Universitar

articolul anterior articolul urmator

Universitatea pe care ai făcut-o îţi atârnă de coadă toată viaţa

17
20 Jul 2020 10:41:26
George Butunoiu

Pe la începutul carierei, acum nenumăraţi ani, aveam de făcut multe recrutări pentru o foarte cunoscută companie multinaţională care cumpărase nişte fabrici şi se instala în România.

Până să încep, m-au chemat să stau vreo două săptămâni în ţara lor, în departamentul de HR de la sediul central, unde au aveau şi una dintre fabrici. Am participat la cât de multe interviuri am putut, la toate nivelurile. Toate mi-au rămas în minte, dar câteva scene mai cu tâlc, în mod deosebit.

La ei, fiecare departament avea propriile proceduri de recrutare. Cei din producţie recrutau cam cincizeci de tineri ingineri pe an, şi luau absolvenţi doar de la patru universităţi tehnice din Germania, primele din clasament. Nu luau în calcul şi nu păstrau niciun CV de la absolvenţii celorlalte universităţi, acelea ajungeau direct la coş. La fel şi cele de la candidaţi absolvenţi ai universităţilor din străinătate, adică din afară Germaniei, fie ei germani sau negermani.

De zeci de ani făceau astfel, găseau întotdeauna ce căutau şi nu aveau motive să schimbe ceva doar de dragul explorării. Aveau, însă, un serviciu distinct în departamentul de recrutare, la nivel central, care se ocupa de recrutarea talentelor excepţionale la nivelurile de începători şi middle, cu sisteme şi proceduri foarte diferite de ale celorlalţi. Aşa că aveai, totuşi, o şansă să ajungi la ei dacă veneai din străinătate sau de la altă universitate decât cele patru, însă trebuia să demonstrezi tu mai întâi că eşti cu totul deosebit ca să ajungi la ei la interviu, şi nu invers, să aibă recrutorul revelaţia geniului tău abia când te vede. Recrutorii lor ştiau dinainte când urmau să întâlnească un geniu…

Interesant a fost şi că se intervievau foarte puţini candidaţi, dacă e să măsurăm cu volumele din România, de pildă. Selecţia pe CV-uri era foarte riguroasă, orice detaliu era luat în calcul, şi câteva virgule puse greşit te puteau scoate repede din teancul « corect ». Aşa că, dacă erai invitat la interviu, aveai deja şanse mai mari de 50% să fii angajat.

La fel de interesantă a fost şi chestiunea salariului. Am fost foarte surprins când, la sfârşitul primului interviu la care am asistat, recrutorul se ridică, îi mulţumeşte candidatului, îi spune că va fi angajat şi îi strânge mâna. Candidatul emoţionat mulţumeşte şi el, i se spune ce trebuie să facă pentru hârtii şi apoi pleacă. Dar nu v-am auzit deloc vorbind despre salariu – întreb eu cu mare mirare. Păi ce să vorbim? Se ştie deja! Pentru fiecare universitate se ştie exact cu ce salariu sunt angajaţi absolvenţii lor, până la ultima marca. Pentru primii cei mai buni 10% din serie, pentru următorii 10-40% şi pentru ceilalţi. Poate doar cu şefii de promoţie să discuţi separat salariul, însă nici cu aceia întotdeauna.

Asta a fost o paranteză lungă ca să le reamintesc unora cum se fac recrutările în realitate, nu cum îşi imaginează ei când citesc articole inspiraţionale. Am pus zilele trecute o mică notă pe Internet, spunându-le cititorilor să fie atenţi că universitatea la care mergi contează cel mai mult, şi nu facultatea. Universitatea te trage în sus sau îţi atârnă de coadă. În lumea bună, cel puţin, eşti absolvent al universităţii cutare sau cutare, cu mult înainte de a observa cineva că ai făcut o facultate de economie, de drept, de ştiinţe sociale sau de biologie. Toate marile clasamente se fac pe universităţi, desigur, aţi văzut vreunul făcut doar pe facultăţi?

Dar, aşa cum mă aşteptam, mica mea remarcă a declanşat un val de indignare şi de comentarii, în care nu cred că a fost o singură frază care să nu fi avut de cel puţin de două ori cuvântul „discriminare“…

Nu vă amăgiţi singuri, duşi de valul discursului egalitarist, din care fiecare înţelege doar ce-i convine lui. Angajatorii şi recrutorii cu experienţă ştiu foarte bine cum sunt studenţii de la diverse universităţi şi au profiluri destul de bine conturate ale absolvenţilor, inclusiv pe niveluri: primii 10%, următorii 10-30% etc. Excepţiile sunt rare. Într-atât de rare, încât marile corporaţii fac oferte de angajare unor studenţi cu mult timp înainte de absolvire, uneori chiar fără să-i fi întâlnit vreodată faţă în faţă.

