Universitar

articolul anterior articolul urmator

MCI împarte ovăzul celor 1600 de gâşte producătoare de ouă poleite din cercetarea românească

1
25 Jul 2018 12:44:54
Ad Astra

România are 1.636 infrastructuri de cercetare, ce includ 22.625 echipamente, conform site-ului guvernamental (în 24 iulie, a.c.) Nu ştie nimeni care este gradul de utilizare al acestora, rezultatele pe care le-au produs, care sunt cercetătorii performanţi ce le operează şi care dintre ei taie frunză la câini folosind un microtom, de exemplu.

Cu toate acestea, Ministerul Cercetării şi Inovării (MCI) este gata să împartă peste 500 milioane lei pentru „dezvoltarea sistemului naţional de cercetare-dezvoltare”, subprogramul „Performanţă instituţională”. Cine va lua banii aceştia? Cine treb... Pardon, acele instituţii publice considerate „performante”, după criteriile stabilite aici. Intuim că în această categorie vor apărea Univ. din Galaţi, Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca etc. (pont: a se vedea de unde provin ultimii 3 miniştri de la cârma cercetării).

Să punem cele 500 milioane lei în perspectiva bugetului anual al MCI, care se situează constant sub 2 miliarde lei, cu 1.600 milioane lei pentru anul în curs, repartizaţi astfel, conform filei de buget:

Competiţia prezentă se înscrie în „felia” galbenă. Dar dacă tot am ajuns aici, să vă spunem şi că „felia” verde hrăneşte gurile celor aproximativ 45 de Institute Naţionale de Cercetare Dezvoltare, despre care tot predicăm că nu au fost evaluate decât în 2011/2012 (pentru prima dată cu experţi internaţionali) şi acum funcţionează în baza rapoartelor expirate şi pline de praf de atunci. „Felia” azurie merge spre proiectele pentru care nu de mult MCI căuta disperat evaluatori ce să muncească pro bono pentru evaluarea lor (ce trebuia făcută anul trecut, când ministerul nu a fost în stare să-şi cheltuie toţi banii, executând doar 81% din cât i s-a dat de la buget). 

O altă perspectivă este cea a procentului din PIB (ca alocări bugetare din surse guvernamentale) pe care România îl alocă cercetării, adică cel mai mic la nivelul UE, de 3x mai mic decât media la nivelul uniunii, la concurenţă cu Cipru şi Bulgaria; mai nou, sub „domnia” lui Viktor Orban, şi vecinii maghiari se pregătesc să joace remi la aceeaşi masă cu noi (vezi Worrying changes in Hungary pentru detalii).

Revenind la oile noastre: 

MCI porneşte această competiţie de proiecte naţionale în luna iulie, când până şi cercetătorii mai ies din laboratoare şi se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămaşi pe baricade (sau întorşi din concediu) li se dau două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituţională în valoare de 8 milioane lei. Deci 8 milioane lei de pus pe hârtie, coerent şi cu potenţial maxim de valorificare a banului public, în DOUĂ săptămâni, să ne înţelegem.

Anul trecut, la fel: 436 milioane lei total pentru competiţia „Proiecte de dezvoltare instituțională - Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI” (PCCDI), maxim 7,5 milioane per proiect, termen de depunere ceva mai mare, e drept, o lună şi un pic (cea mai mare parte în august). Despre asta am mai scris însă. 

În Pachetul de informaţii al prezentei competiţii se trâmbiţează la capitolul „Scop” aşa: susținerea proiectelor de dezvoltare instituțională pentru instituțiile de învățământ superior de stat acreditate și institutele de cercetare dezvoltare din România certificate, în vederea creșterii capacității și performanței instituționale, pentru a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare, prin concentrarea resurselor spre organizaţiile de cercetare publice. 

Aşadar să creştem capacitatea şi performanţa instituţională! În raport la ce? Păi la ce avem în prezent în acele instituţii, zice MCI-ul, care enumeră şi ce-i interesează din ograda fiecăreia. Astfel, în viziunea MCI îţi demonstrezi performanţa instituţională prin:

  • Premii ale Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România– ştiţi voi, aia în care primesc indemnizaţie de academician din banii noştri Ecaterina Andronescu, Ion Iliescu, Teodor Meleşcanu, foşti şi actuali parlamentari iubiţi. Detalii aici. Fostului preşedinte Emil Constantinescu se pare că nu i s-a dat loc, dar i s-a dat Institutul Levantului. Sau poate o fi şi el membru... Dacă aveţi nervi să navigaţi pe pagina AOSR, poate ne ziceţi şi nouă – cu mulţumiri anticipate.

  • Premiile AOSR sunt puse în aceeaşi oală cu cele ale Academiei Române şi Academiilor de Ramură. Multe piţule nu dăm nici pe Premiile Academiei Române, dar totuşi ... Nu contează cine a dat premiul, la kilogram să tragă, că putem ierarhiza instituţiile performante, nu uitaţi!

