Adevărul Live: Alegeri universitare în lumea medicală. Prof. univ. dr. Viorel Jinga, despre provocările fără egal din domeniu

FOTO Eduard Enea

Pe 10 februarie au loc alegeri pentru un nou rector la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti. Doi candidaţi au rămas în cursă, între care actualul prorector, prof. univ. dr. Viorel Jinga, care vorbeşte la Adevărul Live despre obiectivele sale şi marile probleme ale comunităţii academice şi ale studenţilor. Sistemul se confruntă cu provocări fără egal.

1500 de cadre didactice ale Universităţii de Medicină şi Farmacie Carol Davila vor alege un nou rector pe 10 februarie. 

Invitat la Adevărul Live, actualul prorector, prof. univ. dr. Viorel Jinga, spune că acum, desigur, cei doi candidaţi aflaţi în cursă (un al treilea retrăgându-se) se află implicaţi într-o ”o luptă electorală, dar ulterior va şi mai greu după ce preiei această funcţie, fiindcă este o universitate mare care trebuie dusă, cum spuneam în programul meu managerial, să devină lider regional european, actualmente fiind cea mai reprezentativă universitate de medicină şi farmacie din ţară.”

Aveţi ambiţii mari, dar aş vrea să vă întreb – acum sunteţi prorector, dacă nu mă înşel -  domnule profesor, de ce aţi intrat în această campanie pentru a deveni rector? 

Am considerat că un rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie trebuie să aibă o viziune clară asupra problemelor cu care se confruntă comunitatea academică din Universitate şi să aibă o capacitate de a coagula toate energiile pentru a fi mai bine Universităţii. Va trebui să eliminăm toate problemele divergente, să găsim soluţii flexibile care să aibă o aprobare a majorităţii comunităţii academice, poate chiar un consens al acesteia.

Consider că am trecut prin nişte etape: am terminat facultatea în 1988, am dat examenul de rezidenţiat. N-am sărit nicio etapă: am urmat toate treptele pentru a ajunge profesor universitar, în 2013. De la preparator, şef de lucrări, conferenţiar, după perioada necesară mi-am dat primariatul, am fost prodecan pe probleme studenţeşti, iar acum sunt prorector pe probleme studenţeşti.

Am o experienţă şi ştiu problemele universităţii, sunt apropiat de studenţi. Sunt nişte proiecte începute - nu pot spune că nu s-au făcut lucruri deosebite în ultima perioadă, dar acestea trebuie dezvoltate.

Voi fi poate mult mai proactiv decât domnul rector, îmi pare rău să spun, dar o să încerc să fiu mult mai activ în a coagula toată comunitatea în dezvoltarea Universităţii şi sperăm să ajungă după mandatul meu o universitate care să fie de o calitate atât de mare încât să fie un lider regional european.

Se spune că leadershipul este bazat pe inspiraţie nu pe dominare, tot aşa înseamnă cooperare, nu intimidare.

Prorectorul spune că au fost realizări în privinţa aspectelor sociale, ce ţin de studenţi, dar şi la nivelul spitalului Universităţii Theodor Burghele, ”unde suntem ca o familie”, astfel că se poate spune că „este o activitate democratică în acel spital”. În acelaşi timp, atrage atenţia că în domeniul cercetării, unde este membru în biroul CNFIS-ului (organism al Ministerului Educaţiei care aprobă fondurile pentru universităţi), pot fi pierdute fonduri pentru că nu s-a depus pe platformă  complet activitatea de cercetare: ” o să analizăm cine nu şi-a făcut datoria iar de acum înainte vom fi mult mai intrasingenţi cu acei colegi colegi care vor ceva de la universitate şi nu oferă şi ei”.

Aţi atins deja foarte multe laturi, foarte multe aspecte. Aş vrea însă să insistaţi pe obiectivul principal al mandatului care se va întinde până în 2024 în cazul în care veţi deveni rector.

