalitate juridică, care are ca scop reprezentarea drepturilor şi intereselor elevilor din judeţul Constanţa, pe care a fondat-o, în iunie 2013, alături de alţi 4 colegi din conducerea Consiliului Judeţean al Elevilor.
Se încarcă comentariile...
