Anul acesta împlineşti o vârstă rotundă: 40. Cum priveşti asta, te temi de trecerea timpului?

Lora: N-aş putea vreodată să mă tem de trecerea timpului. E ca şi cum te-ai teme de viaţă. E normal ca viaţa să se întâmple, iar viaţa este pe timp. Nu vreau să opresc timpul într-un punct, asta ar însemna că n-aş iubi evoluţia. Dacă timpul n-ar trece, n-am mai şti să apreciăm foarte multe lucruri. Timpul mă motivează! De când aveam 18-19 ani, abia aşteptam să am 40 de ani, să ajung să fiu una dintre femeile care aveau vârsta asta şi pe care îmi amintesc că le admiram, le vedeam frumoase, emanau feminitate şi aveau zâmbetul ăla care transmitea că ele ştiu ceva ce tu nu ştii, acel mister. Întotdeauna mi-au plăcut femeile „coapte” şi mă bucur că măcar ca cifră o să ajung şi eu acolo, că de „copt” cu adevărat nu ştiu exact când se va întâmpla, probabil că o să mai treacă timp, mai am de învăţat foarte multe.

Citeşte mai multe aici!