Obiectivul principal este ca universitatea să devină lider regional european. În clasamentul internaţional URAP anul trecut am ajuns pe poziţia poate foarte mare 1027. Dar trebuie să ţinem cont că în 2010 eram cu 700 de locuri mai în spate. Deci s-au realizat nişte lucruri bune. 

În clasamentul Shanghai, care este destul de relevant, am intrat în categoria 201-300. Cu 12 ani înainte eram în primele 500 de universităţi din lume la medicina clinică. Deci a evoluat bine. Încercăm în mandatul meu să urcăm şi mai mult, să fim cunoscuţi în partea aceasta de Europă, încât să-şi dorească foarte mulţi studenţi şi internaţionali să vină la noi pentru acel state of the art în domeniul/subdomeniul lor. 

Din câte ştiu medicina românească şi nivelul de pregătire universitar (licenţă, master, rezidenţiat şamd) sunt foarte bine cotate. Dvs. ridicaţi deja ştacheta, înţeleg bine?

Studenţii  internaţionali sunt un fel de ambasadori ai României acolo nde se duc. Vom încerca să introducem nişte programe pentru studenţii internaţionali în limba engleză - la medicina dentară, unde nu-l avem actualmente, şi la farmacie, în limba franceză. 

Sunt vreo 10.500 de studenţi în universitate din care 6.600 sunt la buget. Avem 5.600 de rezidenţi. – un număr foarte mare. Pentru studenţi în Bucureşti sunt vreo 18.000 de paturi de spital – deci avem o bază clinică deosebită pentru a putea învăţa lucrurile practice – faţă de alte ţări unde se învaţă mult teoretic. Deci avem posibilitatea ca studentul când termină să ştie şi foarte multe elemente practice.

Încă n-am dezvoltat foarte bine sistemul de simulare medicală şi îmi propun să închiriem la început un sediu unde să facem asta, iar ulterior, avem în plan să construim în curtea facultăţii o clădire pentru care au fost necesari patru ani de zile să obţinem PUZ-ul. Facultăţii de Medicină i se spune şi Palatul Universităţii -  care este monument istoric şi aprobările sunt greu de obţinut. Acum, după 21 de avize, putem începe construcţia – va fi şi pentru cercetare şi pentru simulare- şi să mutăm studenţii pentru a consolida şi a refuncţionaliza Facultatea. În 1903 Facultatea permitea activitatea a 200 de studenţi. Acum sunt de peste cinci ori mai mulţi care vin pentru partea pre-clinică. 

Deci partea asta de simulare medicală şi mărirea capacităţilor sălilor de curs sunt două dintre principalele obiective pe care vi le propuneţi dacă veţi deveni rector?

Cu siguranţă sunt importante, de acţiune imediată, pentru că studenţii vor partea de simulare: am rămas puţin în urma Clujului, a Iaşiului şi a Targu Mureşului care au aceste centre de simulare. Vom începe cu închirierea unor spaţii şi aparate de simulare şi ulterior vom construi un centru propriu.

Astea sunt lucruri foarte importante mai ales pentru tehnicile de prim-ajutor de exemplu, pe care încă nu le-am implementat noi foarte bine în facultate şi o vom face în perioada următoare. Suprafaţă avem: 15.000 de metri pătraţi pentru cursuri, şi încă pe atâta pentru cursuri practice şi seminarii.

Pentru Facultatea de Medicină Dentară în parteneriat cu Primăria sectorului 4 se va construi un centru medical complex al nostru - făcut de şi dotat cu aparatură de către Primărie – probabil în trei ani de zile va funcţiona, şi va avea o capacitate dublă: 7000 de metri pătraţi, două clădiri, pe Olteniţei, pe care le plăteşte Primăria.

Luaţi în calcul pe perioada mandatului să modificaţi procesul educaţional aşa cum e el azi prezent?

