Vernisaj

„...în frumosul Palat din centrul Capitalei, începând cu luna februarie a anului 2020, publicul bucureştean poate admira, în cadrul expoziţiei Elite şi blazoane în vechiul Bucureşti, obiecte armoriate cu blazoane, care au aparţinut elitei aristocratice româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primului sfert de secol XX.”

Cînd, la o culturală pe la Muzeul Suţu, cu S nu cu Ş, acum m-am deşteptat şi eu, sală mică, vernisaj, înghesuială, te învîrţi printre puţinele exponate, lungeşti gîtul cît să vezi mai bine prin fanta lăsată de cele patru persoane din faţa ta, cercetau cu toţii nu ştiu ce tabacheră istorică, atingi cu umărul pe cineva din dreapta, sau invers, te întorci, descoperi cel mai frumos cap pe care l-ai întîlnit în ultima sută de ani, scuzele le molfăi doar pe dinăuntru, deja eşti paralizat, fizionomia este una de excepţie, buze, ochi, totul cosmetizat discret şi cu mare artă, ce mai, e chiar culmea perfecţiunii, titulara acestor comori face cîţiva paşi şi îi descoperi împletitura abisală din păr, aduce a ceva cu aură imperială ţaristă, cobori privirea, nimic la vedere, tunica închisă pînă-n gît, nici un contur, nimic, nimic, nimic, juraţii ar rămîne fără obiect de analiză şi asta îţi e şi mai de apreciat, pantalonii cambraţi se continuă cu cizme înalte din piele de box cu multe şireturi, n-ai cum să nu cazi lat din prima secundă, cu toate siguranţele arse de la suprasarcini.

Hipnotizat la maxim te mai învărţi de cîteva ori în cerc pe după nişte exponate pe care le ştii deja pe dinafară, numai de dragul de a o mai întîlni, dar ele nici nu mai există, toate vitrinele sînt goale, vidul e deja în mintea şi în viaţa ta, gata ca o implozie să ţi le umple cu această unică blondă, parcă şi ea te-a luat în seamă, surprinzi o privire binevoitoare, cred că şi-un zîmbet, oricum eşti în cea mai bună disponibilitate a garderobei tale, ai cu tine şi pălăria, ai putea să îi fii jumătatea care să-i coboare în viaţă ludicul şi lumea cea de toate zilele, puteţi împărţi o conservă de ton luată la reducere, cu 50% şi aproape de expirare, să beţi o cafea de-un leu la pahar, sprijinind un gard, ori să faceţi piaţa împreună, la Matache, dup-aia, la întoarcere, să treceţi prin gară, de unde de regulă îţi iei revistele de cultură şi bei o bere în capătul peronului, poţi să-i dai şi ei, să fii partea veselă şi copilăroasă dintr-un univers bălai, dar te scuturi încruntat şi puţin vizibil, îţi revii rapid, cine ştie bucăţica cărui Il consigliere del mafiosi o fi, că prin politică nu se mai trăieşte atît de bine, ştiu şi eu asta, şi-ţi dai seama că n-ai absolut nici o şansă, salarul tău de bujetar nu ar fi de ajuns nici pentru şedinţele bisăptămînale la hair stilist, ce să mai vorbim de tainul pentru omul care tunde gazonul, ori cel al băiatului care îi plimbă de două ori pe zi cei trei ogari englezi care, ce-i drept, s-ar asorta perfect cu silueta ei.

Şi pleci din acel spaţiu cu grandioase valenţe istorice rănit de moarte. Vei lua un troleu de la Universitate, la ora asta cred că nu mai umblă nici controlu’.

      Vernisaj - Alla Pugaciova

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi apărute sînt „Ce mult te-am iubit!“, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life“, Editura Junimea, 2018.

Citiţi aici toate editorialele semnate de Cezar Pârlog.

Pe Cezar Pârlog îl găsiţi şi aici