Prima zi la facultate

Plagiatul nu este o problemă. Cu greu se va dovedi. Domnului ex-prim ministru i-au trebuit vreo trei ani, şi câteva comisii reînfiinţate, deci nu vă faceţi griji.

Sâmbătă, George, fost elev din provincie, ajunge în Bucureşti, entuziasmat şi dornic de un nou început, de a studia la celebra Universitate. Ne întâlnim la Sala Palatului, intrăm la târgul de universităţi, observăm cum mii de tineri ce şedeau cuminte la coadă vor să părăsească ţara (veniseră cu zeci de autocare de la sute de km depărtare cu profesori şi părinţi), bem o cafea la Humanitas, discutăm, vedem expoziţia Romania în marele război mondial de la muzeul naţional şi tragem o tură de centrul vechi după ne holbarăm cum jandarmii păzeau pe Calea Victoriei nişte pensionare ce aşteptau la moaştele Sfântului Ciprian sau ceva de genu. Ce a ajuns şi Jandarmeria Romană, îmi zice la cheremul popilor! Doamna de la colţ care vindea busuioc ne anunţă că Sfântul nu e nou că e mereu în biserică doar că azi l-a scos în curte. În fine…

Îl întreb pe tânărul proaspăt student de anul I despre facultate, de deschiderea anului, cursuri, program, profesori, îi cer detalii, îi evaluez entuziasmul, îi dau sfaturi, etc. Nu are nicio informaţie. Intră de faţă cu mine pe telefon, pe saitul facultăţii şi nu găseşte nicio îndrumare. Adică, luni începea facultatea şi nu primise nicio înştiinţare din partea secretariatului, niciun mesaj de bunvenit din partea decanului către studenţii de anul I, niciun orar, nicio convocare, nimic. Respect, ce să zic. În 2016. Îmi reamintesc că suntem în Romania şi educaţia încă nu este o prioritate. O să vadă el luni unde merge.

Deschiderea

Într-o aulă comunistă plină de studenţi şi profesori, în faţă pe un podium ridicat mult deasupra sutelor de studenţi curioşi, Rectorul, îşi începe discursul. Spre deosebire de ce eram obişnuiţi, de discursuri pompoase, egocentrice, lăudăroase, autosuficiente, lungi şi plictisitoare, Rectorul acesta este scurt şi sincer: Stimaţi studenţi, v-au trimis părinţii voştri la universitate care reprezintă un mediu academic superior ce pregăteşte viitorul intelectualităţii din Romania. Voi tocmai aţi depăşit treapta liceului, adică acel „Sistem preuniversitar neadaptat, foarte prost orientat ce trebuie reconstruit din temelii”, ca să-l citez pe domnul Preşedinte din discursul de la Timişoara, că aşa e bine. Voi fi scurt, sincer şi voi puncta ce doresc să vă transmit la început de an:

1. Din păcate nici în acest an nu am primit şi nici nu am găsit fonduri suficiente pentru reparaţii la săli, laboratoare, scări şi zugrăveală. Băile sunt aceleaşi ca acum 20 de ani, aveţi grijă, apa nu este potabilă, repet nu beţi apă din wc şi vă rog, dacă vreţi, să vă aduceţi săpun lichid şi hărtie igienică de acasă, pentru că noi nu putem oferi aşa ceva la mii de studenţi. Nu ne permitem!

2. Facultatea noastră de Chimie nu are laboratoare aşa cum scrie pe pagina de internet, nici cea de Fizică şi nici cea de Psihologie, pentru că nu avem fonduri de investiţii în materiale şi aparatura necesară. Ne-ar trebui vreo 8-9 milioande de euro. Imposibil. De 10 ani tot cerem la Guvern şi tot aplicăm pe proiecte europene. Nu am atins încă punctajul necesar. Sperăm anul acesta. De fapt nu se face niciun fel de cercetare nici la noi, nici în toată Romania. Vă jur. Conform Eurostat, Romania, este pe ultimul loc în UE la ponderea cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în PIB adică doar 0,38%. Asta e! Dar avem biblioteci! Şi încă folosim tabla şi creta, să vă amintiţi de liceu! Creta este sfantă! (rîde).

3. Practica în mediul privat este obligatorie dar de multă ori ne mulţumim cu o adeverinţă care ştim şi noi că este obţinută contra cost şi nimeni de fapt nu-şi pierde zile întregi cu practica.