Vom face o evaluare a programelor educaţionale, le vom aduce la nivelul celor internaţionale, studenţii vor veni cu idei acolo unde li se pare că trebuie modificată curicula, să nu avem redundanţe de la un program la altul.

Vom încerca să punem cursurile pe o platformă – avem de editat multe manuale şi mai bine le-am pune pe o platformă. S-a câştigat un grant pentru o platformă, Moodle, la facultatea de Farmacie- va fi integrată sistemului nostru electronic – încercăm să punem cursuri moderne pe platformă, mai puţin în format Power Point mai proactive, astfel încât să creştem calitatea studenţilor – e o concurenţă foarte mare (4 pe loc).

Cercetarea ştiinţifică în universitatea pe care o veţi conduce – ce rol o să aibă, cum o vedeţi, ce haine noi o să îmbrace?

Trecem de la cantitate la calitate: acele clasamente se bazează foarte mult pe lucrările ştiinţifice  publicate de cadrele didactice şi trebuie să trecem în zona roşie şi zona galbenă a publicaţiilor – zona publicaţiilor de anvergură. E foarte important să avem şi o colaborare internaţională: intrăm însă foarte greu pe această piaţă a revistelor de anvergură, dar în colaborare cu cei din străinătate vom reuşi poate să avem lucrări comune care să fie aprobate în aceste reviste. 

Vom iniţia programe de premiere pentru cei care publică articole importante. Este acel sistem publish not perish în care noi plătim taxa pentru articole aprobate dar şi premiem publicarea. 

Trebuie să dezvoltăm şcolile doctorală şi postdoctorală şi să fructificăm rezultatele. Deocamdată nu prea o facem, nu apare acest transfer tehnologic  – să le fructificăm în ceva palpabil, şi prin co-tutelă să fie şi coordonatori ştiinţifici din străinătate.

Cum vedeţi lucrurile astea că sunt foarte interesante cu cadre didactice de la noi publicând în reviste prestigioase de afară- mă gândesc mai ales la mediul anglo-saxon unde medicina e foarte bine văzută şi în acelaşi timp să-ţi vină un profesor din afară cu nume şi renume, asta înseamnă foarte mult. Ne putem aştepta la schimbări spectaculoase în 2, 3 ani?

În timp pot să devină spectaculoase: avem peste 110 doctori honoris causa, profesori în străinătate care fac parte din comunitatea academică prin faptul că li s-a acordat acest titlu. Colegii noştri să ia legătura cu aceşti profesori să aducem împreună articole de calitate, să-i implicăm – ei pot ajuta la dezvoltarea comunităţii noastre academice.  Acolo unde aceste cadre didactice sunt reprezentative în asociaţiile profesionale europene- avem şi preşedinţi ai unor astfel de asociaţii din diferite specialităţi.

De asemenea trebuie să realizăm la nivelul centrului nostru ştiinţific de granturi o comunitate de ajutor pentru scrierea de proiecte, implementare, verificare a părţii statistice a lucrărilor – chiar pentru o traducere foarte bună în limba engleză – trebuie să o creăm şi să o găsim pentru cercetare şi publicare de articole bune în revistele cu impact foarte mare la nivel medical pe specialităţile respective.

Asta sună ca o întreprindere extrem de serioasă şi complicată – vă urez deja baftă – dar mă gândesc că studenţii ar putea fi problema cea mai importantă: ca rector toate se vor sparge în capul dvs.

Fiind prorector pe probleme sociale – şi prodecan înainte pe aceleaşi probleme - sunt foarte apropiat de studenţi inclusiv în partea de cămine – şefii de cămine mă anunţă pe WhatsApp în orice problemă şi rezolvarea e rapidă. La fel o să facem probabil şi cu cadrele didactice, şefii de discipline, de departamente.

