INTERVIU Trei studenţi români, prea buni pentru „profesorii“ lor din România. Echipa care va participa la cel mai greu concurs de programare
0
Cinci români se pregătesc să participe la cel mai important concurs de progamare pentru studenţi. Ei au împărtăşit pentru “Adevărul” gândurile lor despre concurs şi sistemul din ţară.
Trei studenţi la informatică de la Universitatea din Bucureşti şi cei doi antrenori şi profesori ai lor se pregătesc ca între 30 iunie şi 4 iulie să participe la cel mai important concurs internaţional de programare pentru studenţi, la Sankt Peterssburg, în Rusia. Adrian Budău, Şerban Stan şi Mihai Calancea sunt medaliaţi la olimpiadele naţionale şi internaţionale, iar antrenorii lor, Marius Dumitran şi Andrei Grigorean au fost la Google şi Twitter. Cei cinci încearcă să lupte cu sistemul din România şi să se bată cu ruşii, bieloruşii şi polonezii pentru „gloria“ olimpică la informatică.
Citiţi mâine pe adevarul.ro partea a doua a interviului cu cei cinci, exclusiv online!
Când a început pentru voi pasiunea pentru programare?
Şerban Stan: Noi doi (n.r. - Şerban şi Adrian) am început în gimnaziu. Mihai a început în clasa a 9-a.
De ce aţi ales drumul acesta?
Adrian Budău: Era mai simplu ca matematica, nu trebuia să înveţi mult.
Şerban Stan: Ce m-a atras la informatică e faptul că dacă te ducea capul puteai să obţii rezultate frumoase. Iar Olimpiada îmi place pentru că se axează pe idei, nu pe cunoştinţe.
Marius Dumitran: Mie mi-a plăcut că e obiectiv. Dai programul, se rulează şi ai răspunsul. Aici nu există contesaţii, decât dacă problema e greşită pentru toată lumea.
De curând aţi fost la Petrozavodsk, în tabăra de pregătire pentru ACM ICPC. Cum a fost pentru voi această experienţă?
Adrian Budău: A fost o tabără de pregătire de 11 zile în care am simulat probele de concurs de nouă ori. Ca dificultate cred că este peste finală, pentru că sunt probleme pe care nu le-a rezolvat nimeni, iar acolo erau cei mai buni. Clar e o mare diferenţă între tabăra asta şi orice am făcut până acum. Eu cel puţin cedez după două/trei concursuri, iar aici am trecut prin nouă. A fost groaznic.
Practic, în ce au constat probele?
Adrian Budău: Avem cinci ore, între 9 şi 12 probleme. Un singur calculator. Suntem trei oameni într-o echipă şi trebuie să le rezolvăm cât mai repede. Clasamentul se face ]n funcţie de câte probleme ai rezolvat perfect, nu se acceptă lucruri parţiale. Noi am fost pe la jumătatea clasamentului.
Care e importanţa unui concurs de asemenea nivel?
Şerban Stan: Eu am învăţat în tabără că e foarte important că eram bătuţi în fiecare zi de unele echipe. Pe mine mă motivează să ştiu că sunt alţii mai buni ca noi. În România îi batem. Ştim că trebui esă mai avansăm, dar faptul că am văzut nivelul altora a avut un impact foarte mare.
Andrei Grigorean: Eu am fost şi la Olimpiadă şi la ACM în finală şi nu se compară. ACM e mult mai greu, se investesc fonduri imense. Noi am luat locul 5 în 1999, dar ce e înainte de 2000 nu trebuie luat în considerare. De atunci, nivelul a crescut foarte mult, după 2000 noi am luat doar un loc 11, adică medalia de bronz. De exemplu, Adrian a luat locul 7 la Olimpiada Internaţională. Dar acolo se dau 27 de medalii de aur şi sunt doar patru participanţi pentru fiecare ţară. Aici ai 12 medalii şi deja 19 ruşi. La Olimpiadă, jumătate iau medalii, iar la ACM doar 10%, mai ales că la început sunt 10.000 de echipe din toată lumea.
Marius Dumitran: Cum zicea foarte bine un profesor la ACM: „Pentru voi problema nu este să vă găsiţi de muncă la Google, Microsoft sau Facebook. Pentru voi e greu să alegeţi între ele“
Cei doi antrenori ai echipei de programatori români, Andrei Grigorean şi Marius Dumitran
Practic, cum se vor petrece lucrurile la ACM?