4. Universitatea noastră este prima din oraş, pentru că este cea mai veche, dar este pe locul 5/53, subliniez, din ţară şi nici măcar în primele 500 din lume. Noi, dragii mei, alături de Iaşi, Cluj şi Timişoara suntem la categoria 700+. Asta să ştiţi despre ce e vorba!

5. Din păcate pentru noi, aproximativ 30% dintre voi, studenţi de anul I, veţi abandona studiile în primele două luni din acest an, dezamăgiţi de ceea ce veţi găsi, amăgindu-vă, înşelându-vă speranţele şi vă veţi reorienta. La finalul primului an, după sesiune alţi 20% vor abandona picând examenele, pentru ca după cei trei ani de facultate doar 40% din cei admişi în anul întâi să reuşească să-şi obţină licenţa. 75% dintre absolvenţii noştri intră în şomaj imediat după sesiunea din vară din anul trei. Dar atenţie, doar 6 luni puteţi primi 250 ron. Atât! Pe urmă la muncă!

6. Statisticile din ultimii ani şi evaluările ARACIS ne arată că în primii 5 ani de la absolvire doar 20% dintre absolvenţii noştri reuşesesc să se angajeze în domeniu. Încă păstrăm legătura, cu alumni, adică cu absolvenţii care au emigrat în Europa optând pentru o muncă necalificată. Dacă vă interesează, vă trimitem adresele lor. Câştigă bine mai ales vara!

7. Avem studii care arată că 57.2% dintre studenţii români îşi doresc să lucreze într-o corporaţie mare. Mulţi visează, dar maxim 15% dintre cei de la Automatică (sunt mai norocoşi), cât despre cei de la Litere nici pomeneală. Cifra aceasta nu a fost atinsă niciodată de când sunt eu Rector aici. Adică în ultimii 15 ani. Sunt deja la cel de-al patrulea mandat. Şi colegii profesori, decani încă mă vor, nu-i aşa? Doar eu sunt tatăl lor.

8. Nu vă fie teamă de licenţă, vă zic de pe acum, domnul conferenţiar Ionescu este cel care vă poate ajuta cu procurarea acestora. Costurile încep de la 400 la 1200 de euro în funcţie de notele pe care le doriţi. Vrei notă mare, plăteşti mai mult. El deţine cateva zeci de licenţe, pe mai multe domenii, la el acasă, din anii trecuţi pe care le poate uşor modifica: titlul, concluziile şi ceva metodologie. Tot noi vom fi în comisie. Se rezolvă.

9. Doamna Georgescu este decanul facultăţii de Drept. Cei de la Drept o veţi întâlni astăzi! Nu este o coincidenţă de nume. Este soţia mea. A doua. Şeful de departament de la Stiinţe Economice, domnul Georgescu jr este de fapt fiul meu. Ştiu că nu ştiaţi! Soţia lui este lector la aceeaşi facultate, fată deşteaptă. Cealaltă fiică a mea, mai mare cu 7 ani, este conducătoare de doctorat şi din primăvară, Doamne ajută, va fi profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice. Şi ea a studiat la Paris! Am vorbit deja cu domnul decan. Şi aşa va fi pentru că eu l-am numit decan, eu l-am susţinut, eu i-am făcut lobby, pentru el m-am zbătut atâta şi îmi este dator vândut. Deci orice probleme aveţi, orice, le putem rezolva în familia noastră, a universităţii.

10. La secretariat lucrurile merg mai greu. Secretarele sunt din vechea generaţie. Dar sunt bune! Chiar dacă vă alungă, vă închid uşa în nas sau ţipă la voi, nu vă speriaţi, cu răbdare, cu o pungă de cafea şi o ciocolată la cutie sau un buchet de flori galbene şi dacă achitaţi toate taxele la timp veţi primi adeverinţele solicitate. Doamna secretară şefă este vecina surorii mele mai mari de la ţară şi soţul dânsei este şoferul meu personal. Deci se rezolvă.

11. Ce trebuie să reţineţi este că banii voştri contează. Noi nu ne permitem să nu ajutăm studentul mai ales dacă este la cu taxă. Noi trăim în facultatea asta în funcţie de câţi studenţi avem. Reexaminările se pot da de 4-6 ori. Se iau în final. Trebuie doar să fiţi prezenţi. Deci chiar dacă vedeţi camere video pe pereţi, ele nu funcţionează şi nici aparatele de bruiaj. Mesajele sunt doar să vă descurajeze să copiaţi.

