Diferenţa dintre sistemul de educaţie britanic şi cel românesc, în viziunea a două studente românce la Cambridge
0
Fetele vorbesc despre cum sunt percepuţi românii în Anglia, dar şi cum sunt prezentaţi de tabloidele britanice. Universitatea britanică este bine dotată, se axează pe supervizii şi studiu propriu, dar încurajează şi relaxarea. Totodată, acestea subliniază dificultăţile cu care s-au confruntat acolo, dar şi beneficiile urmării unui program de studiu la Universitatea britanică.
Aexandra Bulat este din Iaşi, are 21 de ani şi urmează cursurile de master în sociologie la Cambridge. Teza de master vizează modul în care se integrează românii în Marea Britanie, dar şi percepţiile diasporenilor referitoare la migraţie.
Cum te-ai hotărât să vii să studiezi în Marea Britanie?
Eu am locuit în Anglia când aveam 3 ani, am făcut grădiniţa aici, pentru şapte luni. Tata a lucrat aici un an ca doctor, aşa că am venit şi eu cu mama. Voiau să se stabilească aici, dar nu s-a putut în acel moment, în 1997, aşa că s-au întors. De atunci, mama a rămas cu gândul ca măcar eu să fiu în Anglia, dacă nu şi ea. Acum doi ani s-a mutat şi ea aici. Eram în liceu când am revenit în Anglia. În clasa a XI-a, mama mi-a sugerat să mă duc la o şcoală de vară. Atunci voiam să fac arhitectura. M-a trimis la Londra, la University of the Arts, am realizat că nu mi-ar plăcea să fac arhitectura şi apoi m-am reprofilat pe ştiinţele sociale. Am hotărât să fac sociologie, media, jurnalism sau ceva între, apoi am aplicat prin UCAS la cinci universităţi şi aşa am ajuns în Anglia.
Care sunt diferenţele sistemelui de învăţământ românesc faţă de cel britanic?
Depinde foarte mult de domeniu. O primă diferenţă ar fi că România nu are o tradiţie în sociologie, bibliotecile sunt bine puse la punct, complete în sociologie, profesorii sunt bine specializaţi. Nu ştiu ce să spun, de exemplu, pentru oamenii care studiază computer science, cred că este la fel de bine şi în România. Văd că studenţii români sunt foarte bine pregătiţi în ştiinţele exacte. A doua diferenţă ar fi cum vorbesc profesorii cu tine, profesorii sunt foarte deschişi, li te adresezi informal. Nu cred că s-ar întâmpla aşa în România, cel puţin nu la acest nivel, acolo totul este mult mai formal. Consider că este important să pot sta de vorbă cu profesorul, să ne cunoaştem şi în afara facultăţii.
Avem office hours, mai ales la cursurile de licenţă, unde poţi să întrebi absolut orice şi nu eşti judecat de nimeni, nimeni nu spune că nu ai înţeles lecţia, nu ai învăţat. Până şi în clasă, la seminarii, sunt foarte mulţi care pun întebări extrem de simple, la care eu de exemplu aş putea şti răspunul, dar aici nimeni nu te judecă, se consideră că poate nu ai avut timp să înveţi, nu sunt teste surpriză. Este un mediu mult mai relaxat şi asta funcţionează pentru unii, nu şi pentru alţii, pentru că poate trebuie înpinşi de la spate, să aibă teste în fiecare zi.
Ai făcut facultatea tot la Cambridge?
Nu, cursurile de licenţă le-am urmat Sussex.
Despre ce a fost licenţa?
Licenţa a fost pe tema presei britanice despre români, am analizat conţinutul presei din Anglia, dar am analizat şi reacţiile românilor faţă discursurile presei britanice.
Şi cum sunt percepuţi românii de britanici?
Practic, dacă citeşti The Guardian sau the Telegrapf, nu prea ai surse din România, se vorbeşte despre români, dar din punctul de vedere al britanicilor, al politicienilor de aici. Pentru anumite ziare, au mai vorbit ambasadorul României sau un doctor din România, dar au fost luate foarte puţine poziţii ale rerezentanţilor români, aşa că am vrut să văd şi perspectiva românilor asupra problemelor de aici, ce cred românii depre migraţia românilor şi despre ce se scrie în ziar. Practic, românii sunt deranjaţi de felul în care sunt prezentaţi mai ales de tabloidele britanice, pentru că acolo sunt poveşti negative.
