Iulia Vântur, mărturisiri despre relaţia cu Salman Khan şi cariera din India: „Nu a fost idolul meu. L-am cunoscut din întâmplare“ VIDEO

Fosta vedetă Pro TV Iulia Vântur (38 de ani) a vorbit, într-un interviu pentru OK Magazine, despre cariera muzicală pe care şi-a construit-o în India, unde locuieşte de câţiva ani, dar şi despre relaţia cu starul de la Bollywood Salman Khan (52 de ani).

Iulia Vântur, care s-a întors în România pentru a prezenta festivalul Cerbul de Aur 2018, ce a avut loc în Braşov, a vorbit într-un interviu acordat Danei Săvuică pentru emisiunea online „E OK să fii vedetă?“ despre plecarea în India şi cum a reuşit să ajungă celebră ajutată de actorul Salman Khan, cu care vedeta are o relaţie de mai mulţi ani.  

Interviul video îl puteţi viziona aici 

Dana Săvuică: Ce a pierdut Iulia Vântur pe drumul către celebritate? Regreţi ceva? Vrei să o iei de la capăt?

Iulia Vântur: Nu, să ştii că n-am regrete, motiv pentru care, după cum vezi, încerc constant lucruri. Mi-am început cariera de prezentator de ştiri, după care am prezentat şi „Dansez pentru tine“, care a fost un show de anvergură, foarte iubit în România, despre talent, dans, poveste. Cineva acolo sus mă iubeşte şi a ştiut unde este locul meu. Am făcut lucruri care mi-au plăcut şi nu m-am oprit niciodată într-un singur loc. Eu sunt curioasă de fel şi mi-a plăcut să descopăr lucruri noi despre mine. Şi nu puteam face asta decât dacă ieşeam din zona mea de confort. 

Ce ţi-a lipsit aici în România de a trebuit să pleci tocmai în India? De ce ai ajuns până acolo?

Nu mi-a lipsit nimic. Nu m-am dus pentru că îmi lipsea ceva, m-am dus pentru că aşa am simţit în acel moment, aşa mi-a spus sufletul. 

Ai plecat singură?

Da, dar noi suntem singuri în viaţă cumva. Cineva mi-a spus chestia asta: că în viaţă venim şi plecăm singuri, de fapt. Şi chiar mă supărasem iniţial să aud asta. Sună foarte egoist, dar aşa este până la urmă. Asta înseamnă o responsabilizare a faptului că deciziile pe care le luăm ne duc într-un anumit loc, iar începutul şi finalul sunt în mâinile noastre de fapt, într-un fel sau altul. Nu mi-a lipsit absolut nimic, aveam de toate: o carieră, prieteni, familie, absolut tot. 

Îţi lipsea iubitul? Marea dragoste?

Nu, nu e vorba de asta. Că nu-ţi planifici asemenea lucruri. Şi chiar dacă o faci, ştii cum e, s-ar putea să nu-ţi iasă. Eu cred foarte mult în asta, că lucrurile se întâmplă aşa cum este cel mai bine să se întâmple. 

Crezi în karma? 

Da, cred şi în karma, cred că lucrurile pe care le faci, intenţiile pe care le ai se întorc la un moment dat. 

În România eşti vedetă în adevăratul sens al cuvântului şi aveai pe toată lumea la picioare. Te-a deranjat vreodată acest statut de vedetă, cu tot ce înseamnă el?

Da, evident că sunt momente în care…şi acum îmi aduc aminte de o vorbă spusă de altcineva, îmi povestea la un moment dat că o anumită persoană publică, nici nu contează cine, e doar aşa un exemplu, pentru că avea un program atât de încărcat, şi-a zis la un moment dat: „Doamne, dă-mi te rog o vacanţă, nu vreau să mai fac nimic, nu vreau să mai fac aşa ceva“. Ei, şi Dumnezeu i-a dat „o vacanţă“ aşa încât nu a mai muncit pentru mulţi ani de zile. Nu mai avea de muncă, de fapt. Aşa că niciodată nu e bine să te plângi că ai prea multe. 

Deci tu ţi-ai făcut bagajele şi ai plecat.  Pur şi simplu ai pus degetul pe hartă şi te-ai dus acolo. Dar îmi povesteai la telefon că ţi-ai îndeplinit visul din copilărie. Că te uitai la televizor şi trăiai prin acele personaje. 

