Victor Slav: „Cred că «sticla» nu m-a schimbat“

Veteta TV spune că a evoluat profesional şi că nu mai este „puştiul care intra timid“ în televiziune în urmă cu nouă ani. Pe plan personal, crede că a rămas acelaşi om. Prezentatorul Pro TV de la „Vremea“ vorbeşte despre debutul lui pe „sticlă“ şi spune că i-ar plăcea să aibă emisiuni şi în zona divertismentului, a emisiunilor-concurs sau a sportului.

Cum ai ajuns să participi la emisiunea „Vara Ispitelor", de la Pro TV, în 2001?

Eram deja în modelling şi am aflat că se face un casting pentru acest proiect. Am fost acceptat. Recunosc că, la acea vreme, habar n-aveam câte oportunităţi îmi va oferi. De aici am intrat într-o nouă etapă a vieţii mele. A fost primul meu job cu totul şi cu totul... altfel, pentru că a fost prima mea legătură directă cu televiziunea. Cred că atunci  m-am contaminat cu microbul televiziunii şi mi-am dorit să fac şi mai mult. 

Cum a fost acea perioadă pentru tine? Te-a ajutat?

Evident că m-a ajutat. Am cunoscut oameni care aveau să-mi schimbe viaţa, am învăţat multe despre această muncă, am aflat ce se ascunde în spatele camerelor de filmat. A fost o perioadă care mi-a influenţat foarte mult drumul profesional.

Cine este mentorul tău şi de ce l-ai ales?

Nu ştiu dacă am neapărat un mentor, dar există nişte oameni pe care îi admir. Dacă trebuie să dau un nume, atunci Mona Segall (omul din spatele emisiunilor de la Pro TV, printre care şi „Vara Ispitelor" - n.r.) mi-a influenţat foarte mult viaţa şi ei îi datorez foarte multe.

Eşti perceput ca un „frumuşel" al industriei TV. Cum este Victor Slav în viaţa de zi cu zi?

Cine zice asta? (zâmbeşte) Eu mă consider un tip normal, cu preocupări obişnuite. Nu am o viaţă de zi cu zi ieşită din comun. Prietenii spun că am simţul umorului, aşa că n-o să-i contrazic!

Te-a schimbat în vreun fel televiziunea?

Ca om îmi place să cred că am rămas acelaşi, că „sticla" nu m-a schimbat. Sigur că, profesional vorbind, sunt alt om faţă de puştiul care intra timid în această meserie.

Te mai întâlneşti cu prietenii pe care-i aveai înainte să intri în televiziune?

Ne-am mai intersectat de câteva ori, însă viaţa ne-a cam purtat pe drumuri diferite. Dar mi-ar plăcea să-mi revăd prietenii din copilărie. 

Citeşti cărţi sau preferi revistele?

Depinde de situaţie. Lectura îmi face plăcere şi îmi pare rău că nu am mai mult timp pentru asta. Trăim totul „pe repede înainte", însă cred că e important ca măcar din când în când să punem mâna şi pe o carte.

Ce faci când nu eşti la birou?

N-am foarte mult timp liber, dar, când pot, îmi place să fac sport, să stau cu Anda (Anda Adam, iubita lui - n.r.), să ieşim cu prietenii, să mergem la un film... Uite, acum mi-aş dori foarte mult să ajung câteva zile la munte... Au trecut patru ani de când n-am mai călcat pe munte.

Cu Anda Adam ai o relaţie de mai bine de trei ani. Pe când o căsătorie?

De patru chiar. Când va fi, veţi afla cu siguranţă.

Până acum v-aţi gândit să faceţi un copil?

Cred că orice om se gândeşte la asta mai devreme sau mai târziu, însă toate la timpul lor. Aşteptăm momentul potrivit... pentru noi.

Ai putea iubi o femeie care să nu corespundă standardelor actuale de frumuseţe, dar care să aibă un suflet foarte frumos?

Eu cred că toate femeile sunt frumoase. Nu cred că există un tipar după care poţi cataloga o femeie drept atrăgătoare sau nu. Atitudinea şi caracterul unei femei pot avea un rol foarte important în definirea frumuseţii ei.

Emisiunea „Frumuseţe pe muchie de cuţit", pe care ai prezentat-o trei sezoane, rămâne în grila Pro TV şi în această toamnă?