12. Plagiatul nu este o problemă. Cu greu se va dovedi. Domnului ex-prim ministru i-a trebuit vreo trei ani, şi câteva comisii reînfiinţate, deci nu vă faceţi griji. Dintre colegii mei decani, toţi şi-au plagiat lucrările de doctorat şi încă nu i-a depistat de atâţia ani. Păi erau alte legi pe vremea lor, nu ca acum cu note de subsol şi d-astea. Dar credem că situaţia politică le va fi favorabilă imediat după alegeri. Şi desigur au sprijinul şi acoperirea mea deplină.

13. Dragi studenţi, Vă anunţăm că anul acesta nu am făcut deratizare în căminele de la Politehnică. De fapt aţi şi văzut cei care v-aţi cazat deja săptămâna trecută. Deci fiecare pe proprie răspundere. Saltelele sunt murdare, băile nu funcţionează, trebuie zugrăvit, aveţi timp în această săptămână. Dacă daţi cu var pe hol şi mai bine. Ne ajutaţi şi pe noi. Vă zic, alungaţi gândacii acum La iarnă pe frig nu vor veni. Veţi vedea câţiva lipiţi sub pat. Fiecare îşi face curat în camera lui. Iar dacă totuşi sunteţi nemulţumiţi, daţi o atenţie domnului administrator şi puteţi să vă vindeţi locul din cămin. Maxim 300 de euro pe cameră. Nu fiţi fraieri. Banii se fac greu în Romania.

14. Mâncarea la cantină este bună în zilele de sărbătoare (nu am avut multe reclamaţii) dar este şi ieftină, nu aveţi ce să vă plângeţi. E mai bună ca la voi acasă! Şi pâinea este foarte mare, livrată de la firma cumnatului meu! Dacă ajungeţi după ora trei s-ar putea să nu mai găsiţi tot ce scrie pe meniu, deci nu staţi prea mult la cursuri.

15. Ceea ce scrie în orar, că faceţi cursurile cu profesorii universitari, cu doamnele şi domnii decani, cu domnii prorectori, vă zic de pe acum, nu este adevărat. Fiecare profesor are asistentul lui, cu ei veţi face toate cursurile şi laboratoarele şi tot cu ei veţi susţine şi examenele. Sunt tineri serioşi, muncitori şi prost plătiţi. Dar asta e. Profesorii noştri sunt personalităţi importante, unii parlamentari, deci nu se vor deranja să predea cursuri obositoare unor puştani de 19 ani. Să fim serioşi! Dar pentru acreditare, vă zic, a dat bine la punctaj să avem asemenea somităţi în consiliul facultăţii şi în comitetele ştiinţifice.

16. Aţi citit în broşură că avem parteneriate internaţionale, burse Erasmus în străinătate în 12 ţări. Da aşa este. Cu o mică precizare. În realitate avem parteneriate funcţionale doar cu patru universităţi şi studenţii noştri pot merge în două ţări. Recomandăm Cehia, viaţa nu este atat de scumpă, şi Ungaria, aici langă noi.

17. Să nu-mi spuneţi că nu v-am anunţat. Hai, eu vă dau acum liber! Mergeţi la o pizza sau un fast-food! Săptămâna viitoare la cursuri. Dacă se ţin, că încă nu am făcut tot orarul şi mulţi dintre colegi încă mai au concedii în străinătate.nimeni nu vine din prima săptămână. Vedem. Zilele acestea am zis să fie mai lejer.

18. Şi încă ceva, dacă vedeţi că profesorul nu ajunge într-o oră, mai aşteptaţi, ştiţi traficul în Bucureşti, plus că toţi colegii mei au afaceri personale, nu trăiesc din leafa de profesor. Dacă nu ajung nici după două ore, înseamnă că nu se ţine cursul. Noi spunem că se recuperează, dar nu este adevărat. Ar fi culmea. Mult succes!

De fapt, un astfel de discurs sincer nu a existat în nicio universitate din Romania şi nici nu va exista vreodată cu toate că mare parte din afirmaţiile de mai sus nu sunt diferite de realitate, sunt bazate pe dovezi, aşa cum puteţi observa din linkurile ataşate. Cât de trist să vinzi iluzii unor tineri de 18 ani!