Da. Este evident că India vine cu o fascinaţie pentru multă lume, nu doar pentru mine. În schimb, nu mi-am imaginat că voi ajunge să trăiesc acolo. Mi-am dorit să ajung în India, să o vizitez. A fost un şoc şi pentru mine, că nu m-am aşteptat ca viaţa să mi se aşeze aşa, crede-mă. 

Te-am ascultat cum cânţi, cum dansezi în limba lor şi îţi iese foarte bine. 

Îmi place muzica, îmi place dansul. Şi atunci când îţi place ceva... muzica nu are limbă. Am învăţat şi m-am bucurat de sunete până la urmă. Limba indiană e foarte diferită şi pentru mine a fost dificil de învăţat. Acum înţeleg foarte bine, dar nu am curaj să o vorbesc prea mult. 

Cum ai ajuns să-l cunoşti pe Salman Khan? Că vreau să aflu de la tine, în presă poate s-au scris multe chestii neadevărate. Ai ajuns, deci, faţă în faţă cu idolul tău, cu cel mai celebru bărbat din India.

Idolul meu? Nu, Salman Khan nu e idolul meu, în niciun caz. Dacă îţi aduci aminte de când eram copii şi ne uitam la Sandokan... El şi Raj Kapur sunt cele două nume pe care le ştiu de când eram mică. Dar n-am avut vreun vis să ajung să-l cunosc pe… nu ştiu. 

Păi şi cum s-a întâmplat? Că multă lume merge în India, pe străzi, intră în temple, îşi mai cumpără un sari din vreun magazin, dar nu se întâlneşte cu Salman Khan. 

Dar eu nici măcar nu m-am întâlnit cu el în India, ci ne-am întâlnit pe un teren neutru. Şi a fost chiar o întâmplare. Deci, aşa a fost să fie. Cunoşti unii oameni şi apar în viaţa ta pentru că aşa e să fie. 

Acum e ok? E frumos? 

Evident că suntem OK. Eu am încercat să stau departe de acest subiect pentru că ţin la intimitatea mea, plus că s-a speculat atât de mult pe acest subiect că orice aş spune se interpretează. Suntem foarte bine, evident. Ştiu că există o curiozitate cu privire la acest subiect, însă, curiozitatea mea nu merge atât de departe. 

Atunci, spune-mi altceva. În momentul în care tu eşti vedetă în România şi ajungi în altă parte, în India, eşti un om obişnuit acolo. Toată lumea te cunoaştea prin prisma lui, nu? Deci, celebritatea lui te-a ajutat foarte mult. 

Da, iniţial, lumea m-a cunoscut prin prisma lui.  

Există şi o altă persoană căreia vrei să-i mulţumeşti, care te-a ajutat să devii celebră?

Sunt foarte mulţi oameni pentru că fiecare te ajută într-un fel. Poate printr-o vorbă pe care ţi-o spune şi care te motivează în vreun fel. Printr-un gest, prin sprijin. Uite, un aport important l-a avut profesoara mea de teatru. Atunci când eram la Facultatea de Drept, pentru că eu am terminat Dreptul, care nu avea legătură cu televiziunea sau actoria. Dar am făcut eu cumva să ajung în televiziune înainte să termin facultatea, să-mi dau licenţa. 

 Mă deranja la un moment dat acel compliment: eşti frumoasă. Ştiam că sunt mai mult de atât

Părinţii nu erau de accord?

Ei voiau ca eu să am un job respectabil, care să-mi asigure o carieră serioasă, de lungă durată, să fie plătită bine. Îşi doreau ca fiica lor să aibă un traseu sigur. În schimb, când au văzut că-mi place foarte mult să lucrez în televiziune şi am multe satisfacţii, au început şi ei să fie mândri şi bucuroşi pentru ceea ce mi se întâmplă. Au renunţat apoi la celelalte gânduri. Mi-am luat şi licenţa în Drept, dar n-am făcut nimic mai departe în acest domeniu. În schimb, intrasem deja în televiziune şi mi-am văzut de drumul meu, fără să mai fiu stingherită. Dar contează foarte mult şi sprijinul unor oameni, pe lângă dorinţa de a face ceea ce-ţi place. Eu, în televiziune, atunci când începusem să prezint ştirile, eu am vorbit foarte multă vreme singură. 

Adică?

