Universitarii şi Penalii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Prin natura lui, omul face orice pentru a scăpă, a eluda anumite norme morale, de a-şi atinge obiectivul. Iar obiectivul pentru oamenii care, chiar dacă au educaţie, nu au caracter se regăseşte în sintagma „Scopul scuză mijloacele“!

Într-o perioadă când se vorbeşte de scoaterea din programa şcolară a limbii latine, a reducerii orelor de istorie, limba română şi geografie aflăm că o adunătură de profesori universitari, din păcate de la aproape toate universităţile noastre, au girat pentru puşcăriaşii cu bani! Cu alte cuvinte, s-au prostituat intelectual! Au mai făcut şi ei nişte bani!

Am ajuns ţara în care orice adevăr nu mai surprinde. Am ajuns ţara în care conştientizăm evidenţa, dar o ignorăm. Aşa s-a ajuns ca la peste 25 de ani de la Revoluţie să privim meseria de dascăl ca o meserie oarecare. Ca şi cum un profesor trebuie doar să ştie ce predă, sau aproximativ să mimeze că ştie.

Contează moralitatea unui dascăl? Poate fi un profesor complet dacă nu întruneşte mai multe calităţi printre care pe lângă titlul trecut în dreptul numelui său să fie sau să tindă să fie un bun pedagog, un exemplu pentru elevii sau studenţii săi, o preocupare constantă pentru dobândirea cunoştinţelor de către grupul căruia îi vorbeşte, respectul adresat celora cărora i se adresează, obiectivitatea sa, etc.

Cu siguranţă, un profesor în adevăratul sens al cuvântului trebuie să fie un om dedicat. Un om preocupat de ştiinţă, un bun comunicator, un om care să lase ceva în urma sa. Câţi dintre noi nu am fost atraşi către anumite materii de către profesorii noştrii? Profesorii ne-au influenţat gândirea, ne-au influenţat alegerile, şi pentru noi, cei care am ales să devenim profesori, ne dorim să călcăm pe urmele lor. Azi când cei care se vând, care încropesc părţi de referate pentru a le aduna într-o lucrare cu siguranţă că nu ştiu de exemplu că Nicolae Iorga chiar când era prim ministru venea la cursuri. Sau Gheorghe Brătianu şi mulţi alţii. Pentru că, dincolo de activitatea politică, oamenii aveau o meserie. Se respectau în primul rând pe ei. Altfel se ajunge ca relaţia dintre profesor şi student să aibă alte conotaţii.

Cei care au intrat în închisori nu pot fi bănuiţi de moralitate şi integritate. Aşa că, nu au avut nici o mustrare de conştiinţă în a căuta profesori pentru a le scrie cărţile. Legal, sistemul le permite. Tot aşa cum Parlamentul tolerează legea, condamnaţii sunt îndemnaţi să cumpere cărţi gata scrise. Aşa că nu este ilegal de a scrie o carte pentru un altul, fie el şi infractor. Doctori pe munca altora au ajuns şi politicienii. Am ajuns să avem prim ministru, miniştri care au copiat de la alţii. Unii, în baza titlurilor au ajuns să coordoneze la rândul lor activitatea altor colegi de partid. Educaţia, este sistemul cel mai vitregit.

Sfidarea este apocaliptică în cazul celor arestaţi din afaceri cu fotbalul. Toţi am auzit de-a lungul timpului cum chinuie gramatica limbii române. Unii dintre ei probabil nu au nici studii superioare dar sistemul le permite să scrie cărţi ştiinţifice.

Trist pentru societate. Pentru exemplul negativ care ne este dat. Orice profesor, chiar şi cei care s-au şi se prostituează intelectual ştiu că o carte nu se scrie în câteva zile. Cu toate acestea, după lege, se pare că se poate.

Cum se poate afişa un profesor universitar în faţa studenţilor săi, când aceştia ştiu că El a ajutat puşcăriaşi să se elibereze mai devreme. Că El, profesorul a minţit că doar a coordonat lucrările ştiinţifice şi că nu ar avea nicio contribuţie. Cum poate fi un exemplu pentru studenţi unul care a făcut fals în acte prin garantarea cu semnătura proprie că deţinutul de care s-a ocupat şi-a scris cartea/cărţile, unul care pactizează cu infractorii iar apoi vine la catedră şi predă lecţii despre moralitate şi justiţie.

Chiar şi capete bisericeşti importante au fraternizat cu infractorii tot în schimbul avantajelor pecuniare. Spre exemplu ÎPS Teodosie, mitropolitul care a trecut şi pe la DNA, de-a lungul timpului. Cu domnia sa, m-am întâlnit în 2004 la o conferinţă despre Dialog şi Toleranţă, organizată la Mardin, Turcia. Erau prezenţi lideri religioşi de la Vatican, Istanbul, Israel, lumea islamică. Din România ÎPS Teodosie.

În scurtul dialog avut, mi-a zis că profetul Mohammed era creştin, a fost înlăturat din comunitate şi apoi a înfiinţat o religie, islamul. Observând că nu sunt de acord cu domnia sa, m-a invitat la Constanţa să-mi arate documente. Curios, am fost la Constanţa, dar nu am mai fost primit. Dincolo de experienţa personală, nu te prezinţi la o Conferinţă despre Dialog şi Toleranţă cu asemenea idei absurde.

Dan Dungaciu, Dan Pavel sau „procurorul obiectiv” al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 sunt doar câţiva dintre „oamenii de ştiinţă” care au pactizat şi ei cu infractorii. Aşa cum se spune, banii nu au miros!

Aceşti profesori deontologi ar trebui reevaluaţi şi coordonaţi către meserii cu aptitudinile lor. Poate reprezenta acesta un pas pentru o anumită curăţare a sistemului universitar. M-aş fi aşteptat ca cel puţin Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Bucureşti sau cea din Iaşi, prin reprezentanţii săi, să ne comunice ceva. Sau cel puţin să ofere scuze. Pare fi un caz pentru Comisiile de Etică, înfiinţate tocmai pentru astfel de derapaje.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite