Viitorul educaţiei în ceaţă deasă

În plin sezon de toamnă, cu ceaţă deasă pe zone întinse, la fel de ceţos şi neclar este şi viitorul educaţiei. Nici capii educaţiei nu par să înţeleagă încotro se îndreaptă domeniul pe care-l păstoresc.

Declaraţii ale ministrului educaţiei, Remus Pricopie, vin să zăpăcească şi mai mult părinţii şi elevii, într-un domeniu în care este nevoie de predictibilitate şi stabilitate, pentru a proiecta şi realiza trasee educaţionale, resursele umane şi materiale necesare anilor ce vin.

Modificările importante în Legea Educatiei Naţionale (LEN) făcute în decembrie 2012 n-au fost urmate de o sincronizare a întregii legislaţii, ştiut fiind că un articol modificat reverberează şi cere modificări în zeci, poate sute de alte articole din legi sau din legislaţia secundară.

Cel mai frapant exemplu se referă la trecerea clasei a IX-a la gimnaziu care, conform LEN, ar trebui să intre în vigoare pentru elevii aflaţi acum în clasa a VII-a, adică din 2015. Soarta articolului de lege care prevede acest lucru este incertă, atât ministrul Pricopie cât şi Ecaterina Andronescu susţin rămânerea clasi a IX-a la liceu.

Cu toate acestea, articolul respectiv din LEN n-a fost schimbat, premierul Victor Ponta refuză să-şi dea acordul pe alte schimbări ale LEN.

Ministrul Pricopie ne spune că la intrarea în liceu, din 2015, după clasa a VIII-a, (?) nota minimă de intrare va fi cinci. Dar legea prevede examen de admitere la liceu, lucru pe care ministrul nu-l menţionează. Se va menţine admiterea la liceu cu examen, sau media minimă cinci va fi singurul criteriu? Iar media se referă la ce, la Evaluarea Naţională sau o combinaţie cu mediile din clasele V-VIII? Care nu au nicio credibilitate, aşa cum s-a constatat în anii anteriori, în lipsa unui sistem unitar şi standardizat de evaluare, la nivelul întregii ţări.

Ce se intampla cu elevii care nu au medii de cinci, sau pur şi simplu nu vor să meargă la liceu?

În vara acestui an s-a înregistrat un abandon şcolar de circa 30%, la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a.

Ministrul Pricopie zice că ar trebui cuprinşi în Şcoli Profesionale. Foarte bine, dar tot deplasare la oraş înseamnă. În plus, la 14-15 ani tinerii nu au suficiente resurse intelectuale, psihice, fizice, pentru a asimila meserii dificile, constructori, mecanici, instalatori, etc., ştiută fiind evoluţia tehnologică a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor.

Toate acestea sunt tot atâtea argumente pentru transferul clasei a IX-a la gimnaziu, tinerii rămân la şcoală până la vârsta de 16 ani, în localitatea natală, alături de părinţi, fără eforturi materiale deosebite.

Apoi, îşi aleg în funcţie de interese, talente, înclinaţii, resurse, un traseu educaţional cât mai aproape de profilul propriu, diferit de la un tânăr la altul.

Argumentul Ecaterinei Andronescu, că în felul acesta tinerii rămân în rural, nu-i mai scoate nimeni de acolo, nu stă în picioare.

De ce ar trebui să părăsească ruralul?

În perspectivă anilor ce vin, zona rurală, care deşi are 40% dintre cetăţeni contribuie cu doar 10% la PIB, trebuie să se transforme punând în valoare potenţialul agro-zootehnic şi de prelucrare a materiei prime generate de această zonă economică.

Forţa de muncă trebuie pregătită din timp, şcolile din rural să devină puternice şi performante, cu timpul se pot transforma în licee. Nu poţi pregăti la oraş tineri care să utilizeze utilaje agricole, să lucreze în ferme agricole sau în fabrici de prelucrarea materiei prime produse în agricultură şi zootehnie.

Toate aceste realităţi trebuie înţelese şi apoi prinse într-un proiect de refacere a Învăţământului Tehnico-Profesional, la nivel naţional, urmărit şi pus în operă în următorii ani. Proiect care sa reia realizarea de Campusuri Scolare rurale, cu o importanta componenta in scoli profesionale. 

Acest proiect  stă la bază unei pieţe a muncii absolut necesare, fără de care nici să nu visăm la investiţii şi la o economie performanta, in absenţa cărora nici nivelul de trai al cetăţenilor nu va creşte, dimpotrivă.

De aceea nici nu este oportună, în acest moment, descentralizarea Liceelor şi Colegiilor Tehnice, pentru ca în ceaţa deasă în care ne aflăm primarii şi Consiliile Judeţene vor fi tentate să vândă baza materială a acestora, în alte interese, nu ale formării profesionale şi creşterii calităţii în piaţa muncii.

Politicile publice în domeniul educaţiei şi formării profesionale sunt prea importante în momentul de faţă, ele trebuie să se facă cu bani de la bugetul central, unitar şi coerent la nivelul întregii ţări.

Abia după ce aceste politici publice vor fi încheiate, se poate trece la descentralizarea sistemului educaţional, aflat în siguranţă şi cu perspective clare de stabilitate, credibilitate şi predictibilitate.