Adrian Budău: Eu stau la calculator şi scriu, băieţii scriu probleme.
Şerban Stan: Trebuie să scrii cod de la început. Dacă nu scrii, eşti penalizat apoi pentru că sistemul de punctaj e de aşa manieră. Dacă pierzi un minut la început, el se propagă după aceea la toate probele şi la final pierzi punctaj. De exemplu, la finala din 2012, diferenţa dintre locul 3 şi locul 6 a fost de doar trei puncte de penalizare.
Andrei Grigorean: Spre deosebire de Olimpiadă, aici termini problema şi trimiţi rezolvarea. Dacă 99 de teste din 100 merg bine, nu e corect. Aici e mai greu şi trebuie să scrii şi mai mult cod.
Marius Dumitran: Iar dacă trimiţi o problemă şi nu e corectă, primeşti 20 de minute de penalizare.
Ce rol au antrenorii în acest concurs, mai ales că ei nu pot fi de faţă la finala de la Sankt Petersburg?
Marius Dumitran: Am putut să-i observăm şi să le dăm sfaturi de strategie şi tactică.
Andrei Grigorean: Nu avem voie să interacţionăm cu ei la finală. Avem un ţarc special amenajat, unde ţinem toate telefoanele mobile şi laptopurile. Ei sunt total izolaţi, într-o altă sală.
După tabăra de pregătire, ce mai puteţi face pentru a creşte?
Marius Dumitran: Urmează un concurs la Ekaterinburg, în care am fost invitaţi şi există opţiunea să mergem acolo în mai. Eu voi încerca să invit un profesor străi la noi. Am vrut să chemăm şi echipe, dar am văzut nivelul şi ne-am dat seama că efortul e prea mare. Iar la nivel intern, nu avem echipe care să se compare cu noi, aşa că nu avem nimic de învăţat, din păcate. De asemenea, mai sunt şi site-uri unde ne vom pregăti, cum ar fi infoarena.ro şi alte platforme unde vom simula finala de anul trecut sau din anii anteriori.
Dar cât de mult vă pregătiţi pentru un asemenea concurs?
Adrian Budău: Mai puţin decât ar trebui (râde). Motivaţia a fost mare în liceu. Am lucrat din greu, dar acum e dificil să găseşti probleme dificile.
Marius Dumitran: O problemă în România este că nu există nimeni destul de bun ca să-i pregătească. Andrei mai are câteva lucruri să le explice, Mugurel Andreica de la Politehnica şi cam atât.
Absenţa profesorilor e şi pentru că mulţi aleg să plece?
Marius Dumitran: În industrie salariile încep de la 500 de euro, iar în învăţământ sunt sub 200 de euro şi eşti obligat să ai terminat masterul sau să fii doctorand.
Care este situaţia profesorilor de informatică existenţi la noi?
Marius Dumitran: La liceu poate să predea oricine are Bacalaureatul. Sunt posturi vacante, mai ales în Bucureşti. Multe sunt ocupate de profesori de fizică şi matematică, care au făcut nişte cursuri de jumătate de an de specializare. La noi la facultate sunt câteva zeci de locuri libere, în timp ce la matematică e plin.
Atunci, cum de mai avem rezultate la olimpiade şi la concursuri cum ar fi ACM ICPC? Şi cu ce-i ajută pe studenţi facultatea?
Şerban Stan: Problema este că pentru nivelul nostru, nu există locuri unde să te dezvolţi.
Adrian Budău: Dacă te duce capul, degeaba stai aici. În cel mai rău caz mai pici şi la examene.
Şerban Stan: Noi dacă am face concursuri cu echipe româneşti, noi am fi cei care ar câştiga la fiecare concurs, dar nici nu progresezi în vreun fel.
Marius Dumitran: Nici meritul Universităţii nu e aşa de mare. Oarecum se vine în cascadă. Nu e ca şi cum am descoperit studenţi în anul 1 care nu aveau treabă cu olimpiadele şi i-am pregătit eu. Totul se întâmplă cu studenţii care au avut legătură cu olimpiadele. Ei au avut cunoştinţe mari din prima. Adrian a fost la Olimpiada Internaţională în septembrie şi în octombrie a fost la regionala ACM ICPC. Ei ştiau că vor face parte din echipă din martie, mai ales pentru că noi am mai interacţionat cu lotul şi îi ştiam de pe infoarena.ro, platforma de pregătire pentru toţi olimpicii români.