De multe ori, în tabloide se discută despre beneficiilor sociale şi titrează că o familie de români ia 25.000 de lire pe an în beneficii, ia exemplul unui român să descrie întreaga populaţie de români de aici.
Creează o opinie publică greşită. Am vorbit şi cu englezi, am făcut focus grupuri cu englezi despre migraţia românilor şi foarte mulţi au spus că au citit în presă despre crime făcute de români, de faptul că aştepată beneficii sociale şi că presa trebuie să prezinte situaţiile acestea. De exemplu, au fost poveşti în Daily Mail că 29 de milioane de români şi bulgari s-ar pregăti să vină, cu toate că asta ar fi populaţia totală a celor două ţări, deci toţi s-ar pregăti să vină ceea ce a panicat britanicii.
Persistă aceeaşi percepţie şi acum?
Am crezut, cel puţin de când a început criza refugiaţilor din Siria, în ultimele luni, că pe asta s-a focusat presa, însă chiar azi dimineaţă (5 aprilie, nr.) am citit un articol într-un tabloid despre românii care profite de beneficiile sociale. Sunt mai puţine ştiri despre români, dar imaginea se menţine. Numărul articolelor scade, dar nu se modifică conţinutul.
Contează educaţie sau mediul din care provin englezii?
Depinde de nivelul de educaţie al oamenilor cu care interacţionezi. Eu, personal, nu am avut probleme la facultate, toată lumea a vorbit foarte frumos cu mine, nu m–a jignit nimeni, dar, de exemplu, când am fost într-un orăşel mai mic din Anglia, într-un băruleţ, britanicii din clasa mai de jos, fără liceu, m-au numit ”ţigancă”, mi-au zis că de ce vin aici să le fur joburile şi bărbaţii. Nu pot spune nici că toţi britanicii fără un liceu terminat au această percepţie, sunt şi britanici care nu au o educaţie superioară, dar, totuşi sunt deschişi.Însă sunt mai mulţi cei fără educaţie superioară care cred ceea ce înaintează tabloidele britanice în acest sens. Românii sunt asimilaţi romilor şi cerşetorilor. Dar am întâlnit şi romi care studiază în Anglia. Tipologiile de români prezente în presă sunt cerşetorul român de origine romă, asta în tabloide, grupuri de români fără un loc de muncă şi care cer ajutor de şomaj, clupurile de români care cer ajutor pentru copil şi criminalii români care fură din bancomatele din Anglia.
Pe ce se axează cercetarea ta actuală?
Acum abordez dintr-o altă perspectivă problema, intervievez români şi mă uit şi la experienţele lor negative, ce fel de experienţe au avut în sistemul social de aici sau în piaţa de muncă sau pur şi simplu în viaţa de zi cu zi, experienţe de discriminare, dar de asemenea ce opinii au ei faţă de alţi imigranţi sau faţă de britanici.
Ce părere au migranţii români faţă de alţi migranţi?
Dacă întrebi românii ce opinii au despre criza refugiaţilor din Siria, majoritatea este împotriva primirii refugiaţilor de către Marea Britanie. Foarte mulţi fac diferenţieri faţă de grupurile de imigranţi sirieni, dar şi faţă de musulmanii care stau de zeci de ani în Anglia, din punct de vedere al religiei, al statutului social. Românii nu se percep ca migranţi într-o mare de migranţi de alte naţionalităţi. 90 la sută dintre cei intervievaţi până acum, respectiv din cei 40, cred că au un statut special. Unii spun că migranţii sirieni vin să ne distrugă, să pună bombe, alţii spun că noi sunt creşini şi ne adaptăm mai bine aici, pentru că şi Anglia este o ţară creştină. Iniţial am crezut că românii fără educaţie superioară vor avea aceste stereotipuri, dar pot spune că am am întâlnit doctori sau oameni cu funcţii de management, chiar cu facultate terminată aici, în Anglia, care au aceste opinii. Practic, contrazic studiile despre educaţie care spun că dacă ai o educaţie superioară înţelegi mai bine un fenomen şi eşti deschis. Majoritatea românilor care locuiesc în Marea Britanie locuiesc tot cu români şi asta contribuie într-un fel la întărirea opiniilor. Nu interacţionează cu oameni din alte ţări şi nu încerci nici măcar să vorbeşti cu ei.
Cât costă masterul?
9960 de lire pe an. Mă împrumut de la bancă, împrumut pe care trebuie să îl plătesc în momentul în care am un job.
