Paul McCartney recunoaşte că după destrămarea trupei The Beatles viaţa lui devenise greu de suportat: „Eram în depresie. M-am refugiat în alcool“

Cântăreţul britanic Paul McCartney (73 de ani), fost membru al trupei The Beatles, a mărturisit că după destrămarea formaţiei a intrat în depresie şi a început să bea excesiv.

Au trecut 46 de ani de când membrii formaţiei The Beatles au ales drumuri separate, îndreptându-se spre cariere solo. Cu toate acestea, destrămarea trupei a lăsat urme adânci atât în sufletele fanilor de pretutindeni, cât şi ale artiştilor care au făcut parte din faimosul grup rock. Paul McCartney, care a fost atât vocalist, cât şi basist pentru The Beatles, se gândeşte cu nostalgie la cei zece ani de glorie şi faimă şi recunoaşte că nu i-a fost deloc uşor să depăşească această etapă a vieţii sale.

Depresie şi mult alcool, în urma destrămării The Beatles

Într-un interviu pentru BBC Radio 4's Mastertapes, McCartney a dezvăluit în ce fel l-a afectat destrămarea formaţiei The Beatles: „Eram în depresie. Şi voi aţi fi fost dacă v-aţi fi despărţit de prietenii voştri de o viaţă. M-am refugiat în alcool. La început era minunat, apoi dintr-odată nu mă mai simţeam bine. Îmi doream să o iau de la capăt, aşa că am ajuns să formez trupa Wings.“

Wings a luat naştere în 1971 la iniţiativa lui Paul McCartney şi a soţiei sale, Linda. Pe durata existenţei trupa a schimbat trei chitarişti principali şi patru baterişti. Singurii membrii care au făcut parte din formaţie de la început şi până la destrămarea grupului fiind McCartney, soţia sa şi chitaristul Denny Laine. Wings a avut 12 single-uri în top 10 în Regatul Unit şi 14 single-uri în top 10 în Statele Unite. Din cele nouă albume creditate trupei, toate au intrat în Top 10 fie în Regatul Unit, fie în SUA, iar cinci albume consecutive au atins primul loc în topurile din SUA. 

A fost greu să-mi dau seama ce aş putea să fac după The Beatles.

Din păcate, Wings nu s-a dovedit a fi proiectul născut din pasiune care s-a dorit, în ciuda unei serii de hituri printre care s-au numărat şi „Band on the Run“, „Silly Love Songs“ şi „Coming Up“. Formaţia a activat până în 1981 când McCartney a desfiinţat-o. Artistul recunoaşte că acest proiect nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor sale. Ar fi fost şi greu să o facă privind în urmă la succesul greu de egalat pe care l-a cunoscut în trupa sa de suflet, declarând chiar că nu crede că vreo trupă autohtonă va fi în măsură să aibă succesul de care s-a bucurat The Beatles.

„A fost greu să-mi dau seama ce aş putea să fac după The Beatles. Cum ai putea să egalezi ceea ce a fost? Eram teribili (n.r. – trupa Wings). Ştiam că Linda nu putea să cânte, dar a învăţat“, a mai spus artistul.

Cu toate acestea, McCartney spune că nu regretă niciun moment petrecut în noua lui trupă: „Privind în urmă, sunt bucuros că am făcut-o. Aş fi putut pur şi simplu să formez un supergrup şi să-i sun pe Eric Clapton, Jimmy Page şi John Bonham“.

În plus, au fost alte lucruri pentru care a fost extrem de recunoscător de-a lungul acestei perioade grele a vieţii sale, cum ar fi împăcarea cu John Lennon, cu care a avut o relaţie dificilă, înainte de moartea acestuia. „Am fost foarte recunoscător că ne-am reconciliat înainte să moară pentru că ar fi fost foarte greu să suport dacă… de fapt, a fost greu oricum“, a mărturisit cu regret McCarney.

McCarney, deranjat de elogiile exagerate aduse lui John Lennon după moartea sa

Pe 8 decembrie 1980, viaţa lui John Lennon a fost curmată în faţa clădirii în care locuia. În jurul orei 22.50, John şi Yoko Ono se întorceau la apartamentul lor din New York, moment în care Mark David Chapman, un tânăr în vârstă de 25 de ani cu probleme psihice, l-a împuşcat pe Lennon în spate de patru ori. Lennon a fost transportat de urgenţă la spital, dar nu a mai putut fi salvat. Mai devreme în acea seară, Lennon îi dăduse un autograf lui Chapman. 

Asasinul artistului a pledat vinovat şi a declarat că prin gestul său a dorit să atragă atenţia asupra sa. Chapman a fost condamnat în 1981 la o pedeapsă cuprinsă între 20 de ani de închisoare şi închisoare pe viaţă. El se află încarcerat în închisoarea de maximă securitate Wende din localitatea Alden din statul New York.

Deşi acum vorbeşte cu melancolie despre fostul său coleg de scenă, Paul McCartney declara, într-un interviu acordat publicaţiei „Esquire Magazine“ în 2015, că a fost frustrat din cauza percepţiei pe care publicul a avut-o asupra trupei The Beatles după moartea lui John Lennon, în decembrie 1980, când acesta din urmă a fost privit ca un „martir“. 

Am devenit frustrat pentru că oamenii au început să spună că John Lenon era The Beatles.

Asemănându-l pe colegul său din trupa The Beatles cu fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii John Fitzgerald Kennedy, Paul McCartney a declarat că fanii legendarei trupe l-au transformat pe Lenon într-un „martir“. Veteranul industriei muzicale a explicat că membrii trupei au fost egali după destrămarea formaţiei din 1970, însă lucrurile s-au schimbat odată cu asasinarea lui Lennon. 

„După The Beatles, George Harrison şi-a realizat discurile lui, John Lennon pe ale lui, eu mi le-am făcut pe ale mele, Ringo Starr la fel. Eram egali. Când John a fost împuşcat, pe lângă oroarea în sine a evenimentului, lucrul cel mai obositor a fost acela că, ei bine, acum, John este un martir. Un JFK (John Fitzgerald Kennedy, fost preşedinte al SUA, asasinat în 1963 - n.red.). Şi am devenit frustrat pentru că oamenii au început să spună că el era The Beatles. (...) Este adevărat, John era cel isteţ, a făcut o treabă foarte bună. După Beatles, el a făcut o treabă grozavă, dar a făcut şi alte lucruri mai puţin grozave. Faptul că a fost martirizat l-a ridicat la nivelul lui James Dean şi chiar mai mult“, a declarat McCartney anul trecut. 

Împreună cu Paul McCartney, Lennon a format, la începutul anilor 1960, grupul „The Beatles”, alături de ei fiind George Harrison şi bateristul Ringo Starr. După un periplu prin cluburile germane, primul lor single, „Love Me Do”, şi primul lor album, din 1963, „Please Please Me”, au adus succesul grupului şi, în scurtă vreme, declanşarea „beatlesmaniei” în Marea Britanie. Adulaţia frenetică s-a extins apoi în lumea întreagă şi mai ales în Statele Unite ale Americii, după apariţia trupei în show-ul de televiziune al lui Ed Sullivan, în februarie 1964. Succesul celor patru Beatles a fost recunoscut de oficialităţile britanice în 1965, ei fiind numiţi membri ai Ordinului Imperiului Britanic cu ocazia festivităţilor prilejuite de ziua de naştere a Reginei.