Subfinanţarea cronică a educaţiei
0
"Noi, reprezentanţii partidelor politice parlamentare, ai instituţiilor şi organizaţiilor subsemnate, ne angajăm solemn ca, în toate acţiunile noastre viitoare referitoare la educaţia naţională, să urmărim atingerea următoarelor OBIECTIVE:
Asigurarea în perioda 2008-2013, din alocarea bugetară anuală, a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi a minimum 1% pentru cercetare pentru a aşeza sistemele de educaţie şi de cercetare pe o temelie financiară solidă, pe durată medie şi lungă."
Asta îşi asumau mai toţi liderii politici în anul 2008 prin semnarea Pactului Naţional pentru Educaţie. În scripte şi-au ţinut promisiunea, nimic de zis: Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011 prevede alocarea a 6% din Produsul Intern Brut pentru finanţarea educaţiei naţionale, iar pentru activitatea de cercetare ştiinţifică alocarea a minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.
Şi totuşi, în anul 2012 educaţia a primit doar 3,64% din PIB!
Răspunsul invariabil este "nu sunt bani" - şi totuşi vorbim despre o valoare relativă, nu absolută (cu alte cuvinte daca ne imaginăm că bugetul este o plăcintă iar plăcinta este mică, atunci felia dedicată educaţiei ar trebui să reprezinte 6% din acea plăcintă, aşa mică cum este ea).
Eu una nu cred că este vorba despre bogăţia sau sărăcia bugetară, ci despre priorităţi. Priorităţile politicienilor noştri nu par a avea legatură cu vreo viziune pentru viitor sau vreo încercare de a îmbunătaţi situaţia economică sau socială pentru noi şi pentru copiii noştri; ci mai degrabă cu măsuri heirupiste, contextuale sau mai rău, electorale.
Mesajul pe care o alocare de 3-4% pentru educaţie îl transmite este acela că educaţia nu este importantă şi nu merită o contribuţie mai generoasă din partea statului.
Între timp:
- Rata de promovare a examenului de Bacalaureat a fost de 30-40% în ultimii ani;
- În România, în 2009, procentul elevilor de 15 ani cu performanţe slabe la citit era de 40,4 %. Performanţe slabe la citit înseamnă nivelul 1 sau mai puţin din 5 niveluri posibile. La nivelul Uniunii Europene, media este de 19,6%, ţinta europeană fiind scăderea la o medie sub 15%. Romania nu a atins această ţintă, obţinând doar o îmbunătăţire nesemnificativă din punct de vedere statistic, în condiţiile în care, în 2000, procentul era de 41,3%. La matematică, procentul celor cu performanţe slabe era, în România, în 2009, de 47%, media UE fiind de 22.2%.
- În 2011, rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ ISCED 1-6 (raportat la populaţia de 2-23 ani) şi-a continuat scăderea în anul de referinţă, atingând valoarea de 77%. Astfel, acest indicator scade pentru al treilea an consecutiv (cu 1,7 p.p. faţă de anul anterior). Nota: Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învatamânt – reprezintă numărul total al copiilor/elevilor/studenţilor cuprinşi în toate nivelurile de învăţământ, indiferent de vârstă, ca raport procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă corespunzătoare tuturor nivelurilor de educaţie (3-23 ani)
- În anul scolar 2010/2011 s-a înregistrat o reducere importantă a ratei de cuprindere şcolară a populaţiei de 18 ani, care a ajuns la valoarea de 71,5%. O tendinţă descendentă s-a înregistrat şi în cazul grupei de vârsta 23-24 ani, corespunzătoare finalului de învăţământ superior.
- Cele mai scăzute rate de inserţie pe piaţa muncii se regăsesc la persoanele cu nivel scăzut de educaţie (absolvenţi de gimnaziu, de învăţământ primar sau cei care nu au absolvit nicio forma de învăţământ. În cazul acestora, şansele de integrare pe piaţa muncii sunt foarte scăzute, doar 14,6% dintre aceştia având un loc de muncă, la un an dupa părăsirea sistemului de educaţie (conform ultimului raport despre starea învăţământului din Romania 2010/2011)
- Şomajul în rândul tinerilor este de aproximativ 22%
Subfinanţarea cronică a educaţiei are consecinţe importante, iar efectele acesteia au început deja să apară. Avem o infrastructură şcolară foarte slabă, cu precădere în mediul rural unde mai există încă zeci de şcoli fără curent electric şi sute fără avize sanitare de funcţionare. Lipsa laboratoarelor şi a dotărilor educaţionale corespunzătoare duce la rezultate din ce în ce mai slabe ale elevilor români la testările internaţionale în domeniile ştiinţelor. Salarizarea extrem de scăzută a profesorilor face ca cei care rămân la catedră să fie demotivaţi şi preocupaţi mai degrabă de supravieţuire decât de dezvoltare profesională.
