VIDEO Corina Chiriac: „Îmi doresc să mă adopte şi publicul tânăr“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Corina Chiriac revine  cu albumul „O rochie de mireasă“
Corina Chiriac revine cu albumul „O rochie de mireasă“

Artista a lansat primul material discografic cu piese noi, după o pauză de opt ani. Corina Chiriac (60 de ani) vorbeşte despre revenirea în muzică, dar şi despre problemele cu care se confruntă artiştii din generaţia sa.

„Adevărul": Poves­ti­ţi-mi câte ceva despre noul album...

Corina Chiriac: Pentru că Dumnezeu mă ţine sănătoasă, eu rămân ceea ce am fost întotdeauna: o persoană activă. Cu siguranţă că m-au format astfel educaţia primită în copilărie, de la părinţii mei, amândoi profesori, dar şi frecventarea Liceului de muzică din Bucureşti, cu studiul a două instrumente pe lângă alte discipline şcolare.

Dar este vorba şi de firea mea pusă mereu pe acţiune, care mă ajută să împing mereu mai departe căruţa existenţei mele personale şi profesionale. Iată de ce, după destui ani de absenţă de pe rafturile cu CD-uri, revin din proprie iniţiativă în atenţia tuturor iubitorilor de muzică românească, lansând acest album care cuprinde 16 melodii noi. Am finanţat singură acest proiect, pentru că am găsit în creaţia compozitorului Nicolae Caragia acele melodii care mă pot reprezenta ca actriţă şi ca interpretă de muzică „uşoară", cu gusturile mele muzicale de ieri, de azi, dar mai ales de mâine.

Cum aţi ales piesele, de care vă simţiţi mai legată?

De toate mă simt egal atrasă muzical, de vreme ce am lucrat mai bine de un an la acest material extins, dar pot spune că mă atrag în special melodiile jazz-rock.

E vreo melodie care are o poveste specială?

Fiecare melodie are o poveste specială. Eu sunt şi autoarea versurilor şi am căutat acele piese care să reprezinte muzical ceea ce eu doresc să exprim pe scenă atunci când le voi cânta pe viu: o femeie dinamică, în umoristic dezacord cu banalitatea vieţii de zi cu zi.

Am plecat de la motto-ul pe care l-am scris în volumul de nuvele şi versuri „Câutând iubirea", lansat acum vreo câţiva ani. Motto-ul suna aşa: „Visul e o formă umană de nesupunere în faţa unui destin ostil. Pentru cei docili, curajul de a visa e o formă de nebunie inutilă. Pentru cei nesupuşi, trebuinţa de a visa este singura formă de supravieţuire".

Aţi ales un titlu provocator pentru noul album, „O rochie de mireasă". Are o semnificaţie anume?

Da, are chiar mai multe. Una dintre datoriile generaţiei tinere este de a schimba acea mentalitate conform căreia unei persoane de 50 de ani i se spune prea uşor şi cu nejustificată răutate: „Ce mai vrei, dragă? Gata, ai îmbătrânit!". În lumea largă, în lumea care experimentează democraţia de sute de ani, fără să fi trecut prin balcanism, comunism şi orientalism, orice ins care poate fi util celor din jur este apreciat, încurajat şi folosit indiferent de vârstă.

Pentru ca femeile care au astăzi 30 de ani să nu trăiască ce am trăit noi la 30 sau la 40 de ani, am creat, între altele, o imaginară poveste de dragoste pe acest CD. La orice vârstă ai voie să visezi, chiar dacă asta include o poveste de dragoste pe care o visezi ajungând la nuntă. Cu o condiţie: să nu apleci urechea la niciun apropo răutăcios.

Această mentalitate trebuie schimbată pentru dreptul fiecăruia dintre noi de a visa şi de a realiza, eventual, ceea ce a visat, indiferent de vârstă. Poate de asta, profitând de cadoul de a arăta bine la 60 de ani, am ales să fac poze neaşteptate pentru copertele CD-ului.

Aţi avut de curând un concert mare, la Sala Palatului.Care este în prezent publicul dumneavoastră?

Cu siguranţă acel public al generaţiei mele, oameni care s-au îndrăgostit, s-au căsătorit şi au divorţat fredonând melodiile mele. Dar îmi doresc mult să mă adopte şi publicul tânăr, mai ales cel de peste 20 de ani.

Artiştii din generaţia dumneavoastră consideră că sunt marginalizaţi, că nu sunt promovaţi pe radio şi TV, cu toate că au un public fidel. Cum vedeţi lucrurile?

Cam la fel. A existat o revoluţie imediat după 1989 şi în ceea ce priveşte acceptarea generaţiei mele de colegi. De când a erupt interesul pentru YouTube, observ că melodiile mele vechi au foarte multe accesări şi nu cred că sunt mulţi cei de peste 50 de ani care mă caută acolo, fiindcă ei au încă discurile mele de vinil acasă. Deci trebuie să fie un public mult mai tânăr.

Aveţi prejudecăţi faţă de artiştii din tânăra generaţie?

Nu, absolut niciuna. Din contră, doresc să ajut anumite tinere talentate să se afirme şi am avut chiar în concertul de la Sala Palatului două invitate de 20 de ani care au cântat alături de mine.

Care au fost cele mai dificile şi cele mai fericite momente din carieră?

Ca să răspund aici ar fi cazul unui nou interviu, dar să vedem... Dificil a fost să-mi depăşesc dicţia deficitară din adolescenţă. Mai precis, mă puteam bâlbâi pe neaşteptate, în momente de tensiune sau de emoţie. Fericit a fost momentul când regretatul Tudor Vornicu, pe nedrept uitat sau blamat, m-a impus ca participant la Festivalul Cerbul de Aur, în 1971, deşi eu, o studentă cu note excelente, fusesem exmatriculată din facultate, la începutul anului patru, dintr-un incredibil abuz de putere.

Ce înseamnă lumea Corinei Chiriac în afară muzicii?

O lume în care separ zilele de plată a facturii de lumină, gaz sau telefon mobil, de zilele în care mă zbat pentru dreptul meu de realiza ceva important profesional şi mai ales de zilele în care mă dedic visării artistice, rudelor, preocupărilor strict personale sau odihnei.

De zeci de ani în slujba muzicii

Cântăreaţă, compozitoare, textieră, realizatoare TV şi actriţă, Corina Chiriac s-a născut la 26 octombrie 1949, în Bucureşti. A absolvit Liceul special de Muzică din Bucureşti şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (actualul ATF).

A devenit cunoscută după câştigarea concursului „Steaua fără nume", în 1970, iar un an mai târziu a câştigat Cerbul de Bronz la festivalul Cerbul de Aur de la Braşov. A efectuat numeroase turnee în ţară şi în străinătate, iar în perioada 1988-1994 s-a stabilit în SUA, la Los Angeles. Printre hiturile lansate de-a lungul carierei se numără „Strada Speranţei", „Pentru tot ce-a fost îţi mulţumesc", „Inimă, nu fi de piatră", „Ne cunoaştem din vedere" şi „Mama, doar mama".

Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite