Comedy

articolul anterior articolul urmator

Umorul românesc în 1936, într-o revistă suprimată de cenzură

2
22 Apr 2018 23:37:23
Adrian Costea

30 decembrie 1933: se instituie starea de asediu printr-un decret prin care statul român îşi aroga dreptul de cenzura presa, ba chiar de a împiedica apariţia unor publicaţii. Acestea fiind datele problemei, propun descifrarea misterului din jurul ştampilei ANULAT de pe coperta revistei „Veselia“, posibil o restricţionare a circulaţiei publicaţiei prin ţară.

Dar, până atunci, să analizăm conţinutul acestui savuros hebdomadar din iulie 1936. Scriu acest articol în timp ce la televizor rulează I-umor, show de talente în comedie, lansat 80 de ani mai târziu.
 
Un melanj de umor burlesc, frecvent exprimat vizual, bancuri politice şi, pentru publicul mai elevat, lungi anecdote traduse din revistele comice străine. Răsfoind-o, am constatat că umorul românesc nu s-a schimbat prea mult de atunci- aceleaşi teme predilecte: politica, viaţa de familie, ridiculizarea persoanelor publice sau hazul de necaz. Încă o societate democratică la acel moment, libera exprimare era un drept exercitat din plin, chiar şi restricţionat de o paradoxală stare de asediu impusă de nişte politicieni obsedaţi de pericolul bolşevic.
 


FOTO 1 (Dificil de sesizat umorul. Poate pentru bunicii mei era o poantă bună)

Revista de joi, 30 iulie 1936, se deschide cu o pagină de satiră politică, semnată de un anume PUF. Nu este iertat niciun politician al momentului, în centrul vizual al paginii tronând numele primului ministru liberal Gheorghe (alias Guţă) Tătărescu, vizat de o ştire despre un bărbat ucis de consumul unei felii de caşcaval. Prin urmare este lansat următorul îndemn:

Să ia seama domnul Guţă Tătărescu, căci rozând prea mult „caşcavalul puterii” s-ar putea să se....intoxice. 

 

Este luat în vizor procesul şi condamnarea la închisoare a celor 19 comunişti (lotul Pauker), care ameninţau în acea vară că „se vor adresa organizaţilor antifasciste din străinătate". În replică, autorul (semnat PUF.) recomanda o reclamaţie direcţionată societăţii pentru protecţia animalelor.

 

 

 

 

FOTO 4 (Eros, aventurier)

 

 

    

Sub titlul generic, dictonul latin Ridendo castigat mores (cu umor sancţionezi moravurile), sunt publicate două bancuri cu evrei (antisemitismul era la începuturi). O să îl redau pe cel scurt: 

Un bătrân anticar evreu se afla pe patul de moarte. Familia chemase la căpătâiul lui un rabin. Acesta imediat ce intră în casă, scoase dintr-o servietă Thora şi se pregăti să citească. Muribundul îl privi fix, apoi cu mare greutate se ridică în capul oaselor şi-i zise:

-Oh, rabbi, nu pot să dau pe cartea asta mai mult de 10 lei.

După aceea îşi dădu sfârşitul.

Nu putea lipsi umorul monden, într-o secţiune denumită Între Capşa şi Corso. Cu umor erau sancţionate moravurile protipendadei bucureştene, dar şi lipsa de cultură sau iresponsabilitatea copiilor bogaţilor. 

Seria de glume este completată cu creaţii trimise de către cititori prin poşta redacţiei.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Jorj
23.04.2018, 11:17:35

Mi-a placut. Desi nu inteleg partea cu antisemitismul fiind la inceputuri. Adica prezenta bancului confirma antisemitismul, sau blandetea bancului sugereaza ca lumea nu era f antisemita. Eu cred ca era la fel de mult antisemitism ca oricand, doar ca nu se vedea la nivel legal si administrativ. Cred ca numai Germania a avut asa ceva inainte de razboi si aliatii si prizonierii ei au implementat cu mai mult sau mai putin entuziasm cand erau nemtii acolo sa forteze mana (lasand la o parte colaborationismul entuziast al unora).

0 (2 voturi)
Galeriu Crestinu
27.04.2018, 01:40:20

Tot era mai liber umorul decat dupa 1945 cand l-au omorat pe saracul Tanase....!

+1 (1 vot)