Universitar

articolul anterior articolul urmator

Doctorate la ofertă

41
10 Sep 2015 08:06:29
Mircea Vasilescu

“Un nou scandal de plagiat”, titrează presa. Ceva mai complicat decât celelalte, pentru că acum cel acuzat de plagiat este şi conducător de teze de doctorat pentru alţii, care la rândul lor sunt acuzaţi de plagiat. E un fel de “lanţ al slăbiciunilor”. Dar eu cred că suntem încă la început, lanţul abia începe să se desfăşoare.

Nici Dumnezeu drăguţul, în mare mila sa, nu cred că ştie ce e de făcut în situaţia în care ne aflăm. S-au dat mii de doctorate în ultimii ani. Mulţi dintre noii doctori în tot felul de ştiinţe şi domenii sunt oameni care n-au avut de-a face nici înainte de a obţine titlul, şi nu au de-a face nici după aceea cu cercetarea ştiinţifică. Căci – o repet, şi pentru cine ştie, şi pentru cine nu ştie – doctoratul este un titlu ştiinţific, care se obţine în mod normal pe baza unei lucrări de cercetare ştiinţifică într-un domeniu acreditat. Deputaţii, senatorii, primarii, miniştrii şi alte asemenea personaje care au vrut şi-au obţinut bucata de carton pe care scrie “doctor în...” n-au nici o treabă cu cercetarea ştiinţifică. Nu-i interesează. Au vrut doar să se împăuneze cu un titlu care le-ar conferi, chipurile, onorabilitate. Cum au ajuns să-l obţină?

Aici lucrurile se complică şi mă tem că se va ajunge la invocarea “sistemului” (adică acea abstracţiune pe care se dă vina în România cam pentru orice, de parcă numitul “sistem” n-ar fi alcătuit din oameni). Da, sistemul e cam aiurit şi cam complicat – pentru că aşa l-au construit oamenii cu putere de decizie din ţărişoara noastră. În ţările normale (ba chiar şi în România, până de curând), titlul de doctor e acordat de universităţi şi şcoli doctorale care au dovedit, în timp, că au o tradiţie şi o activitate de cercetare. Conducătorii tezelor de doctorat sunt profesori universitari cu o activitate ştiinţifică serioasă şi îndelungată. În tranziţia românească, instituţiile îndreptăţite să acorde titluri de doctor s-au înmulţit: nu numai universităţile vechi şi cu tradiţie, dar şi cele noi, care abia au făcut ochi după 1990; plus o groază de institute de cercetare; plus alte instituţii ceva mai speciale (bunăoară, Academia Naţională de Informaţii). Conducătorii de doctorate s-au înmulţit şi ei: pe lângă oamenii de ştiinţă veritabili, au apărut foarte mulţi făcuţi “pe puncte”, care au obţinut gradul de profesor universitar la repezeală, pe baza unei liste de publicaţii fără nicio valoare ştiinţifică. Cine validează titlul de doctor? O comisiune ministerială. Care – ca toate comisiunile – e făcută pe criterii politice, în funcţie de culoarea partidului care a dat ministrul. Cine, la o adică (precum în cazul unui plagiat), poate retrage titlul de doctor? Tot o comisiune ministerială, făcută şi desfăcută tot pe criterii politice, cu oameni “de-ai noştri”, credincioşi cauzei şi intereselor de partid.

În aceste condiţii, ce se poate face? Nimic. Se “rezolvă” totul prin intervenţii, telefoane, aranjamente. Dacă e prins cineva cu plagiatul, comisiunile de tot felul dau repede un comunicat cum că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Între timp, societatea civilă, universitarii cinstiţi, doctoranzii adevăraţi se pot zbate pe margine cât vor. Degeaba. Tinerii care şi-au doctorate la Harvard, la Sorbona sau la Londra n-au decât să-şi caute de lucru prin România, unde nu se găseşte nici un post pentru pregătirea lor. Iar publicul n-are decât să stea şi să se uite la televizor, neînţelegând mare lucru: băieţii grei ai politichiei româneşti au făcut deja jocurile, şi-au luat titlurile, gata. Ideea de doctorat şi ideea de cercetare ştiinţifică serioasă au fost compromise pe termen lung în ochii publicului, dar ce mai contează? “Noi şi-ai noştri” ne-am rezolvat, ne-am scos, avem un carton pe care scrie “doctor”.

