„S-o aplaudăm pe ambasadoare!“

Loredana Groza numită de primarul Constanţei ”ambasadoarea” staţiunii Mamaia

Loredana, ambasadoarea cui? Ambasadoarea staţiunii Mamaia? Ambasadoarea domnului primar? Iar care ar fi, în fond, diferenţa? Mamaia în halul în care este acum, un rai al prostului gust pe pământ, nu este şi ea la rândul ei un vomisment al celebrului edil?

Loredana e România secoului XXI

Loredana, singura interpretă de muzică pop din România care a reuşit să reziste pe piaţă un sfert de secol datorită originalitaţii, ţinutei şi curajului. Căreia îi reuşeşte în continuare să ţină balanţa între comerţ şi calitate, între kitsch şi cool, între tradiţie şi postmodernism. Loredana e favorita mea de când am văzut-o cu 25 de ani în urmă pentru prima dată într-un recital. Oarcum dintotdeauna!

Loredana reprezintă voinţa României de a ţine pasul cu timpul şi cu ţările care au înţeles că acest proces presupune în primul rând tolerantă, dar şi un melanj sănătos între tradiţiei şi modern.

Pe ea o apreciez nicidecum din nostalgie, ci pentru muzica ei ambiţionată precum şi pentru atitudinea ei vizavi de minorităţi, cum ar fi cea rromă sau cea sexuală. Pentru mine, Loredana reprezintă voinţa României de a ţine pasul cu timpul şi cu ţările care au înţeles că acest proces presupune în primul rând tolerantă, dar şi un melanj sănătos între tradiţiei şi modern.

Loredana reprezintă capacitatea României de a fi o ţară a secolului XXI!  Cu ani în urmă am văzut-o vorbind cu inima deschisă la Ziua Internaţională a Rromilor în Lăptăria lui Enache. În ultima vreme, i-am apreciat curajul de a se solidariza cu cei care luptă împotriva discriminării persoanelor de acelaşi sex care vor să se poată iubi fără a fi judecaţi în România. Pe scurt: m-a impresionat! Aşa cum mă impresionează simţul şi temeritatea cu care ea schimbă genuri muzicale şi faze estetice precum nimeni altcineva, într-o ţara încercată de mult prost gust! Alte calităţi care-i justifică artistei tronul sunt cea de a nu-şi ascunde vanitatea în spatele unei false modestii şi cea de a nu falsa muzical niciodată, respectiv profesionalismul ei. Ea, Loredana, a fost şi este favorita mea pe teritoriul muzicii pop din România!

Un plus pentru Mazăre

Să scriu oare că ea a fost favorita mea? Acum, după apariţia ei pe scenă lângă egocentricul primar al Constanţei! O decizie care pe mine m-a dezamăgit.

Sau îmbrac eu însumi o haină a indulgenţei mult prea strâmtă, încât ar trebui să mă întreb dacă Loredana nu a făcut şi în acest caz nimic altceva decât de a demonstra toleranţă, fie şi vizavi de un primar grandoman, machist şi misogin? 

Un bărbat care vede în femeie un “cal de călărit”, în politică un mijloc de a se îmbogăţi, în organizarea armatei Germaniei naziste, un model de admirat, în propria persoană un semizeu obligat la omniprezenţă?

Toleranţă pentru un om al vieţii publice care depăşeşte limitele bunului gust, ale cărui atitudini şi maniere s-ar potrivi mai degrabă unui paşalâc medieval şi a cărui instalare la cârma Constanţei denotă ciocoismul care tăvăleşte întreaga societate românească? Şi tocmai de el se lasă ea numită, tocmai ea, Loredana – regina popului românesc: “ambasadoare”! Pentru un el un punct în plus! Pentru ea unul în minus!

Ambasadoarea cui? Ambasadoarea staţiunii Mamaia? Ambasadoarea domnului primar? Iar care ar fi, în fond, diferenţa? Mamaia în halul în care este acum, un rai al prostului gust pe pământ, nu este la rândul ei un vomisment al celebrului edil? Nu am nimic împotriva imnului Mamamiei! Să fie!.. de-o ajuta mai mult decât pe acest primar să se răsfeţe singur!

Nu poţi fi ambasadorul fiecăruia

Dragă Loredana, crede-mă, nu poţi fi ambasadorul fiecăruia! Imaginează-ţi-o pe Madonna cântând ba alături de Barack Obama, ba alături de Kim Jong-un sau ba angajată pentru eliberarea activistelor de la Pussy Riot, ba rugându-se pentru toleranţă şi pace alături de Patriarhul Rusiei în Catedrala Mântuitorul Hristos din Moscova, locul în care activistele au fost arestate. 

Loredana nu este prima “ambasadoare” a unei personalităţi controversate. Înaintea ei au fost multe şi multe îi vor urma. Din păcate! Iar în România prea mulţi s-au vândut de-a dreptul unui moft politic, încât nici nu merită vorbit despre asta! Însă, Loredana este, pentru mine, parte a unei alte categorii. Precum cea din care face parte o altă (fostă) preferată a mea, dintr-un alt colţ de lume, care a făcut şi ea o gafă asemănătoare, dar cu mult mai gravă. Actriţa Hillary Swank, dublă deţinătoare a Oscarului, s-a lăsat făcută “ambasadoare” a intereselor unei dubioase personalităţi, preşedintele Ceceniei.

Happy birthday pentru un călău

După ce am văzut-o şoptind în microfon pe o scenă din Groznîi un deplasat “Happy birthday, Mr President” adresat lui Rasman Kadîrov, supranumit „Călăul din Groznîi”, m-am afiliat cu toată convingerea unui boicot al filmelor acesteia. O actriţă pe care, înainte de regretatul gest, o apreciam şi o consideram, bineînţeles nu numai eu, una de excepţie. Swank şi-a cerut ulterior scuze susţinând că nu ştia ce format are Kadîrov, de a cărui invitaţie, însă, cu puţină vreme în urmă, se simţise onorată.

În afara faptului că nu am crezut-o deoarece nu-mi pot imagina că cineva bate lungul drum de la Hollywood până în inima Caucazului, în Groznîi, neştiind cine-i semnează cecul (se vehicula suma de un milion de dolari!), nici nu o mai pot vedea astăzi pe marele ecran fără ca imaginea ei să se suprapună automat cu cea a actriţei umilite de propriul gest făcut în faţă megalomanului lider cecen, felicitându-l.

“Dacă nu e cap, vai de picioare!”

Un lucru e clar: pe Mazăre nu l-aş numi „Călăul din Constanţa” şi, din fericire!, el nu conduce ţara, iar pe Loredana o înţeleg că vrea să dedice staţiunii Mamaia un monument muzical şi că, în general, ea se mişcă într-o ţara în care chiar e nevoie să faci şpagaturi ca să îţi câştigi existenţa. Dar atenţie! Vorba proverbului: dacă nu e cap, vai de picioare!

Îmi doresc din toată inima să îmi fie ajutată mintea şi să nu o lege de acum încolo imaginea Loredanei de domnul Mazăre bâţâindu-se la braţul ei pe ritmurile unei melodii de câţiva leişori pe o scenă din Constanţa! Loredana nu îşi merită coborârea din olimpul popului autohton în banal, la braţul unuia care le vrea pe toate şi care, probabil fără să o vrea într-adevăr, întoarce România în evul mediu postbizantin!