Nu prea
fiindcă în respectiva Comisie sunt politicieni care fie ei, fie şefii lor de
partid s-au dedulcit la doctorate care s-ar putea să nu fie în toate cazurile
obţinute tocmai pe bune.
Unde mai pui
că şefa Comisiei este doamna prof.univ.dr. Ecaterina Andronescu. Chimista care
nu are renume mondial, precum avea pe vremuri tov. acad. dr. ing. Elena Ceauşescu,
însă posedă proasta reputaţie de a-şi fi dat cinstea pe ruşine în anul 2012. Atunci
când mai că nu plângea în direct la televizor spre a-şi apăra şeful de partid,
pe dl. Victor Ponta, de acuzaţia de plagiat grosolan. A făcut-o cu atâta sârg
încât apoi a fost recompensată de plagiatorul sau de doctorul contra-cost
Victor Viorel Ponta cu postul de ministru.
Decizia Comisiei de Învăţământ a
deputaţilor români, decizie despre care nu am nici cea mai mică îndoială că va
fi votată fără nici o modificare de plenul Camerei, la fel cum va fi votată şi
de Senat, dă, practic, liber la plagiat. La furtul intelectual la liber,
binecuvântat de legi, nepedepsit de nimeni.
Sunt
eliminate aproape în totalitate atribuţiile CNATDCU, responsabilitatea căzând
cvasi-exclusiv în sarcina instituţiilor organizatoare de studii doctorale.
Care, aşa după cum am văzut în cazul Tobă, sunt infestate de neaveniţi, de
universitari şi de habilitaţi făcuţi pe puncte. Dacă nu cumva chiar
contra-cost. Situaţia respectivă nefiind specifică doar feluritelor instituţii
de învăţământ superior ce pregătesc viitoare cadre militare. Ci întregului
sistem puternic virusat.
Există mai peste tot în ţară o mafie
a studiilor doctorale.
Pacte secrete de colaborare sau de neagresiune între conducătorii de doctorat,
schimburi reciproc avantajoase, circulaţii circulare ale veşnicilor abonaţi la
comisiile de susţinere de teze. Funcţionează în Universităţi birouri informale
de vânzare-cumpărare de titluri, posturi şi certificate universitare.
Controlate de clanuri, famiglii, încuscriţi, înfrăţiti de sânge sau politic. Indivizi care îşi fac de cap la adăpostul
autonomiei universitare. O sintagmă pe care o socotesc a fi de gumilastic, din
care fac ce vor doar spre a trage oarece profit.
Nu, oricât
mi-ar părea de rău că trebuie să spun şi să scriu asta, realitatea e că
Universităţile României nu ştiu, nu pot, nu vor să se apere de impostori. Din
contră. Îi cultivă. La vârful lor, prin
birouri, prin rectorate, decanate şi senate universitare strecurându-se inşi cu
abilităţi recunoscute în a fura şi a minţi.
Spun şi scriu toate astea tocmai
fiindcă mi se întâmplă să lucrez într-o Universitate de prea multe ori
implicată în astfel de mega-scandaluri. De la vânzări de diplome contra-cost la
Facultatea de Medicină la scoateri de posturi comandate chiar şi politic urmate
de concursuri aranjate. Chiar în aceste ultime luni, Universitatea din Oradea e
în centrul unui asemenea scandal, având rectorul ei auto-distribuit în rolul
principal. Nimeni, nici prorectorii, nici decanii, nici senatorii, cu toţii mai
degrabă preocupaţi să îşi asigure indemnizaţii grase, nu au tăria de a spune gata, aşa nu se mai poate!
S-a ajuns până acolo încât pe un
forum al unui săptămânal local una dintre prorectoriţe ne îndeamnă iresponsabil
la solidaritate şi la încredere în „colegii noştri”. Cu şpăgarii şi traficanţii de influenţă! Regret, eu nu mă simt
coleg nici cu ea şi nici cu ei.
Ce mai tura-vura, impostura se exercită la Oradea în toată splendoarea ei, se lăfăie în voie la cel mai înalt nivel. Un veritabil blestem pare să se fi abătut asupra instituţiei care nu scapă de imaginea şi moştenirea pernicioase ale pretinsului ei fondator pe bani publici. Mai poţi să spui ceva când fiul respectivului fondator, acuzat public că ar fi contribuit vârtos la eliberarea de diplome false, scăpat de răspundere juridică prin amânări de procese abil „planificate” a fost numit de acelaşi rector decanul Facultăţii pe care în urmă cu câţiva ani el, fratele şi tatăl lor au târât-o într-un imens scandal, de amploare internaţională? Scandal al cărui decont nu s-a încheiat încă. Cu astfel de inşi să fiu e solidar, ne-stimată doamnă prorector? Niciodată! Fie şi numai pentru acest apel la solidaritate ar trebui să aveţi onoarea de a demisiona urgent, la fel cum ar trebui să plece din funcţii mulţi dintre prorectori, decani şi senatori! Desigur, în frunte cu rectorul care a târât într-un nou scandal Universitatea din Oradea.
Odată legea
deocheată aprobată, actualul CNATDCU va deveni perfect inutil. Drept pentru
care sunt gata să pariez că mulţi dintre componenţii lui de azi vor prefera să se
retragă. Mandatul ministrului Educaţiei, dl. Mircea Dumitru, odată încheiat, în
locul lui va veni cine ştie ce ambuscat politic. Care va şterge cu buretele tot
ceea ce a făcut bun actualul ministru în operaţiunea de igienizare a vieţii
universitare.
Iar dacă respectivul ambuscat va
fi din nou toxicul personaj pe nume
Ecaterina Andronescu plagiatorii vor zburda în voie. Sunt convins că prima decizie a doamnei posibil viitor ministru va avea
în vedere reconferirea titlului de doctor plagiatorului Victor Viorel Ponta.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
7 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
# Mircea Morariu E vremea lichelelor domnule Morariu ...
Mircea, nu e nimic de mirare aici. Căci cei ce beneficiază de doctorate plagiate (și care nu vor să-și taie singuri craca de sub picioare) sunt în primul rând oamenii politici (pardon: politicienii, că oameni politici autentici nu prea avem). (Cum știi prea bine, printre universitari această practică e mai puțin răspândită).)
Poate ca o reactie mai vehementa a profesorilor cu doctorate adevarate ar avea sanse sa-i mai intimideze pe plagiatori.
Da, ideea nu e rea. Aș semna și eu o petiție, ceva. din păcate, ca pensionar, nu mai am „greutatea” dinainte; acțiunea ar trebui să pornească de la profesori universitari încă în funcție.
Sa fim totusi obiectivi, nici pina acum CNATDCU n-a prea avut nici un rol. Era plin de copiisti si pe acolo. La UEFISCU-CNCSIS, nu mai vorbim despre distribuirea fondurilor de cercetare in model cooperativa/roata tiganului unor ilustre nulitati de prin diverse asa-zise universitati. De, fii/ficele, nepotii/nepoatele, finii si finutele trebuie sa promoveze, sa-si faca dosaru' de conf de prof de la caz la caz. Si atunci, cutare-l aproba pe fiul lui cutarescu, cutarescu-l aproba pe fiul lui cutarica si cutarica il aproba pe fiul lui cutare; si s-a inchis cercul, toata lumea-i multumita promovata si imposture se perpetueaza.
Vezi toate comentariile (7)