Nu, nu se va regăsi în grila din această toamnă. Am avut trei sezoane de succes, cu poveşti incredibile, cu transformări uluitoare şi audienţe pe măsură. Emisiunea s-a impus încă de la început ca lider pe intervalul orar în care era difuzată şi am fost plăcut surprinşi să vedem cu cât entuziasm ne scriau oamenii.

Ce te-a sensibilizat cel mai mult la această emisiune?

Oamenii în sine. Fiecare persoană pe care am întâlnit-o la această emisiune a fost specială, iar eu am încercat să mă apropii în egală măsură de toţi. Atunci când vorbim de poveşti impresionante, mi-e greu să fac ierarhii şi nici nu ar fi corect.

Ce format de emisiune, în afară de „Frumuseţe pe muchie de cuţit", ţi-ar plăcea să faci?

Mă simt bine la rubrica pe care o prezint acum, „Vremea". Cred că mi-ar plăcea ceva şi în zona divertismentului, a emisiunilor-concurs, a sportului...

Sunt mulţi bărbaţi care apelează la chirurgia estetică. Tu ai face asta, dacă ar fi cazul?

Eu am mai spus că sunt de acord cu operaţiile estetice atât timp cât sunt absolut necesare. Dacă cineva nu se simte bine în pielea lui sau are defecte care îl împiedică să ducă o viaţă normală, nu văd de ce nu ar apela la chirurgia estetică. Cred că cei mai mulţi oameni fac asta pentru încrederea în sine, pentru a se simţi bine cu ei.

"Îmi place să fac sport, să stau cu Anda, să ieşim cu prietenii, să mergem la un film."

„Îmi plăceau toate jocurile copilăriei"

Victor Slav s-a născut la 5 iunie 1980 şi şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bucureşti. Totuşi, pentru că avea bunici la ţară, fiecare vacanţă de vară era prilej de bucurie.

Mergea în satul Stoeneşti din judeţul Giurgiu şi experimenta boacăne noi şi jocuri interesante. „Mergeam cu părinţii la mare sau la munte, însă cea mai mare parte a vacanţei de vară o petreceam la bunici, la ţară", povesteşte Victor. Asemănând poznele lui cu cele din cartea „Amintiri din copilărie" a lui Ion Creangă, prezentatorul Pro TV de la „Vremea" recunoaşte că făcea multe năzbâtii. Împreună cu prietenii lui sărea gardurile, mergea la gârlă şi se juca cu toate animalele de prin curţi.

„Făceam toate tâmpeniile posibile! Ne urcam în copaci şi ne juleam aproape în fiecare zi genunchii şi coatele...", îşi aminteşte vedeta TV. Şi jocurile „organizate" erau pe gustul lui: „Îmi plăceau cam toate jocurile copilăriei, de la «Ţară, ţară, vrem ostaşi» la «De-a v-aţi ascunselea», pe care copiii din ziua de azi, din păcate, le-au cam uitat".

Prima carte pe care a citit-o a fost „Basme", de Petre Ispirescu. Cel mai tare, când era mic, îl enerva chiar faptul că era copil şi că nu avea drepturile şi libertăţile celor mari. „Toată lumea îmi spunea să aştept să mă fac mare!", spune Victor, indignat chiar şi acum.

La ţară a fumat prima ţigară

Pentru el, cele mai dragi amintiri vin din clipele petrecute în sat. „Nimic nu se compară cu mirosul fânului cosit de bunicul, cu mâncarea gătită cu atâta drag de bunica, cu praful care ni se lipea de tălpile goale, cu fructele pe care le mâncam nespălate şi cu atâta poftă...", mai spune el.

„Tot acolo am fumat pe ascuns prima ţigară din viaţa mea, numai că m-au prins bunicii şi m-au pedepsit", mărturiseşte Victor. Pentru el, momentele petrecute la ţară rămân de neuitat. Cel mai bine i-a rămas întipărită în minte „senzaţia aceea de libertate" şi lipsa oricărei
griji.

Din păcate, bunica lui nu mai trăieşte, iar bunicul locuieşte acum în Bucureşti, aşa că Victor n-a mai ajuns de mulţi ani la casa de la ţară.

Amintiri din copilărie

La 2 ani, cu mama

Alături de sora lui, Cătălina

La 14 ani, la o aniversare

Bucuros, la serbarea de sfârşit de an