Păi nu aveam o profesoară de dicţie, care să mă înveţe, care să-mi spună „uite, asta se pronunţă aşa, trebuie să frazezi aşa“. Nu am avut un profesor de la început. Mult mai târziu, după ce am ajuns în Pro TV, am avut un profesor. Citeam de pe nişte foi cât era ziua de lungă, în schimb. Citeam texte şi încercam să mă corectez singură. Asta spuneam, dacă ai acel simţ, dacă cumva eşti făcut pentru meseria respectivă, simţi unde greşeşti şi unde trebuie să mai lucrezi. 

Spune-mi în procente cât ai mizat în televiziune şi în showbiz în general, cât ai mizat pe frumuseţea ta? 

Să ştii că mă deranja la un moment dat acel compliment: eşti frumoasă. Nu că mă deranja să aud asta, dar ştiam că eu sunt mai mult de atât, sunt mai mult decât o fată frumoasă, dar este drept că trebuie să dovedeşti asta. 

Ţi-a fost mai greu să reuşeşti din cauza asta?

Nu neapărat, nu spun că mi-a fost mai greu, dar trebuie să dovedeşti că poţi mult mai mult decât să arăţi bine, atunci când eşti o femeie care arată bine. 

Revenind la noua ta viaţă în India, totuşi te trage aţa să mai vii şi în România. 

Am făcut naveta multă vreme. Gândeşte-te că eu am stat acolo câteva luni şi-mi păstrasem proiectele din România, emisiunile pe care le-am prezentat, inclusiv „Ferma Vedetelor“. La un moment dat când a devenit foarte solicitant pentru mine, am decis să petrec mai mult timp acolo. Dar mie îmi place să muncesc, să fac lucruri frumoase. Uite, s-a întâmplat Festivalul Cerbul de Aur şi e o onoare pentru mine să prezint acest festival cu tradiţie în România. Ţin minte că atunci când eram mică, mă uitam cu drag şi abia aşteptam recitalurile din Piaţa Sfatului. 

Mai ai emoţii înainte de a urca pe o scenă?

Bineînţeles că am emoţii de fiecare dată. La fel se întâmplă şi când am spectacole în India. De exemplu, când am avut primul spectacol în faţa tuturor oamenilor din industrie, unde erau prezenţi cei mai cunoscuţi actori pe care i-am văzut eu vreodată la televizor la Bollywood, pentru că mă aflam la o gală de decernare a unor premii, şi erau acolo în faţa mea, iar eu trebuia să performez live. Am zis: „Doamne, ce face eu acum?“. Şi aveam două variante: să eşuez lamentabil şi asta e, am încercat, n-a ieşit. Ce aveam de pierdut? Decât multă ruşine de îndurat (râde). Sau puteam să fac o figură foarte bună. Şi am ales a doua variantă. Pentru că am zis că nu pot să-mi fac asta mie şi oamenilor care au crezut în mine şi care mi-au permis să ajung acolo sau m-au susţinut să ajung acolo. 

Iulia Vântur FOTO Dorin Constanda

Pe ce scenă ai evoluat pentru prima dată?

Au fost premiile Stardust, nişte premii importante la ei, şi era toată industria acolo în faţa mea. Şi ţin minte că l-am văzut şi pe Amitabh Bachchan (n.r. actor şi producător de film indian), un actor senior. Am păşit pe scenă, am avut câteva secunde emoţii, după care am început să mă distrez. Şi de fiecare dată mi se întâmplă la fel. Asta şi pentru că sunt dansatorii lângă tine şi-ţi transmit energia aia incredibilă a lor, te ajută, te susţin şi este foarte frumos. Chiar îmi place foarte mult. 

Salman Khan a fost acolo şi te-a susţinut, la primul tău show?

Da, a fost acolo şi m-a susţinut foarte mult, bineînţeles. 

Ei te-au acceptat după acel show, te-au certificat cumva? Ţi-ai câştigat locul?

Pe măsură ce am avut diverse show-uri pe scenă, diverse interacţiuni, chiar şi ca prezentator, oamenii au înţeles cine sunt eu chiar dacă ei nu ştiau că în România am avut o carieră în televiziune. Dar au înţeles apoi, pentru că lucrurile astea se văd şi se simt. Adică ei au început să o cunoască pe acea Iulia Vântur, care poate să cânte, să danseze, să prezinte. Pentru că eu sunt o femeie care poate să facă lucruri singură şi am dovedit asta în România şi peste tot.