Am ajutat studenţii – sunt bun nu doar pe linie profesională, ci şi în activitatea extracuriculară: am aprobat în consiliul de administraţie şi senat nişte burse  - de exemplu pentru activitatea sportivă: avem fetele de la baschet care au calificat echipa României la Jocurile Olimpice –baschetul 3 *3 este o nouă disciplină la Jocurile Olimpice; pe o platformă mondială s-au adunat punctele din fiecare ţară prin participarea la competiţii –echipa noastră a luat şi premii şi a adus un aport la calificare. 

Bursele pe care le-a dat studenţilor cât am fost prodecan şi prorector  au crescut de circa 2.5 ori  – cele de performanţă, de merit şi sociale. În campus am reparat două cămine.

Se spune că în ultima perioadă nu s-au cheltuit foarte mulţi bani pentru investiţii: avem un sold foarte mare de vreo 211 milioane de lei, suntem o universitate bogată – soldul acesta a crescut continuu. Pentru cămine cel puţin şi cantină partea mea de prorectorat a cheltuit 31% din investiţii. 

Cred că nu ştie nimeni mai bine ca dvs ce înseamnă să fii student şi bineînţeles şi profesor la Carol Davila. Mi-ar plăcea să le spuneţi celor care ne urmăresc acum: dacă îmi trece prin cap să devin student la medicină care sunt primele lucruri la care mă gândesc, să văd dacă sunt compatibil?

Prima etapă e examenul de admitere – trebuie să fii un student foarte bun la biologie şi chimie pentru a o trece. Studenţia nu e uşoară, am stat şi eu la cămin.. Am lucrat cu studenţii de foarte multe ori, sunt  alături de ei la toate acţiunile – şi cele extracuriculare: au foarte multe voluntariate în facultate. Fac şi alte activităţi, sunt şi buni la învăţătură. E un efort uriaş, poate un sacrificiu în defavoarea altor activităţi pe care alţi studenţi poate le au. La medicină trebuie să înveţi continuu – altfel nu poţi face faţă în sesiune. 

Avem şi un centru de consiliere psihologică şi de carieră care îi ajută să se orienteze pe o anumită specialitate. Însă la rezidenţiat orientarea o face nota obţinută. Poate îţi doreşti ceva şi n-ai obţinut nota corespunzătoare şi te reprofilezi. În fiecare an are loc o reclasificare a studenţilor: tot timpul trebui să fii în priză pentru a rămâne la buget. 

Este foarte greu, dar este şi plăcut. La final poate unii pleacă din ţară: eu spun că acolo unde s-au dus îşi fac datoria şi reprezintă cu succes şcoala românească de medicină, fiind tot timpul angrenaţi în activitatea de învăţare – ca rezident munceşti foarte mult de dimineaţa până seara şi deja este o obişnuinţă prin prisma faptului că în facultate mergi la cursuri şi îţi pregăteşti temele. Nu poţi să ai o activitate mai lejeră pentru că te „taxează” examenul următor. 

Noi am încercat să uniformizăm pregătirea la o anumită specialitate – sunt studenţi care fac stagiu de ex la urologie la spitalul Burghele, la Fundeni, la Militar sau la SF. Ion, deci în patru locuri diferite. S-a scos un manual unic ca să fie o pregătire unitară şi evaluarea să fie cât de cât la fel pentru a nu avea diferenţe şi studenţii să reclame faptul că într-o parte pot să ia mai uşor o notă mare şi în alta mai greu. 

Aţi vorbit despre digitalizarea facultăţilor, a cursurilor de pus pe aceeaşi platformă – pare a fi una dintre priorităţile mandatului dvs. Cam în cât timp credeţi că va căpăta contur?

Deja am început digitalizarea – la admitere trimit datele prin platformă, dar încă sunt chemaţi la ghişeu pentru a vedea documentele să nu fie vreun fals. În perioada următoare încercăm să nu mai vină deloc la ghişeu candidaţii, ci doar cei ce reuşesc ca să integrăm toate sistemele digitale  - cel de cazare a studenţilor, să introducă datele pe platformă şi a se face o precazare. 