Guvernul oferă împrumut pentru studiile de licenţă pe care trebuie să-l plăteşti în momentul în care ai salariu peste 20.000 de lire pe an sau ceva pe aici, dar pentru master guvernul nu oferă. Va oferi de anul viitor, am înţeles, dar anul trecut nu era. Eu din septembrie anul viitor trebuie să plătesc rata lunară chiar dacă nu am job.
Colegiul îţi plăteşte cercetarea?
Fiecare colegiu de la Cambridge are posibilităţi diferite de finanţare, Colegiul meu a avut un maxim de 400 de lire pentru field trips. Acum depinde cum îţi organizezi acestă finanţare. Eu am călătorit în Londra de peste 30 de ori şi am văzut şi alte locuri de muncă în care lucrează români, am depăşit finanţarea pentru că trenul este scump aici, dar te poţi încadra.
Sincer aş fi dorit să fac un studiu comparativ pentru nordul şi sudul Angliei, însă aş fi avut nevoie de foarte mulţi bani petru lucrul acesta şi de aceea m-am şi limitat la românii din Cambridge şi Londra, unde sunt foarte mulţi români. Mai ales în Wimbledon sau Harrow oriunde sunt anunţuri în limba română, chiar şi prin magazine.
Munceşti?
Am lucrat în verile din timpul facultăţii şi în vara de după facultate. Acum la Universitatea din Cambridge nu ai voie să lucrezi în timpul masterului. Ei spun că nu ai cum să fii în full employment sau chiar şi în part time, celelalte facultăţi te lasă să lucrezi 20 de ore pe săptămână maxim, dar aici nu se poate. Lucrând în ceilalţi ani la diverse proiecte, am luat un proiect bazat pe casual pay, practic nu este un contract de muncă şi intervievez români printr-un proiect finanţat de UE care se face la Facultatea din Sussex, dar nu fac eu întrebările, am un ghid de interviu şi întreb, apoi transcriu interviul.
Vei continua doctoratul aici, la Cambridge?
Da, vreau să continui cu un doctorat, am aplicat la Cambridge, numai că nu mi-au oferit niciun fel de finanţare şi am primit finanţare de la University College London pentru un doctorat de trei ani. Se cheamă School of Slavonic and East-European studies şi voi continua pe aceeaşi temă a proiectului de masterat. Finanţarea este de la Guvern, prin Economic And Social Research Council, îmi plătesc taxele şi îmi dau bani şi pentru cheltuieli. Aş fi îndeplinit condiţiile academice pentru un doctorat la Cambridge, dar taxa este de 7000-8000 pe an, timp trei ani, iar viaţa este scumpă în Cambridge, este comparabilă cu Londra, poate mai puţin la cazare.
Cum te descurci?
Mama lucrează în Londra. Momentan are un salariu destul de bun, şi-ar permite să mă mai ajute, însă mama a schimbat vreo trei-patru joburi până a ajuns la jobul acesta. Ori nu era pe domeniul ei, ori nu era plătită destul de bine pentru anii ei de muncă sua pe calificarea ei sau contractul nu era ok şi a avut perioade când mama nu a avut un loc de muncă şi a fost extrem de greu până şi cu mâncarea. În facultate îmi mai trimitea şi tata bani.
Studentă la Cambridge, profesor voluntar în Nepal
Patricia Rus are 19 ani. Bistriţeancă la origine, a făcut liceul la Timişoara, iar acum studiază land economy la Saint John’s College din cadrul Universităţii Cambridge. Îşi doreşte lucreze la un ONG, iar în vară pleacă în Nepal, pentru a preda copiilor matematică şi engleză.
Chiar dacă, potrivit propriilor declaraţii, nu ştia exact în ce se ”bagă”, atunci când a aplicat la Saint John’s College la această specializare, acum nu se vede făcând altceva.
Patricia Rus spune că land economy este unul dintre cele mai noi cursuri de la Cambridge, iar universitatea britanică este singura din Europa care oferă o astfel o diplomă în acest domeniu.
Ce e land economy?
Cred că aş putea să stau să explic ce înseamnă Land Economy destul de mult, pentru că este un curs destul de dezvoltat, dar totodată şi unul dintre cele mai noi cursuri şi singurul loc unde îl poţi studia.
Are la bază economie şi drept, însă ca ramuri are imobiliare, probleme de ecologie, pământuri, taxe.
