Cutremurele, băăă!
0Zic ăştia tot mai des în ultimul timp că vine cutremuru’ ăl’ mare peste noi. „O să se facă totul praf şi o să plătim pentru relele pe care le facem de treij’ de ani încoace.” Şi nimeni din Bucureşti nu are vreo şansă să scape; e o zonă mlăştinoasă, iar constructorii, toţi, nişte bandiţi. Ca şi ăia din Taiwan, care au pus PET‑uri în betoanele pentru stîlpi. Dacă pînă ş‑ăia!
E adevărat, cînd am aflat că dă Ăl’ de Sus cu calamitatea asta sigură peste noi, adică acu’ vreo juma’ de an, de cînd tot cîntă ăştia pe la radio că‑i pe drum, am luat act şi am ţinut cont. Am achitat din datoriile pe la amici şi prietene, cu unele dintre ele m‑am şi pupat pe gură, chiar m‑am dus la una, gagică bună acu’ o mie de ani, am mers trei ore cu trenu’ şi i‑am dat cadou un inel de aur, aşa, profund caritabil şi îndatorat pentru vremurile străbune, de s‑a uitat fata‑n dungă la mine încă patru ore, pînă am trecut la alte lucruri unanim acceptate, dup‑aia am venit înapoi, de data asta cinci ore, a căzut nu ştiu ce pe linie, am reparat crucea alor mei de la cimitir, am scris o carte cu sfaturi de viaţă pentru o mică moştenitoare şi m‑am pus pe băut colecţia de distilate.
Că dacă tot ne bate Dumnezeu şi ne ducem, e păcat!
În contrapartidă, n‑am mai plătit de vreo trei luni telefonul, ăia mi l‑au tăiat, ş‑aşa nu‑mi mai trebuie, pe Sus încă n‑au reţea, zic că o să mă dea în judecată, iar la întreţinere am nişte restanţe frumoase. Dar oricum vine sfîrşitul lumii, au confirmat şi Mărmureanu, şi cercetătorii britanici, şi calendarul mayaşilor.
După asta am trecut şi la vinoasele de la demisol, dar alea s‑au dus cam repede, a început şi Champions League, dă Ronaldo nişte goluri!, au mers super cu sămînţa de floare. Problema e că ar cam trebui să vină cutremuru’ ăla mai repede, că, accidental, furat şi de nişte alune cu sare, m‑am extins şi pe la boxele vecine.
Lu’ tanti Frosa de la etajul doi, femeie în etate, da‑n putere, i‑am pus ceai negru în loc, asta coboară o dată pe săptămînă să dea cu praf de gîndaci şi lucrurile trebuiau lăsate în ordine. Adevăru‑i că‑i făcea răposatu’ o vişinată chiar bunuţă. Oricum nu se mai recomandă la vîrsta ei consumul, creşte glicemia, deci i‑am făcut cam bine; doar să nu‑i pice vreun musafir d‑ăla puriu şi văduv, pe care să‑l admire sincer. Da’ s‑au terminat pliculeţele şi n‑am mai luat. Şi la moşu’ ăla de la şapte n‑am pus încă nimic...
Hai odată băi, nene Mărmurene, cu cutremuru’ ăla!
*
Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Cele mai recente cărţi: „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, 2014, „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, 2016.
CITIŢI ŞI:
Ziua internaţională a mîţelor?...
Maslow, piramida şi ardeii umpluţi
Se încarcă comentariile...