Am luat legătura cu o firmă pentru o modalitate de integrare – să fie introduse datele studentului într-un registru matricol unic; când vrea să-şi ia o adeverinţă să intre pe adresa lui de mail – s-a făcut  un parteneriat cu Google.

Digitalizare nu înseamnă doar să beneficiezi de chestiuni administrative, ci vom face un centru de Ihealth – am vorbit cu Nicolae Istodor de la ASE pentru un parteneriat pentru un centru de digitalizare pe linie de sănătate, să facem un hub antreprenorial aici – unde se pot studia big data legate de sănătate, de asigurări, cheltuielile din spitale – să servească şi pentru cadre didactice şi pentru studenţi – în care aceştia din urmă să fie îndrumaţi pentru a folosi sistemele digitale.

Vom încerca să obţinem fonduri europene – se merge pe programul operaţional de competitivititate, Europa 2030 unde sunt foarte multe propuneri – dacă am putea să prindem câteva granturi, vom putea dezvolta digitalizarea; vom putea lua legătura şi cu Universitatea Politehnică care este înaintea noastră, au şi facultăţi de profil; Inclusiv cu Institutul Naţional de Statistică am luat legătura deja pentru a putea accesa anumite date,. O să mergem şi la Casa Naţională de Asigurări, îi ajutăm şi pe ei să facă o evaluare a sistemului lor- de plată a serviciilor spitaliceşti, 

E clar că comoara pe care o are această facultate sunt studenţii şi profesorii, dar în acelaşi timp e şi patrimoniu pe care eu din acest fotoliu nu mi-l imaginez. Cum îl vedeţi în următorii 4 ani?

Trebuie să dezvoltăm şi să consolidăm clădirea din patrimoniul nostru. Spuneam de facultatea de Medicină construită în 1903 care a avut ceva probleme la cutremurul cel mare şi trebuie reabilitată. În curtea facultăţii se va construi un centru de cercetare. Vom încerca să mai închiriem o altă clădire în care să putem muta pentru o perioadă disciplinele preclinice din facultate. E important pentru că are risc seismic mare. Şi Facultatea de Medicină Dentară are o clădire cu risc seismic – prin colaborarea cu Primăria vom construi o clădire şi atunci putem să mutăm studenţii – mai creăm acolo şi un program în limba engleză pentru studenţi internaţionali.

În Splai avem două cămine care au şi ele un risc seismic – şi acum sunt goale. Am încercat cu CNI sî ne dea nişte fonduri- nu s-a reuşit, o să le facem din fonduri proprii. Avem un sold destul de mare – aceste cămine le facem la standarde actuale cu doi studenţi în cameră.  De asemenea, avem căminele din Grozăveşti şi Belvedere unde sunt  băi comune:  vom desfiinţa câte o cameră să creştem confortul. Avem locuri libere în cămine – poate nu e confortul pe care şi-l doresc studenţii. Putem să le reabilităm, am reabilitat o parte şi le vom reabilita şi pe celelalte.

Când veţi avea de luat nişte decizii care privesc viaţa studenţilor vă veţi consulta şi cu un sindicat al studenţilor?

Există asociaţii ale studenţilor şi se creează una şi la Facultatea de Asistente medicale şi Moaşe. Întotdeauna colaborez cu ei, le-am oferit clădiri, spaţii să-şi desfăşoare activitatea, i-am ajutat în activităţile extracuriculare. O să încercăm să fie mai reprezentativi şi în organele de conducere şi la şedinţele comisiilor administrative, inclusiv să aibă legătură bună şi cu directorul administrativ ca atunci când au probleme să fie rezolvate direct, şi mai puţin prin intermediul nostru.

O să afişăm ce rezoluţii sunt la nivelul şedinţelor de conducere, să ştie despre codul studentului – mulţi studenţi nu ştiu de existenţa lui. Să avem carnet electronic să afle nota la un examen printr-un email instituţional. Prorectorul pe probleme studenţeşti o să-l stabilim după ce mă consult cu asociaţiile studenţilor pentru o bună colaborare.

Aţi traversat şi mai aveţi de traversat campania electorală - nu cred că a fost simplu, aţi avut de suportat tot felul de întrebări. Sunteţi pregătit acum la finalul ei să faceţi cunoştinţă cu tot ceea ce aţi asimilat până acum- că a fost o etapă nouă, un capitol nou pentru dvs. V-aţi imaginat că o să fie aşa dificil?

Nu mi-am imaginat, dar din fericire a fost o campanie liniştită, cu mici ieşiri în decor în anumite ziare sau publicaţii online care nu spuneau chiar adevărul în ceea ce mă priveşte. În general e dificilă, trebuie să mergi în teritoriu, să-i cunoşti pe colegi, sunt 1.500, răspândiţi în tot Bucureştiul. Am încercat să merg în cât mai multe locuri, să discut cu ei- planul managerial l-am făcut după ce am cerut păreri de la mai multe cadre didactice, nu l-am făcut singur preluând idei după internet sau având ideile mele proprii. După ce am depus programul foarte mulţi colegi mi-au mai dat alte subiecte pe care ar trebui să le discutăm cu viitoarea echipă – voi lucra în echipă, numai împreună putem schimba ceva la Universitate, Nu o să fie one man show, o să colaborez foarte mult cu colegii. 

Le-am promis câteva lucruri importante –cadrele noastre didactice nu sunt plătite şi la spital în timpul concediului de odihnă de la universitate  – trebuie să rezolvăm asta legislativ. Dar şi altă problemă: au crescut salariile în sănătate; în învăţământ,nu – noi muncim şi în spital, şi cu studenţii, şi în partea de cercetare, şi cu rezidenţii - o normă şi jumătate - dar salariile cumulate fac mai puţin decât salariul unui medic primar care la ora, 2, 3, când se termină programul, pleacă liniştit acasă. 

Trebuie să obţinem cele 7 ore în program şi pentru medicii de la Universitate care sunt şi cadre didactice. Li se plătesc numai 3.5 ore. Salariile lor să crească, astfel încât să fie motivantă intrarea în comunitatea academică a Universităţii. 

Care e cea mai importantă decizie pe care o veţi lua imediat ce veţi deveni rector din toată paleta asta largă? Care vă gândiţi că este cea mai importantă?

Sunt foarte multe – cred că cea cu patrimoniul trebuie să o rezolvăm  - pentru a desfăşura o activitate didactică corespunzătoare cu numărul de studenţi de acum. Pentru o activitate practică de calitate e nevoie de aceste spaţii – pentru ca studenţii să se simtă bine la cursuri.

Pentru că sunteţi în campanie electorală aş vrea să le spuneţi celor care ne urmăresc şi vor hotărî pe 10 februarie ceva să-i convingeţi. Ce le-aţi spune?

În programul meu managerial am încercat să fac o analiză a trecutului recent, a indicatorilor de calitate, a prezentului, iar obiectivele pentru viitor sunt unele îndrăzneţe şi trebuie să facem ce e necesar ca să le punem în aplicare. 

Îi invit pe toţi la vot pentru că numai printr-o participare cât mai numeroasă poate se rezolvă şi din primul tur. E nevoie de un cvorum de două treimi. E un semn că se implică în activitatea universităţii. Dacă voi ocupa această funcţie onorantă îmi voi respecta programul managerial, - şi nu numai ideile din program ,am primit şi multe idei ulterior depunerii programului, dar voi face tot eforul de a ajunge la finalizarea a ceea ce am promis. 

Vom avea şi un purtător de cuvânt, voi ieşi de câte ori e nevoie să explic ce o să facem şi de ce pentru a nu se interpreta greşit şi lucrurile să fie cunoscute de toată lumea.