Cum spuneam, cazurile de plagiat şi de aranjamente apărute până acum reprezintă, cred, doar o zgârietură superficială pe coaja groasă a sistemului de doctorate din România. Ar trebui revizuit tot, începând cu lista instituţiilor care au dreptul să organizeze doctorate şi cu lista conducătorilor de teze doctorale. Ar trebui o curăţenie generală. Dacă nu, sistemul de “doctorate la ofertă” va mai dăinui mult timp de-acum înainte.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

41 Comentarii

Boris Leonida
10.09.2015, 10:08:23

Ne-am furat singuri caciula domnule Vasilescu. Sistemul universitar romanesc este penibil :( Toata lumea inchide ochii la nedreptatile uzuale. Suntem invatati de mici cu tocitul, iar la licenta/masterat/doctorat aplicam aceleasi metode invatate in liceu ("iau putin de aici, putin de dincolo si iata ce compunere simpatica am scris!"). Profesorii batrani isi au partea lor de vina, sa fim clari. Au fost obisnuiti in regimul "atentiilor". Mai mult, pt a-si pastra job-urile, au trecut cu vederea peste multe nereguli (" lasa dom'le sa treaca mai multi, sa avem bugete mai mari"). Odiosi!

+11 (13 voturi)
L Lara
10.09.2015, 10:30:10

"Cine, la o adică (precum în cazul unui plagiat), poate retrage titlul de doctor? Tot o comisiune ministerială, făcută şi desfăcută tot pe criterii politice, cu oameni “de-ai noştri”, credincioşi cauzei şi intereselor de partid." Cred ca e ceva mai complicat decat scrieti in randurile de mai sus. Sa luam de exemplu cazul de plagiat al lui Oprescu, tot e mare vedeta in presa in aceasta perioada. Comisia de etica a UMF Bucuresti a declarat (cu mana pe inima!) ca Oprescu nu a plagiat, doar a fost "superficial" la intocmirea dosarului pentru postul de profesor universitar. Mai mult decat atat, citez : "Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti a validat în unanimitate, marţi, raportul comisiei de etică în cazul lui Sorin Oprescu stabilind că senatorul PSD nu poate fi acuzat de fals sau uz de fals în întocmirea dosarului care a permis obţinerea titlului de profesor." In acest caz (ca si in multe altele) nu mai e vorba de o comisie ministeriala cu oameni " de-ai nostri" ci de cadre universitare de la una dintre cele mai mari universitati de medicina din tara. Deci exista ceea ce putem numi o sustinere orbeasca de breasla care merge pana in cazuri extreme, de plagiat. Un fel de a baga gunoiul sub covor, stim ca exista dar il tinem pentru noi, trebuia ca prostimea sa ne creada nepattai, adevarati oameni de stiinta si blablabla. Ca sa ramanem in cadrul plagiatelor din domeniul medical, va reamintesc ca un alt plagiator celebru, Mircea Beuran, a fost repus in drepturi de justitie ( dupa ce fusese dat afara din UMF), dupa care a fost bine merci promovat ca profesor! Si asta nu a fost un aranjament de comisie pe criterii politice. Deci, daca astfel de intamplari au loc in marile universitati romanesti unde se presupune ca activeaza cei mai buni din domeniu, la ce ne putem astepta in micilesi noile universitati, cele mai multe infiintate pe motive politice ( senatorul sau deputatul Icsulescu voia ca orasul lui sa devina centru universitar cu orice pret)! ?

+7 (7 voturi)
mircea georgescu
10.09.2015, 11:43:34

@ L Lara. Beuran l-a operat pe Omar Haisam, si a fost medicul personal al lui Iliescu.

+3 (3 voturi)
mircea georgescu
10.09.2015, 11:37:33

Un plan bine pus la punct, pentru a compromite adevaratii intelecuali, ceva asemanator Canalului anilor 40-50. Mai lipseste exterminarea fizica! Plan stalinist indeplinit. Obsedantul deceniu a revenit in forta! Multumim din inima partidului! Impostura e la putere.

+4 (4 voturi)
Petre Silviu
10.09.2015, 11:45:55

Salut faptul ca tot mai multi editorialisti din Romania incep sa trateze chestiunea plagiatului si s-o incadreze in ceea ce trebuie: adica in universul penal! Plagiatul este un furt, o forma de hotie, chiar daca o mare parte din public ramane indiferenta la miza situatiei. Si lucrurile se vor inrauti probabil din ce in ce mai mult odata cu noile generatii care nu mai promoveaza Bac-ul si nici nu valorizeaza cultura clasica. Combinatia dintre functia publica si pretentia posesiei unor grade universitare inalte pare sa continue traditia apratcikolor comunisti care pretindeau in viata lor sinteza intre praxis si teorie: "uite, suntem si mari revolutionari dar si continuatori ai filosofiei marxist-leniniste." Acesti noi politruci cu pretentii de politologi duc in derizoriu ceea ce ar trebui sa fie un titlul nobiliar in lumea stiintei si cercetarii.

+7 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (41)

Modifică Setările