Cum să înţelegi topurile universitare şi să le foloseşti pentru a te decide asupra unei universităţi internaţionale (II)

Tinerii care doresc să studieze în străinătate ar trebui să decidă cu un an sau doi înainte care este principala lor destinaţie pentru studii universitare.

Prima parte a articolului poate fi găsită aici.

Din motive pragmatice, nişte instrumente foarte utile pentru a-şi alege instituţiile la care doresc să aplice sunt clasamentele universităţilor pe domenii de interes. Topurile internaţionale precum QS, Times Higher Education-World University Rankings sau topul Shanghai acoperă majoritatea domeniilor, grupate în 5 categorii: arte şi domenii umaniste, inginerie şi tehnologie, ştiinţe ale vieţii şi medicină, ştiinţe ale naturii şi ştiinţe sociale.

       Acestea evaluează modul în care se plasează universităţile şi departementele acestora unele faţă de celelalte în funcţie de anumite criterii. De exemplu, în cazul domeniilor umaniste, au o pondere mai mare cercetarea academică, rata de angajare şi numărul de citări în publicaţiile de specialitate. La polul opus, pentru domeniile ştiinţifice contează nu doar aceste criterii, ci şi coeficientul H – care măsoară gradul de impact la nivel academic al rezultatelor cercetării din domeniile respective (inclus doar în topul QS). Având un astfel de clasament în faţă, tinerii ar trebui să îşi aleagă universitatea în funcţie de orientarea acesteia şi de înclinaţiile lor personale: spre cercetare sau spre ştiinţe aplicate.

Topul QS - Weighting by subject. Tabelul complet la http://www.iu.qs.com/university-rankings/subject-tables/?

Deşi topurile internaţionale încearcă să cuantifice calitatea instituţiilor de învăţământ superior, metodele pe baza cărora sunt constituite diferă de la un clasament la altul, ceea ce lasă loc interpretărilor. Suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm de ce anumite universităţi nu apar în aceste topuri, cum a fost făcută selecţia universităţilor, cum au fost alese publicaţiile sau care este eşantionul reprezentativ pentru sondajele făcute în fiecare ţară sau domeniu. La fel de mult contează publicul ţintă căruia i se adresează un top (ceea ce se potriveşte unui grup s-ar putea să nu se potrivească altuia). Ar trebui sa ne intrebăm în ce măsură contextul lingvistic, cultural, economic şi istoric influenţează rezultatul statisticilor (astfel încât criteriile care se aplică unei ţări să fie irelevante pentru alta). De exemplu, în ţările în care limba engleză nu este predominantă, majoritatea publicaţiilor sunt în limba naţională. Cum este evaluată calitatea acestora şi impactul academic de către companiile care compun topurile? În unele ţări există informaţii cantitative (evaluări şi statistici naţionale) mult mai detaliate decât în altele cu privire la situaţia învăţământului superior. Prin urmare, care este relevanţa şi validitatea indicatorilor aleşi şi cum este măsurată calitatea cercetării şi nu accesibilitatea informaţiilor?

    Având în vedere problemele ridicate de imposibilitatea de a evalua calitatea universităţilor, unele companii şi centre de cercetare din învăţământul superior au încercat să ofere o soluţie. Astfel au apărut topurile naţionale, care restrâng numărul universităţilor investigate şi introduc indicatori care cresc precizia şi relevanţa rezultatelor.

The Location of Academic Knowledge - Journals by Country. Sursa: http://globalhighered.wordpress.com/2011/09/14/visualizing-the-uneven-geographies-of-knowledge-production-and-circulation/?blogsub=confirming#subscribe-blog

    În cazul Marii Britanii, care este principala destinaţie aleasă de studenţii români pentru studii în străinatate, merită menţionat topul The Complete University Guide. Acesta a publicat deja estimările pentru anul 2014 în ceea ce priveşte ierarhia universităţilor la nivel naţional.

     Marele avantaj al clasamentului este faptul că acoperă o selecţie foarte largă de domenii, că ia în considerare cerinţele de admitere şi satisfacţia studenţilor.  Sunt criterii importante pentru studentii români, care se pot ghida după acestea pentru a-şi alege universităţile la care doresc să aplice. The Complete University Guide include şi clasamente ale universităţilor pe regiuni. Acestea pot fi instrumente foarte utile pentru studenţii interesaţi să studieze doar în Londra, în Ţara Galilor, Scoţia sau în oricare altă zonă preferă.

     Ceea ce poate crea confuzie în rândul tinerilor sunt discrepanţele dintre topuri. De exemplu, în topul The Complete University Guide (2014), în domeniul business şi management, pe primele trei locuri se află universităţile Cambridge, Bath şi St. Andrews. În Guardian University Guide (2013), primele clasate sunt Oxford, City University London şi Warwick. Aceste rezultate sunt o consecinţă a metodologiilor diferite folosite de companiile care realizează topurile.

     Cum ar trebui alese universităţile potrivite în acest caz? Există multe alte elemente care trebuie luate în considerare. Când cantitatea prea mare sau prea mică de informaţii face dificilă luarea unei decizii, este important ca tinerii şi părinţii să consulte un consilier educational. Un specialist va şti cum să vină în ajutorul tinerilor, indicându-le alţi factori importanţi în alegerea programului potrivit, precum conţinutul cursurilor, locaţia universităţii şi posibilităţile de angajare.

      Topurile internaţionale şi cele pe domenii crează o perspectivă de ansamblu asupra prestigiului universităţilor şi ofertelor acestora. Deşi din acest punct de vedere sunt nişte instrumente utile, pot fi insuficiente dacă nu sunt însoţite de o informare detaliată asupra elementelor care caracterizează universitatea potrivită pentru fiecare.