Se spune că nu poţi avea un sistem educaţional performant fără profesori de bună calitate: însa cum poţi atrage sau pastra oameni de calitate la catedră dacă îi plăteşti cu 900 - 1000 de lei pe lună?
Cum poţi să scazi rata abandonului şcolar atunci când ai desfiinţat 2.000 de astfel de instituţii în ultimii ani, iar pentru mulţi dintre copiii de la sate transportul către şcoala aflată de 30 de km depărtare este misiune imposibilă?
Ce te faci cu manualele vechi şi ponosite sau cu lipsa laboratoarelor de ştiinţe sau de informatică?
În acelaşi timp există studii foarte serioase care indică o corelaţie foarte puternică între nivelul de educaţie al populaţiei şi performanţele economice ale ţării respective în general şi nivelul de trai al oamenilor în special.
Diferenţele de câştiguri între angajaţii cu educaţie de nivel secundar si terţiar sunt de la circa 25% în Danemarca şi Noua Zeelandă pâna la între 50% şi 119% în Cehia, Finlanda, Franţa, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Portugalia, Elveţia, Marea Britanie şi Statele Unite;
Educaţia se corelează pozitiv cu speranţa de viaţă - mai mare cu 3-6 ani la persoanele cu educaţie de nivel terţiar faţă de cele educate la nivel non-terţiar;
Educaţia se corelează pozitiv cu sănătatea (o incidenţă mai mică cu 2% până la 12% în privinţa obezitaţii, fumatului, consumului de alcool)
Aşadar, de ce ar trebui sa investim în educaţie?
Pentru că impactul economic al educaţiei este mare:
- Dacă elevii români ar avea cel puţin 400 p. la PISA (27% dintre elevii români au performanţe sub acest nivel), câstigul de PIB pâna în 2090 ar fi de 1563 mld. EUR (699% din PIB actual), cu un plus de creştere de peste 1% din PIB anual.
- Competenţe non cognitive sociale esenţiale (stima de sine, auto-controlul, eficienţa de sine dobândite înca din educaţia timpurie ), se corelează cu nivelul de educaţie.
- Alfabetizarea adulţilor se corelează pozitiv cu participarea civică şi încrederea interpersonală.
Pentru că am avea o viaţă politică mai sanătoasă :
- Competenţele sociale dobândite prin educaţie au o influenţă până la de 10 ori mai mare decât aptitudinile şi trăsăturile de personalitate.
- Educaţia se coreleaza pozitiv cu indicatorii de angajament civic şi social
- angajamentului civic este exprimat prin voluntariat, participare, apartenenţă la organizaţii civice;
- angajamentului politic se exprimă prin interes politic, participare la vot, apartenenţă la partide politice;
- încrederea şi toleranţa se exprimă prin încredere interpersonală, valorizare a imigrării.
Cum Proiectul pentru Bugetul de Stat pe 2013 nu a fost publicat însă, sper ca liderii politici vor lua totuşi în considerare importanţa pe care o alocare potrivită o are pentru şcoala românească şi performanţele ei.
Studii care au stat la baza cifrelor prezentate în articol:
http://mckinseyonsociety.com/downloads/reports/Education/achievement_gap_report.pdf
http://www.eenee.de/portal/page/portal/EENEEContent/_IMPORT_TELECENTRUM/DOCS/EENEE_AR7.pdf
http://upload.sitesystem.ch/B2DBB48B7E/5B4613A676/E485768BBC.pdf
http://www.oecd.org/edu/ceri/40169284.pdf
http://www.oecd.org/edu/educationeconomyandsociety/socialoutcomesoflearning.htm
http://www.edusfera.ro/raport-starea-invatamantului/
Se încarcă comentariile...