Este de trei ani şi la final, pentru că este un curs extrem de dezvoltat, ai foarte multe opţiuni. Poţi să lucrezi la Bancă, să devii avocat, să lucrezi cu ONG-uri pe probleme de dezvoltare, ce aş vrea eu să fac, deoarece facem şi planing, respctiv cum se poate dezvolta un oraş în mod sustenabil şi ecologic.
Din Colegiu Saint John sunt doar eu şi o altă colegă, dar cursul în sine cred că are cam 50 de studenţi. Fiecare colegiu are între 2 sau patru studenţi. Competiţia poate fi destul de mare.
De ce Cambridge?
Am aplicat şi la alte facultăţi, am aplicat în total la cinci facultăţi în Marea Britanie, doar că celelalte erau strict pe parte de economie, strict pe parte de business şi nu ştiam dacă vreau să fac asta. Când am aplicat la Cmabridge, nu am făcut-o pentru că ştiam că o să intru, am făcut-o pentru că aplicasem deja la patru facultăţi la care credeam că vreau să merg şi aveam un loc liber. Aşa că am zis că nu am nimic de pierdut dacă o fac.
Cum a fost interviul?
Nu am primit scrisoarea în care eram invitată la interviu. Tot procesul lor este prin scrisori. Pentru că nu am primit scrisoarea, am presupus că nu am primit locul, dar am primit un e-mail într-o miercuri şi m-au întrebat dacă vin la interviu. Nu ştiam cum să reacţionez. Mi-au zis că este duminică. A fost pe ultima sută de metri. Nu am avut timp să mă pregătesc. A fost o experienţă interesantă. În momentul în care am primit locul, am zis că ar fi păcat să dau la o parte această oportunitate. Faptul că e Cambridge, îţi deschide foarte multe uşi când termini. Te maturizează. În fiecare săptămână ai atât de mult de lucru încât te schimbă, devii mult mai responsabil şi să îţi controlezi timpul mult mai bine.
Cum te-a schimbat până acum?
Aici mi-am dat seama cât de importantă este economia, mă refer la nişte lucruri de bază. Consider că dacă lumea ar vedea aceste lucruri de bază, ar vedea lumea diferit. Ar înţelege şi politica mult mai uşor. Sunt chestii care nu sunt văzute de foarte mulţi oameni, iar în consecinţă nu le înţeleg.
Care consideri că e hiba învăţământului românesc?
Facem foarte multă teorie, dar nu e musai că facem prea multă teorie sau o teorie pe care copiii nu o pot asimila. Problema e cum încercăm să asimilăm teoria. Ajută mult exemplele din viaţa reală. De exemplu, facem acum la economie despre cum funcţionează cartelurile de droguri. Cred că modul în care predai şi modul în care te prezinţi clasei ajută foarte mult. Am avut o profesoară de fizică pe care, deşi noi nu eram foarte pasionaţi de fizică, o adoram. Pur şi simplu nimeni din clasă nu avea voie să spună nimic urât despre ea şi ne-a făcut să învăţăm fizica. Mulţi dintre colegi au mers pe fizică, pentru că au avut o profesoară care le plăcea foarte mult.
Am respectat-o foarte mult pe profesoara mea de limba şi literatura română care ştia să predea. Sunt foarte multe opere în liceu. Mulţi consideră că trebuie să înveţe recenzii altfel nu au cum să treacă Bac-ul. Ea m-a învăţat că dacă vrei să înveţi ceva şi să ştii pe termen lung, nu ai cum să înveţi pe de rost. M-a făcut să raţionalizez şi să gândesc singură şi ştiu şi acum operele pe care le-am avut la Bacalaureat.
Cum este la Cambridge?
M-a ajutat mult la Facutate ce m-a învăţat profesoara de română, pentru că este extrem de multă materie. Pentru o supervizie la drept, pot avea de citit şi 200 de pagini dintr-un caz şi trebuie să dovedeşti că tu înţelegi. Cambridge-ul se axează foarte mult înţelegere. Scopul profesorului este să te facă să înţelegi. De aceea la economie, în momentul de faţă, ni se dau foarte multe exemple din viaţa reală, ce se întâmplă în momentul de faţă în Marea Britanie. Facultatea te face să gândeşti pe cont propriu. Sunt foarte multe eseuri de făcut, cu 1500 de cuvinte fiecare pe puţin. La început scriam doar ce citeam, făceam un fel de rezumate, iar la prima supervizie (supervizia este un fel de pregătire), aproape tot eseul era roşu. Ei se aşteaptă să critici şi să dai propriul verdict. Suntem încurajaţi să avem idei diferite.
