Vara pe uliţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
1

„Ouououoou, e vară-vară, e soare afară/ Ouououoou, e vară-vară iară. E vara iar, ce n-am dreptate?/ Fete, fete şi de toate/ Chefuri, chefuri cît se poate/ Ce să zic, e ce-mi doresc/ Soare mult să mă prăjesc/ Da, da, da, e vară, da/ Da, da, da, e vara ta/ E vară şi nu pot să cred/ Genius cîntă la mare/ Discoteca-e cea mai tare/ Ţine cheful cel mai mare Hai cu noi, da' doar cu noi/ Chef, uitare-i pentru voi.” (Genius - Vara)

Cînd am văzut biletul ăla în pat, mi-a sărit în ochi încă din uşă, era un maimuţoi care însoţea două cuvinte, „Cu plăcere”, nici o semnătură, nimic pe verso, am scuturat puţin din cap, sperînd să mă trezesc măcar trecător, ca să pot face săpături concrete în memoria mea recentă. Unele, sau una, nu neapărat de bun augur, recunosc. Bine, era pe noptieră şi o sticlă goală de uischiu, dar de-aia mică, de treisferturi, de aseară, a fost treaba cu Dichiseanu, iar pijamaua mea era, paradoxal, frumos aşezată pe perna din dreapta. Într-o poziţie total necorespunzătoare cu natura moartă pe care o lăsasem cînd m-am autoevacuat ultima oară din încăpere. Adică pentru ce să-mi fi mulţumit? Pesemne că s-au întîmplat ceva lucruri peste noapte pe-aici, iar eu eram cel mai îndreptăţit să aflu despre ce a fost vorba. Măcar să ştiu dacă a fost ceva onorant şi cu care să mă pot mîndri nepoţilor, pe drumul de întoarcere, cînd, într-un mileniu viitor şi-ntr-o a şaptea viaţă, îi voi lua de la grădiniţă. Dar mai întîi o să verific dacă banii ascunşi în teancul de maiouri mai sînt acolo, să mă spăl pe faţă şi să cuget dacă în urma celor posibil întîmplate se impune o vizită la prietenul meu Vasile, care are o mătuşă ce cunoaşte un dermato-venerolog bun.

Vara - Genius

E drept că abia de mai vedeam pe unde calc, cele trei etaje ale hotelului urcate pe brânci, m-au pus jos, veneau imediat după plimbarea de dimineaţă, adică cei pînă la aproape o sută cinzeci de metri depărtare faţă de ranch, exagerasem puţin cu micul dejun şi treaba asta se cam impunea. Bine, excesul s-a întîmplat absolut accidental şi asta numai pentru că mi-am umplut cu vîrf nişte farfurii de la expunerea bufetului suedez, doar pentru a avea cît mai mult combustibil în faţă, ca să pot petrece o perioadă cît mai îndelungată de timp, ăştia ziceau că micul dejun se poate pînă la zece, contemplînd-o pe blonda de la a treia masă, cum te uiţi, fix pe direcţia umbrelei de soare. Şi că abia mai tîrziu, după minute bune de stat sprijinit de tocul uşii, în care am tot încercat să-mi reglez respiraţia, da, am şi reuşit, cele o sută trei zeci de kile m-au ajutat mult, mi-am amintit că îi lăsasem lui tanti de la curăţenie douăj’ de lei şi cu un bilet de mulţumiri semnat olograf; să fie de-o cafeluţă, de-un marlboraş sau de-un dres bun, că acuma trece vara, iar la toamnă, dimineaţa e răcoare. Dar asta se ştie şi la Roşiori.

(Amintiri dintr-o copilărie, adică unşpe iulie, a doua zi de după concediu)

P.S. De citit şi prima parte, adică Eu vara nu dorm.

Imagine indisponibilă

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi apărute sînt Ce mult te-am iubit!, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life“, Editura Junimea, 2018.

Citiţi şi:

- De Sîn' Andrei
- Copaci. Amintiri (III)
- SMS naţionale. Nelimitat
- Muzică, dragoste, genealogie
- De-o ciorbă
- Ciorile lu' Nea Nicu

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite