Povestea lui Leonard Cohen, omul care a scris poezie şi muzică pentru suflete: „Am avut o copilărie mesianică. Mi s-a spus că sunt descendent al marelui Aaron“
0Leonard Cohen, unul dintre cei mai mari cântăreţi şi compozitori, cu o carieră de aproape 50 de ani, a murit la vârsta de 82 de ani, continuând să-şi scrie versurile chiar şi în ultimele clipe ale vieţii.
Vestea morţii lui Leonard Cohen a fost anunţată de agentul artistului, Robert Kory: „Cu o creativitate de neegalat, cu o înţelegere a lucrurilor şi o candoare paralizante, Leonard Cohen a fost un adevărat vizionar, de a cărui voce ne va fi pentru totdeauna dor. Am fost binecuvântat să-l am ca prieten, a fost un privilegiu şi un dar să-i servesc spiritul artistic îndrăzneţ. Lasă în urmă o moştenire uriaşă, care va oferi înţelegere, inspiraţie şi alinare generaţiilor ce vor veni.“
Singurul fiu al artistului, Adam, a dezvăluit că Leonard Cohen a scris versuri până în ultimele momente ale vieţii şi a murit împăcat. Prestigioasa revistă „Rolling Stones“ îl descrie ca fiind „o eminenţă întunecată într-un panteon extrem de mic al cântăreţilor-compozitori care s-au lansat în anii ’60-’70. Doar Bob Dylan a avut o influenţă mai profundă asupra generaţiei sale şi poate doar Paul Simon şi Joni Mitchell l-au egalat în poeziile sale cântate.“
Leonard Cohen: „Nu am avut niciodată sentimentul că există un sfârşit“
Leonard Cohen a fost un spirit muzical care a explorat cele mai mari probleme ale existenţei, cântând despre dragoste, sex, familie, moarte, întrebări imposibile despre o viaţă morală într-un univers aparent indiferent şi nepăsător, scrie şi criticul muzical Neil McCormick, de la „The Telegraph“. „Leonard Cohen a compus muzică pentru a hrăni sufletul, îl ascultai şi simţeai că duceţi împreună lupta. Cine nu a putut simţi frumuseţea şi umanitatea din vocea tremurătoare a lui Cohen nu este capabil să audă sufletul uman“, mai scrie jurnalistul.
„Nu am avut niciodată sentimentul că există un sfârşit, că există un moment pentru pensionare sau un moment al apogeului“, declara Cohen în 1992.
Leonard Cohen şi muza sa, din nou împreună
Leonard Norman Cohen s-a născut pe 21 septembrie 1934 în Estmount, Quebec, într-o familie de evrei din pătura mijlocie. Mama lui, Marsha Klonitsky a fost fiica unui scriitor talmudic, rabinul Solomon Klonitsky-Kline, de origine evreiască din Lituania. Bunicul din partea tatălui, a cărui familie a emigrat în Polonia, a fost Lyon Cohen, preşedintele fondator al Congresului Evreiesc din Canada. Cohen a mărturisit că a avut „o copilărie foarte mesianică“: „Mi s-a spus că sunt un descendent al lui Aaron, marele preot.“
A învăţat să cânte la chitară în adolescenţă şi a format un grup folk, Buckskin Boys. Citindu-l de mic pe scriitorul spaniol Federico Garcia Lorca, Cohen s-a îndrăgostit de poezie. Cohen şi-a publicat prima colecţie de poezii, „Let Us Compare Mythologies“, în 1956, urmată de „The Spice-Box of Earth“ (1961).
După ce a absolvit Universitatea McGill, Cohen s-a mutat pe insula greacă Hydra, unde a cumpărat o casă modestă în valoare de 1.500 de dolari cu ajutorul unei moşteniri lăsate de tatăl său, care a murit pe când artistul avea doar nouă ani. Ceea ce avea să-l lege de acest loc pentru ani buni a fost Marianne Ihlen (foto sus) – prietenă, iubită, muză şi sfetnică de bază în primii ani de carieră muzicală a lui Cohen. Şi nu în ultimul rând izvorul de inspiraţie pentru „So Long, Marianne“, una dintre cele mai îndrăgite piese din repertoriul artistului.
Cei doi au avut o legătură strânsă până la sfârşitul vieţii. În august, Cohen i-a dedicat gândurile sale, într-o scrisoare emoţionantă, muzei sale aflate pe patul de moarte. „Marianne, am ajuns în acest moment când suntem foarte bătrâni, iar corpurile noastre cedează. Cred că te voi urma foarte curând. Sunt în urma ta, atât de aproape, încât dacă ţi-ai întinde mâna, cred că m-ai putea atinge. Ştii că te-am iubit întotdeauna pentru frumuseţea şi înţelepciunea ta, dar nu trebuie să mai spun nimic despre asta, pentru că ştii deja. Însă, acum, vreau doar să îţi urez o călătorie foarte frumoasă. La revedere, prietenă dragă. Cu dragoste infinită, pe curând“, scria artistul în urmă cu câteva luni. Două zile mai târziu, Cohen a fost înştiinţat că muza lui a murit după ce i-a citit rândurile.
În perioada petrecută pe insulă, Cohen a publicat colecţia de poezii cu un controversat titlu, „Flowers for Hitler“ (1964), şi romanele „The Favourite Game“ (1963) şi „Beautiful Losers“ (1966).
Frustrat de numărul mic al vânzărilor şi sătul să lucreze în industria de îmbrăcăminte din Montreal, Cohen a vizitat New York-ul anilor ’66, pentru a inspecta scena folk-rock a oraşului. Acolo a întâlnit-o pe cântăreaţa folk Judy Collins, care la scurt timp i-a inclus două dintre cântecele compuse de el, inclusiv hit-ul „Suzanne“, pe albumul ei, „In My Life“. Cohen a devenit rapid compozitorul unor artişti precum James Taylor şi Willie Nelson.