  • Premii internaţionale câştigate în sistem competitiv. Şi aici unitatea de măsură e KILOGRAMUL. Premiile de la Geneva, despre care am mai vorbit, pot fi basculate aici!

  • Câte kilograme de maculatură a produs instituţia în ultimii 4 ani, ca medie aritmetică. Adică nu contează că rezultatele cercetării au fost publicate sub forma unor articole ştiinţifice în reviste precum Nature, Science ş.a.m.d., ce contează e NUMĂRUL. Formula AS nu o includem la reviste eligibile?

Aşadar, cantitate nu calitate! 

Nu ne este clar dacă la nivelul MCI s-a auzit de raportare la numărul de cercetători ai unei instituţii. Adică produci kilograme de ce vrei tu, şi eşti performant, dar nu ar trebui să le ponderezi cu mărimea sursei ce le generează? E tot una dacă ai un Nobel la 100 de cercetători sau unul la 1.000?!

De asemenea, în cele DOUĂ săptămâni rezervate depunerii propunerilor de proiecte, trebuie redactat şi Planul de Dezvoltare Instituţională 2018-„20.20”. Dacă se întâmplă ca cel vechi să-ţi fi expirat sau să fie aproape de expirare, ai noroc, dai copy/paste din cel nou. Dacă e valabil şi pe 2019, când ar trebui să tragi linie şi să vezi cum mergi mai departe, ghinion, îl faci acum, cum poţi, dar să-ţi iasă maxim 10 pagini A4, Times New Roman 11, spațiere la un rând.

La capitolul 3.2 din Pachetul de informaţii al competiţiei cititorul va găsi criteriile de evaluare ale propunerilor de proiecte, defalcate pe ţâşpe categorii. Atâta doar că nu scrie nicăieri CÂT reprezintă acestea din nota finală. Cu alte cuvinte, categoria Premii Nobel (totale, nu la suta sau mia de cercetători) poate avea o pondere de 10% din nota finală, în timp ce Premiile de la Geneva vor avea 20%; asta va decide expertul evaluator. 

Pentru „a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare” se va apela la savanţi de renume mondial (laureaţii Premiilor Nobel vor fi menajaţi pentru această competiţie – vezi detalii aici), care vor evalua propunerile, cântând în struna MCI (a.k.a., Înalta Poartă). Astfel, cele 500 de milioane ale contribuabilului român se vor sifona unde treb... La naiba! Tot completează auto-correct-ul ăsta! Am vrut să zicem că cele 500 de milioane vor fi distribuite corect, spre instituţiile publice performante, fie ele universităţi de pe malul Dunării sau din codrii Bucovinei, fie institute naţionale „laser, frate!”, sau poate Institutul Levantului. Le urăm succes tuturor!

La final, să vă spunem şi propunerea noastră pentru „a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare”:La cum arată cele două figuri de mai sus România nu prea îşi permite să prade ovăzul pe gâşte. Iar 500 milioane lei reprezintă mult „ovăz”. 

Să dăm deci cele 500 milioane lei instituţiilor publice din România, sub forma unei competiţii naţionale, obligâdu-le să dezvolte din aceşti bani grupuri de cercetare competitive. Cum? Cerându-le să recruteze cercetători (români sau nu) de top în plan internaţional cărora să le ofere granturi de 8 milioane lei (cât e gata MCI să dea prin prezenta competiţie), coroborat cu facilităţi de (re)inserţie în mediul academic românesc pentru aceştia, inclusiv contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. A se vedea pentru referinţă programul „1000 de talente” (Thousand Talents Plan) prin care China şi-a readus practic acasă o bună parte din cercetătorii şcoliţi la marile universităţi americane, dar a atras şi cercetători de altă naţionalitate. Pentru ca un cercetător să fie eligibil trebuie să nu fi fost angajat în România în ultimii trei ani.

Cele 500 de milioane ar ajunge pentru mai bine de 60 de astfel de granturi. Un bun punct de pornire pentru recrutarea celor 60 de cercetători ar fi pagina Premiilor Ad Astra pentru excelenţă în cercetare ajunsă la a III-a ediţie. Cele 60 de grupuri de cercetare nou create s-ar încadra perfect în scopul programului de stimulare a performanţei instituţionale. Ar fi şi un criteriu pentru a ierarhiza instituţiile publice de CDI din România, în funcţie de cât sunt de atractive pentru personal înalt calificat. Sau pentru MCI sunt mai importante în întocmirea ierarhiei premiile Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi medaliile de la Salonul de la Geneva?

Articol semnat de Octavian Micu, Mihai Miclăuş şi Lucian Ancu şi publicat pe blogul lor comun Doi Mici şi un Anc.


Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de  zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.


*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

pathfinder
27.07.2018, 11:34:26

"România are 1.636 infrastructuri de cercetare..." Si ce dracu' cerceteaza astia? N-am auzit de nici un patent sau inventie romaneasca care sa ajunga in economie...

Modifică Setările