Mihai Bobonete: „Multă lume crede că am noroc. Fac ce-mi place şi iau şi bani pentru asta“ VIDEO

Mihai Bobonete FOTO PRO TV

„Bobiţă“ din Las Fierbinţi a povestit, într-un interviu la TVR, ce preţ plăteşte pentru celebritate, cum a ajuns în Bucureşti şi ce-i aduce fericirea, la vârsta de 40 de ani.

Mihai Bobonete este unul dintre cei mai carismatici actori din România, extrem de apreciat de public, indiferent de rolurile jucate sau de apariţiile din show-urile de stand-up comedy şi de improvizaţie.

Pe lângă carieră, Bobonete are o familie minunată şi un hobby, pescuitul, aşa că încearcă să nu stea prea multă vreme departe de luciul apei. Despre cum reuşeşte să le împace pe toate şi care a fost preţul plătit pentru succes, Mihai Bobonete a vorbit în ediţia de luni a emisiunii „Reţeaua de idoli“ , realizată de Irina Păcurariu la TVR.

„Multă lume crede că am noroc, fac ce-mi place şi iau şi bani pentru asta. Lumea nu ştie că filmăm pentru serial (n.r. Las Fierbinţi, difuzat de PRO TV) 10 luni pe an, 10 ore pe zi şi că în rest fac spectacole, pregătesc subiecte, muncesc. Îmi amintesc cum într-o seară, venisem acasă după o zi de filmări, o văd pe Maria, fii-mea, cum trece prin faţa mea şi o întreb pe soţie: De când merge Maria?, astea sunt momentele pe care le pierzi pentru ceea ce se cheamă carieră şi nu se mai întorc niciodată...“, îşi aminteşte Mihai Bobonete.

Actorul are doi copii, o fiică de şase ani, Maria, şi un băiat de 11 ani, Octavian. Este căsătorit din 2003 cu Cătălina Bobonete, iubia lui şcoala generală. 

Deşi numele lui se identifică în ultimii ani cu umorul şi publicul se pregăteşte să zâmbească atunci când îl vede, Bobo, cum îl strigă prietenii, a luat interviul în serios. La „Reţeaua de idoli“  a vorbit despre copilăria din Giurgeni Ialomiţa, unde tatăl său avea o cârciumă, şi a refăcut drumul cu trenul care l-a adus la Bucureşti, o poveste care a devenit chiar primul său subiect de stand-up.

„N-am fost niciodată un băiat de scara blocului pentru că provin din mediul rural. Eu m-am născut în Craiova. Tinereţea mea fragedă s-a întâmplat pe la ţară, undeva între Slatina şi Caracal, pe la Cioroiu. Bunica şi rudele din partea tatălui erau acolo, dar noi eram crescuţi de o soră de-ale bunicii mele, care a rămas fată mare până a murit, Dida o chema. Mai apoi, după '82, când mama a fost repartizată în Giurgeni, Ialomiţa, mama mea fiind inginer agronom, mi-am petrecut o parte din copilărie acolo, pe malul Dunării. Aveam doi ani când ne-am mutat. Am un frate mai mic, născut în '85. Vacanţele însă le petreceam la Craiova. M-am mutat înapoi în adolescenţă, iar anii de studenţie i-am petrecut tot acolo“, a povestit Bobonete. 

Fericit, la 40 de ani 

Mihai Bobonete spune despre el că e un om împlinit, iar mândria lui e că poate face oamenii să râdă: „Eu sunt o persoană destul de fericită pentru că niciodată nu am înţeles cum mi s-au întâmplat mie toate lucrurile astea, cum am trăit drame, iar apoi momente de fericire. Şi acum, la 40 de ani, să am familia pe care o am, cariera pe care o am şi tot ce am, sunt un om recunoscător lui Dumnezeu şi da, mă uit într-un fel la mine atunci când mă uit în oglindă. Sunt fericit cu ceea ce am făcut, iar faptul că, în mare parte din viaţa mea am făcut oamenii să zâmbească, e mai mare mulţumirea, pentru că nici nu mă interesează ce aş fi putut să fac altceva. Mă interesează că am făcut oamenii să se simtă bine pentru un moment. Am zeci de mesaje de la părinţi, care-mi povestesc cum s-au vindecat copiii lor cu Las Fierbinţi. Şi nu glumesc cu nimic. Nu încurajez acum părinţii care au probleme cu copiii să apeleze la asta, spun doar că e un caz. Şi iar e o chestie de mândrie, pentru că se întâmplă şi astfel de lucruri“ . 

Simpaticul actor e mândru şi de faptul că serialul Las Fierbinţi a depăşit „orice barieră de snobism“: „În ultimii trei, cinci ani, datorită percepţiei oamenilor asupra lui, am câştigat un public pe care staţia noastră cred că nu-l avea: unul cu studii superioare. Merg acum în cabinete de medici sau avocaţi, de exemplu, iar aceşti oameni mă surprind cu replici din serial“ . 

Tatăl lui „Bobiţă“ a fost cârciumar 

„Tata s-a făcut cârciumar abia după Revoluţie, atunci a ieşit la iveală antreprenorul din el. A avut o cârciumă la şosea. S-a numit Lotus iniţial, apoi a devenit El Paso. Cârciuma era la Giurgeni, în drumul spre mare, şi era destul de mult trafic acolo, când nu era autostrada. Făcea şi grătar de peşte la drum, a avut-o vreme de câţiva ani. Acolo mi-am făcut „ucenicia", împreună cu Mihai Dragomir (Dorel din „Las Fierbinţi“ ), pentru că şi el are bunicii în Giurgeni, ne ştim din şcoală, suntem prieteni foarte buni. El era morar acolo la Giurgeni, apoi a venit cu mine în Bucureşti, unde s-a făcut actor, a terminat chiar şi o facultate de profil. Eu nu am studii de actorie, de-aia spun că nu-s actor (cu acte în regulă), dar am avut norocul şi şansa să ajung. Eu încurajez copiii acum să înveţe, să facă studii, pentru că nu mai merge altfel“ , a povestit Bobonete. 

FOTO PRO TV 

Oltenii, campioni la făcut haz de necaz 

Întrebat când şi-a dat seama că poate face oamenii să râdă, Bobonete spune că „dintotdeauna“ . 

„Tot timpul am fost genul care la masă mai făcea câte o şotie, câte o glumă, se mai râdea. Şi tot timpul am fost înconjurat de oameni cu simţul umorului, zona Olteniei este plină de umor şi aici oamenii trec prin momentele grele ale vieţii cu zâmbetul pe buze. E un umor neaoş, dar şi în Moldova se râde foarte mult. Mergând cu spectacole în toată ţara, am observat că moldovenii sunt pe primul loc la reacţie, sunt zgomotoşi şi se manifestă, interacţionează cu tine, cel de pe scenă. În Ardeal, altfel stau lucrurile, acolo se râde cu întârziere (râde)“ .   

Întrebat cum a ajuns în Bucureşti, Mihai Bobonete a mărturisit că a vrut să o ia de la capăt într-un oraş unde nu i se întâmplase nimic rău. 

„Ah, nu m-am gândit niciodată. Am ajuns aici după o serie de întâmplări dramatice. Bunica mea din Craiova s-a stins timpuriu, a murit din cauza gazelor emanate de o sobă, cel mai bun prieten al meu din facultate s-a sinucis, părinţii mei au avut nişte dificultăţi financiare, aşadar mi s-au întâmplat foarte multe într-un an de zile şi am zis că trebuie să fac ceva, să schimb ceva. Eram la facultate la Electrotehnică pe-atunci. Şi am zis să merg într-un loc care nu-mi place deloc: Bucureştiul. Moartea bunicii mele m-a influenţat să găsesc alt drum şi să las totul în spate. Am avut doi, trei ani foarte grei aici, de sărăcie lucie. Apoi am început să fac stand-up comedy, într-un club de comedie. În primul meu spectacol am povestit tot drumul meu de la Craiova la Bucureşti, făcut cu trenul“.

Cum îi spune lumea pe stradă

„Eu răspund la apelative, pe mine mă cheamă Bobonete, personajul meu e Bobiţă, prietenii îmi spun Bobo, mama îmi zice Bogdan, la Craiova mi se spunea Mihăiţă, răspund oricum. Dar am fost destul de mândru când, la ani de zile după apariţia serialului lumea a început să mă strige pe numele meu, Bobonete, înainte îmi spuneau Bobiţă. Atunci am zis, uite, mă, totuşi... lumea ştie de mine. Revenind la Las Fierbinţi, am auzit oameni spunând "băi, zici că eşti în Las Fierbinţi...“ , cu tentă negativă. Eu cred că viaţa de la ţară e mult mai tristă decât ce vede lumea în serial, în ciuda faptului că toţi spun că e o radiografie foarte bună a vieţii la ţară“ , a mai povestit Bobonete. 

FOTO PRO TV