Sigur, în România profilurile absolvenţilor sunt mult mai puţin clare decât în lumea occidentală cu care ne place să ne comparăm, însă şi aici funcţionează destul de bine şi confirmările sunt fără echivoc. Aşa că gândiţi-vă de două ori când vă înscrieţi la facultate, să nu puneţi pe GPS, din greşeală, adresa altei universităţi…

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

17 Comentarii

mache
20.07.2020, 12:40:49

poate pricep ceva si absolventii din Romania care fac cate o facultate de 2 lei prin provincie si se vaita ca nu-i angajeaza nimeni. si diversii romani care spera ca-i angajeaza cineva prin strainatate pe alte joburi decat cele refuzate de ai lor. sigur sa sunt si exceptii ale celor care deja au confirmat prin romania la multinationale.

+5 (5 voturi)
Sorin Ionascu
20.07.2020, 16:05:28

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care incepe la scoala primara. In tarile dezvoltate se stie foarte bine ce nivel general are fiecare unitate de invatamant si care e nivelul de pregatire al absolventilor. Selectia incepe de la scoala, cand cei mai buni elevi ajung la cele mai bune licee - ele nu primesc pe oricine. Apoi urmeaza acelasi algoritm cu universitatile - cele de top primesc doar absolventii cei mai buni de la cele mai bune licee, exceptiile sunt rare. Modul de lucru, stilul si sistemul de invatamant si de evaluare, curricula si nivelul de pregatire sunt toate cunoscute. O unitate de invatamant care a atins un anumit prestigiu va face eforturi mari sa il conserve sau chiar sa-l imbunatateasca, deci nu se face rabat la calitate. In acest mod, se stie foarte exact nivelul de pregatire al studentilor/absolventilor, in functie si de notele luate sau pozitia in clasament. In universitatile de acolo nu se arde gazul de pomana si nimeni nu si-o freaca inginereste cateva zeci de ani ca student etern (cum era vorba pe la noi: primii zece ani sunt grei, pana ajungi in anul 3), mai ales ca acolo asta se face pe bani foarte multi, bursele sunt foarte putine si se obtin/pastreaza foarte greu. Am vorbit cu oameni care au lucrat sau au tangenta cu invatamantul de acolo si toti au spus cam acelasi lucru. Studentii cei mai buni primesc oerte foarte bune inainte sa termine facultatea, cei slabuti isi cauta ei si gasesc greu. Interviul nu are atat rolul sa vada cat de pregatit este studentul, ci cat e de capabil sa "se vanda cat mai bine" si sa relationeze in cadrul companiei. Si pentru ca interviurile costa bani si timp, se fac relativ putine, principala selectie se face din CV-uri, care reflecta destul de bine si nivelul de pregatire si personalitatea candidatilor. Unele firme prefera sa mearga la sigur si sa aleaga absolventii anumitor universitati, pentru ca stiu exact cum funcioneaza si ce "marfa" gasesc. Prefera sa nu riste cu necunoscute - mai ales cum sunt cele din Europa de Est, despre care au referinte putine si nu tocmai convingatoare. In Romania exista sefi de promotie ai unor universitati renumite, care sunt mai slab pregatiti decat cei de 7-8, dar care au "sustinerea" necesara.

+5 (5 voturi)
Ludwig
20.07.2020, 18:00:00

D-le Butunoiu din pacate noi nu aveam vreo universitate in primele 500, parca era doar UBB din cluj, dar a iesit. La fel a fost si cea din IAsi acum ceva ani. Cum naiba sa te pui cu universitati celebre din west? Ce sa mai zicem ca zilele trecute o eleva sefa de promotie a fost prinsa ca a ajutat niste colegi cu fituici la examenul de bac. Desi ea initial promovase cu medie peste 9, a fost declarata respinsa ptr frauda. Un rector de la o universitate din Baia Mare-de stat, se oferea sa plateasca el taxa pentru ca studenta sa fie admisa la universitatea unde preda el... Probabil si el asa si-a luat gradele didactice...

+5 (5 voturi)
George Butunoiu
20.07.2020, 18:42:59

Da, exact asa se intampla (inca) acolo. Si da, asta aduce multe economii angajatorilor in procesul de recrutare. GB

+2 (2 voturi)
LazyBear
20.07.2020, 18:42:09

E plină țara de absolvenți de la Spiru Haret (un nume mare și inspirat, păcat că l-au terfelit prin scandaluri), care nu știu nici propriul nume să și-l scrie corect și citeț. Am văzut în acțiune câțiva ipochimeni absolvenți la sus-numita universitate, angajați toți la stat, cu pile și relații. Și ne mai mirăm de ce ne tot ducem la vale întruna...

+5 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (17)