În anii ’70, Leonard Cohen a susţinut primele sale turnee, pe care le-a reluat abia spre sfârşitul carierei. „Unul dintre motivele pentru care plec în turneu este pentru că astfel cunosc oameni“, explica artistul în 1971 pentru „Rolling Stone“. „Consider turneele nişte călătorii de recunoaştere. Consider că sunt într-o operaţiune militară. Nu mă simt ca un cetăţean.“
Leonard Cohen a cântat despre religie, dar şi despre sex
Relaţia pe care a avut-o cu artista Suzanne Elrod i-a adus doi copii, fotografa Lorca Cohen şi Adam Cohen, care conduce grupul Low Millions. Cohen este cunoscut pentru căile sale rătăcitoare, iar cele mai stabile relaţii le-a avut cu cântăreţele Laura Branigan, Sharon Robinson, Anhani Thomas şi nu în ultimul rând cu Jennifer Warnes, alături de care a scris şi a produs albumul „Various Positions“, care include şi cea mai cunoscută piesă a sa, „Hallelujah“, despre dragoste, sex şi muzică. A devenit piesa reprezentativă a carierei lui Cohen graţie reinterpretării din 1994 a lui Jeff Buckley.
De fapt, multe dintre cântecele lui Cohen au devenit hit-urile altor artişti. Cei mai înfocaţi admiratori ai lui Cohen i-au comparat piesele cu profeţii spirituale. A cântat despre religie, cu referiri la Isus Hristos şi tradiţiile evreieşti, dar şi despre dragoste şi sex, politică, regret şi despre ceea ce cândva a numit „un echilibru în haosul existenţei.“
Versurile lui Leonard Cohen erau extrem de personale şi, uneori, păreau rugăciuni, precum cele din „Bird on the Wire“ („I swear by this song/And by all that I have done wrong/I will make it all up to thee“).
Leonard Cohen a devenit „Cel tăcut“
Totuşi, măreţia lui Cohen nu a fost recunoscută de casa de discuri Columbia Records, al cărui manager a refuzat să lanseze albumul în Statele Unite, spunându-i artistului: „Uite, Leonard, noi ştim că eşti grozav, dar nu ştim dacă eşti bun de ceva.“ Cohen a revenit la casa de discuri în 1988 cu „I’m Your Man“, un album caracterizat de umorul viclean şi comentariile sociale, a cărui solemnitate a continuat în următorul disc, „The Future“, lansat în 1992, şi în care intonează: „Am văzut viitorul, frate/Este o crimă.“
În 1995, Cohen a pus brusc pauză carierei şi s-a retras în munţi, la o mănăstire budistă, unde a devenit călugărul Jikan („Cel tăcut“). Cohen a rupt tăcerea muzicală în 2001, cu „Ten New Songs“. Deşi nu a renunţat niciodată la iudaism, artistul a atribuit budismului dispariţia episoadelor depresive care l-au afectat întotdeauna. „Nu am căutat o religie, am deja una perfectă. şi cu siguranţă nu am căutat noi ritualuri. Dar aveam o mare tulburare în viaţa mea, haos, depresie şi stres. Şi nu ştiam de unde vin toate aceste stări şi sentimente“, explica Cohen îndreptarea spre budism.
Actul final al carierei lui Cohen a început în 2005, când Lorca Cohen a început să suspecteze că managerul tatălui său, Kelley Lynch, deturna fondurile de pensionare ale artistului. Presupunerea s-a dovedit a fi adevărată, din conturile cântăreţului lipsind 5 milioane de dolari. Pentru a umple acest gol, Cohen a susţinut unul dintre cele mai grandioase turnee mondiale ale sale, cu peste 380 de spectacole, între anii 2008-2013. De asemenea, a continuat să înregistreze, lansând în 2012 „Old Ideas“ şi „Popular Problems“.
„Omul depinde de o anumită elasticitate. Şi dacă poate simţi această elasticitate sau această capacitate de a continua, înseamnă mult mai mult la această vârstă decât a însemnat la 30 de ani, când credeam că mi se cuvinte“, spunea Cohen.
Leonard Cohen: „Intenţionez să trăiesc veşnic!“
Când turneul s-a încheiat, în decembrie 2013, Leonard Cohen a dispărut din lumina reflectoarelor. În luna octombrie a acestui an, a lansat ceea ce avea să fie ultimul său album din timpul vieţii, „You Want It Darker“, produs de fiul lui. Problemele severe ale coloanei a făcut imposibilă deplasarea lui Cohen, aşa că băiatul lui i-a instalat un microfon în sufragerie şi l-a înregistrat.
Albumul a fost întâmpinat cu recenzii răvăşitoare, criticii catalogându-l drept „un triumf al carierei îndelungate“ (Rolling Stone), „o capodoperă sumbră“ (The Telegraph), „o lucrare înţeleaptă şi onestă“ (The Guardian) şi „un testament realizat cu pioşenie, o concluzie a unei vieţi trăite într-o continuă căutare“ (Pitchfork).
La scurt timp după lansare, Leonard Cohen a acordat un interviu pentru „The New Yorker“ în care a discutat cu resemnare şi calm despre moarte: „Mai am ceva treabă de făcut. Să pun lucrurile în ordine. Sunt pregătit să mor. Sper doar să nu fie prea inconfortabil acel moment. Totul s-a cam terminat pentru mine.“
Ulterior, artistul a precizat că a exagerat: „Întotdeauna am fost adeptul dramatizării. Intenţionez să trăiesc veşnic!“
Se încarcă comentariile...