Adrian Budău: În străinătate, studenţii cresc mult la facultate. La noi mi se pare că stagnezi...
Şerban Stan: Stagnezi toată universitatea...
Marius Dumitran: Mai vino şi tu pe la ore.
Vreţi să plecaţi din România?
Adrian Budău: Eu nu vreau. Mie îmi place aici. Ca să intru la un internship nu mi-e greu. Pot oricând să plec. O duc bine, nu am niciun stres. Prefer viaţa de aici, e mai interesantă.
Şerban Stan: Eu am intrat la Oxford. Aştept să fac schimb de experienţă. Voi avea acces la informaţie, dar nu voi avea colegi la fel de bine pregătiţi în regimul ăsta de olimpiade.
Aveţi vreo idee pentru ce vreţi să faceţi în viitor?
Adrian Budău: Eu vreau să încerc un pic din toate. Nişte stagiatură, poate master afară, poate doctorat. Aş vrea să fac şi un pic de cercetare. Eu sunt mai degrabă inginer, dezvoltator de software, nu neapărat om de cercetare.
Şerban Stan: La Oxford voi vedea cum stă treaba cu cercetarea. Vreau să fac nişte internship-uri în industrie. Am înţeles că pe banking sunt un pic diferite şi vreau să văd despre ce e vorba acolo. La sfârşitul facultăţii poate voi alege. Acum nu ştiu.
Polonezii au ajuns foarte buni la informatică. Ce se întâmplă de fapt la ei?
Andrei Grigorean: Ei nu pleacă din ţară. Universitatea din Varşovia este un cuib de olimpici. Ei au sediu Google şi oportunităţi în industrie, iar Google şi-a deschis sediu tocmai din acest motiv.
Şi la noi sunt sedii...
Marius Dumitran: În Polonia Google are două sedii de ingineri. La noi are sediu de vânzări. Niciunul dintre noi nu ar vrea să facă suport tehnic la Microsoft.
Andrei Grigorean: Pe noi şi pe ei ne interesează sediile unde se programează.
Unde se face asta în România?
Andrei Grigorean: UberVu şi IXIA sunt două firme româneşti şi Adobe şi IBM din giganţi.
Marius Dumitran: E clar că e nevoie de o firmă mare care să atragă. Un sediu Google în Bucureşti i-ar face pe mulţi să se întoarcă acasă. Am prieteni la Google Zurich şi câştigă 100.000 de euro pe an. Nu ar refuza 40.000 de euro ca să lucreze în România şi să facă lucruri bune.
Ce este ACM ICPC?
ACM ICPC este prescurtarea de la Association for Computing Machinery - International Collegiate Programming Contest şi este considerat cel mai puternic concurs studenţesc de informatică. Originile se află la începutul anilor ‘70, iar din 1977 se desfăşoară sub acest nume. IBM sponsorizează concursul din 1997, iar numărul de echipe creşte exponenţial an de an. În 2013, la începutul concursului erau 10.000 de echipe. În finala de la Sankt Petersburg echipele vor fi formate din trei oameni care vor programa timp de cinci ore. Punctajul final se realizează din combinaţia dintre numărul de probleme rezolvate şi penalizările de timp. Acestea din urmă se acordă în cazul în care problema trimisă o dată nu este corectă. În total, în cinci ore studenţii rezolvă 12 probleme de informatică.
În 2012, câştigători au fost ruşii de la Universitatea de Tehnologie, Mecanică şi Optică din Sankt Petersburg. În echipa acestora se află probabil cel mai bun programator la nivel universitar din lume, bielorusul Ghenadi Korotkevici. Acesta a obţinut prima medalie de argint la Olimpiada Internaţională de Informatică în 2006, la doar 11 ani. De asemenea, alţi campioni la acest concurs au venit de-a lungul vremii din China, în 2011 şi 2010, iar Polonia a reuşit să câştige în 2007 şi în 2003.
Echipa din România speră să ajungă în primi 20 la ACM ICPC, dar potrivit celor cinci români care vor participa la această competiţie cu ajutorul fundaţiei eMAG, o asemenea clasare echivalează cu un loc pe podium la olimpiadele de specialitate, mai puţin dificile decât acest concurs.
Se încarcă comentariile...