Cum este programul?
Programul diferă de specializare. Cei de la medicină pot avea ore de dimineaţa până seara. Eu am cursuri aproape în fiecare zi, fiecare curs ţine două ore, iar în general nu am mai mult de două cursuri pe zi. Cursurile sunt poate 40 la sută din cât trebuie să înveţi. Trebuie să înveţi singur, îţi dau direcţiile, dar tu trebuie aprofundezi.După cursuri sunt supervizii, uneori. Miercurea e ziua studenţilor, e ziua când toată lumea iese în oraş. Vinerea e la fel. Săptămâna aici începe de joi. În general weekendul e pentru învăţat pe cont propriu şi mai sunt supervizii.
Cum te-ai adaptat?
La început mi s-a părut greu, pentru că nu am studiat economia şi era redată în altă limbă. După un timp m-am obişnuit. Dreptul a fost o problemă, pentru că nu sunt din ţară şi mi-a venit greu să mă obişnuiesc cu sistemul lor legal. Este foarte diferit. Ei dau un verdict în funcţie de cazurile din trecut şi se dă un verdict la fel ca cel din trecut. Cazul este analizat, dar se dă aceleaşi verdict ca în trecut. Ei nu au Constituţie scrisă, nu au o carte scrisă cu toate legile, au documente cu norme juridice.
Dar social?
Facultatea te ajută foarte mult. În momentul în care noi venim aici, înainte să începem cursurile, avem o săptămână de acomodare în care Facultatea organizează în fiecare zi evenimente de dimineaţă până seara pentru a-ţi cunoaşte colegii. Te ajută mult şi că Universitatea este atât de bogată în studenţi internaţionali şi ştii clar că nu eşti singur în situaţia asta. În momentul în care vorbeşti cu o persoană care e poate din celălalt capăt al lumii nu prea îţi permiţi să spui că ţi-e dor de casă.
Facultatea chiar te îndeamnă să te relaxezi şi te înscrii la cluburi de sport sau diverse. Sunt mai mult de 100 de societăţi, cred. Este o societatea aproape pentru orice. Este o socetate pentru Quidditch (jocul din Harry Potter), pentru Doctor Who. Eu sunt doar în Societatea românilor de la Cambridge.
Ce înseamnă să fii membru al Asociaţiei studenţilor români din Cambridge?
În fiecare săptămână avem diferite evenimente. Avem seară de jocuri, film românesc, cu subtitrare în engleză în caz că mai vin străini. E plăcut. Foarte mulţi prieteni de-ai mei sunt români din anul meu sau din ani mai mari. Cunoşti majoritatea românilor la societate. Am cunoscut români care mi-au spus că au venit în Anglia să îşi facă prieteni englezi, nu români. Nu am reuşit să înţeleg, pentru că nu ai un număr limitat de prieteni. Societatea este încurajatoare. Toată lumea se înţelege bine.
Ce vrei să faci mai departe, te-ai gândit?
La început chiar m-am gândit să îmi schimb profilul, pentru că nu vreau să mă fac avocat sau economist, dar beneficiul acestei specializări este că îţi deschide mai multe uşi. Vreau să ajut, iar modul în care cred că pot ajuta este să îmi ofer serviciile ONG-urilor, să ajut persoanele din ţările subdezvoltate. Pentru început, mă voi duce în vară în Nepal, ca professor voluntar.
Cum, când?
Mă voi duce prin intermediul ONG-ului ”HELP”. Organizaţia trimite profesori voluntari de multă vreme, în schimb din momentul în care a fost cutremurul, numărul voluntarilor a scăzut foarte mult. Persoana care mi-a luat interviu, în schimb, mi-a zic că, în ciuda faptul că numărul voluntarilor a scăzut, a crescut calitatea candidaţilor. În Cambridge societatea se numeşte CU Help. Am aplicat, apoi am fost chemată la interviu. Aşa că am să merg pentru cinci săptămâni în Nepal şi voi preda matematică, engleză şi programare, dar asta este şi în funcţie de şcoala în care mă plasează. Voi merge în unul din sate aflate în reconstrucţie după cutremur. Au fost sate distruse în proporţie de 90 la sută, iar şcolile constau în nişte corturi amenajate. Cea mai mare problemă pe are o am este cu păsările de la altitudine, dar nu mi-e teamă. Voi pleca în iunie.
Se încarcă comentariile...
